(SSJ - The Definitive Collection 2007)
Introducere
Incercam in acest numar sa privim la profesiunea de pastor, si anume plasand-o intre vocatie si ipocrizie, intre jertfa si aroganta, intre intelepciune si prostie. Plecand de la constatarea ca dupa decembrie 1989 a urmat un val de schimbari majore in comunitatea evanghelica la nivelul celor ce o conduc, intrebam: "Ce s-a ales din aceasta meserie?" Suntem constienti ca ne plasam mai degraba in fata unor personalitati suspicioase si fragile, decat deschise la critica si gata sa intoarca obrazul, asadar ne asumam riscul de a fi "trasi de urechi".
Texte scrise de: Ionut Apostu, Teofil Stanciu, Sabia Dodan, Daniel Bud, Alina Simion, Ionatan Pirosca si Eduard Orasanu
Ionut Apostu
Neputinta si insuficienta
Incalciti in sisteme organizatorice, structuri ierarhice si grile de salarizare pastorii din bisericile evanghelice par a se stinge incet, incet, lasand o imagine a neputintei si insuficientei.
Daca vorbesc despre neputinta, ma refer la acea neputinta de a transa lucrurile, de a le prezenta ca fiind rele sau bune. Ori tendinta este de a nu supara pe nimeni, de a fi reconciliant intr-un mediu ce nu permite acest lucru. Si daca ne permitem sa fim reconcilianti cu pacatul, atunci sa ne fereasca Dumnezeu!
Cand vorbesc de insufiecienta ma refer la acel aspect al vietii fiecarui crestin, care ar trebui sa ne aduca plinatate si anume relatia cu Dumnezeu. Se simte ca slujba de pastor este doar o slujba, si prea putin exista motivatia corecta a lucrurilor incredintate, ce ne-au fost date cu un singur scop: actul preotiei.
Incalciti in sisteme organizatorice, fortati sa accepte de cele mai multe ori conditiile altora, pastorii nostri isi vad de viata lor (e normal sa fie si asa), numai ca numarul membrilor din biserci scade…
Am vazut si vile, si piscine si masini scumpe… Bani irositi pentru a crea o imagine, pentru a prezenta o evanghelie a unui Dumnezeu ce intr-o buna zi ar putea sa ne renege…
Prinsi printre carti de teologie, pastorii si mai marii nostri nu mai gasesc Biblia. Se fac manuale de vestimentatie crestina, se inventeaza noi adevaruri, se cauta acoperiri pentru pacate; ma uit la toate aceste si ma intreb daca e normal asa ceva… Normal nu e, numai ca firele din incalceala se vad de la distanta si ma tem ca nu care cumva ele sa fie cele care indeparteaza oamenii de biserici.
Intentia noastra nu a fost de judeca pastorii si conducatorii evanghelici ci doar de a pune semne de intrebare. Eu unul un lucru am sa fac tot timpul: voi acorda neindoita incredere in mai marii mei. De restul se va ocupa insusi Cel care este dregator peste mai marii lumii acesteia.
...
Teofil Stanciu
.jpg)
Doi oameni in drum spre...
Sunt doi, dar nu merg spre Emaus. Poate ca deja au fost, insa acum i-a prins trimiterea cea mare. Vin la mine. La spital. E un presbiter si un pastor. Eu sunt membru in biserica lor de doua saptamani.
De ce am ajuns in spital? Nu stiu exact, dar ma astept la ce-i mai rau. Si ei stiu asta. Povestim... Pastorul nu ma priveste, ci isi pleaca ochii. La un moment dat privirea presbiterului se umple de lacrimi. Spune o gluma. Nu vrea sa-si acopere sentimentele cu ea, fiindca nu ii e rusine ca simte, ci gluma e pentru mine... sa-mi distraga atentia de la gandurile innorate.
Nici unul nu-mi spune ca ma voi face bine. Apreciez. Sunt tristi, se simte. Nu braveaza. Artificialul nu ar putea rezista aici, s-ar divulga imediat.
Au venit pentru Impartasanie. Dupa o vreme pleaca. Mai intai presbiterul, apoi si pastorul. Cel din urma isi uita o carte pe noptiera mea. L-a prins evenimentul...
Boala se amelioreaza dupa o vreme. Cand revin la biserica, in prima duminica in care ma incumet sa fac asta, nu ajung sa ii vad. Si incepe serviciul de inchinare. La microfon e presbiterul care saluta lumea. Se uita prin sala si brusc tace. Ma priveste si se bucura. O vreme nu stie exact ce sa spuna...
Pastorul nu prea sta grozav cu banii. Asta o stiu eu. "Daca te pot ajuta cu ceva... orice." Asta imi spune el. Imi cere numarul de telefon. Ma suna, ma intreaba daca am ce manca, de ce mai am nevoie. In afara de rugaciune, desigur. Asta e subinteleasa.
Nu sunt singurul membru, nici cel mai important. Dar contez. Si ei stiu ce mi se intampla, pentru ca ii intereseaza. Si lasa mereu o usa deschisa. In caz ca...
Poate parea patetic sau sentimental ce spun, dar s-a intamplat. Deficienta mea de reflectare nu modifica faptele. Ele raman si in memorie si in realitate.
...
Sabina Dodan
Pe cine sa dau vina, exista un vinovat? Sa fiu eu acela?
“De ce nu m-am pocait si ce astept inca?" Aceasta e intrebarea cu care se pare ca toti vor sa ma intampine in loc de "Ce mai faci?" si "Cum iti este?". A fost un timp cand si eu m-am intrebat, dar acum, acum n-as putea sa raspund. Cand m-am intrebat eu, nu era nimeni sa-mi raspunda, acum am obosit sa tot intreb.
Despre vila si piscina nu cunosc, nu stiu, nu am vazut, nu mi-am pus niciodata intrebari pentru ca m-am obisnuit sa analizez pastorul ca pe cel care predica duminica seara si nu ca pe omul obisnuit de toate zilele cu viata lui, cu casa, masina si alte utilitati, poate doar cu suflet.
Multa vreme m-am intrebat cum sa scriu eu un articol despre pastor, am eu un pastor, daca da, care e relatia mea cu el si cat de mult ma cunoaste? Raspunsurile nici eu n-am vrut sa le aflu pentru ca m-ar fi lasat la fel de confuza si aceeasi intrebare am eu o vina, e cineva responsabil de relatia inexistenta pe care o am cu el?
Sunt un outsider, da, nu apartin "lumii" lui si pentru asta nu-l condamn, dar nici nu pot sa afirm ca-mi convine situatia asta. Tema revistei ne permite saptamana aceasta sa dezvaluim ceea ce simtim si ce avem de zis cu privire la pastorii pe care-i ascultam si la a caror biserica mergem. Simt ca pasesc pe teren minat si ca orice voi scrie va fi interpretat si poate condamnat.
De ani de zile, cam 6 la numar, privesc totul din afara, dar traind inauntru, dorind sa ma implic sau sa fiu ignorata, cautand raspunsuri dar multumindu-ma sa nu le aflu. Usile sunt inchise, in sufletul meu s-a format un iceberg de-acum, si intrebarile despre lumea protestanta nu-mi mai starnesc asa mare curiozitate, m-am decis sa-L gasesc doar pe Dumnezeu si daca o sa-mi spuneti ca singura nu pot, n-o sa va ascult...
Si-n fond ce conteaza asa mult vila, masina si piscina? Posesia lor il face sa slujeasca mai putin? Eu zic ca daca nu, nici sa nu ne batem capul, ca nu noi o sa-i judecam pe ei si ca acolo in vesnicie n-o sa le mai trebuiasca. Eu zic ca poti sa ai toata bogatia din lume, dar daca-ti lipseste Dumnezeu nu o sa-ti fie la nimic de folos.
...
Daniel Bud
Pastorul meu american
Cum a ajuns Ed in pozitia de pastor la aceasta biserica?
Cariera pastorala in care a slujit in sapte biserici asezate in patru state ale SUA se va termina in aceasta biserica de 250 de membri. Dupa o slujire de 10 ani intr-o biserica de 1000 de membri, Ed a ajuns la biserica noastra in 1996. Procesul de cautare a unei noi biserici a inceput in 1994, cu doi ani inainte de expirarea contractului. Si-a anuntat expirarea contractului in vara lui 1996, si si-a depus dosarul de pastor la biroul comunitatii. Dosarul pastorului contine pregatirea teologica, filozofia lucrarii, experienta, hobby-uri etc. A primit mai multe invitatii de la bisericile care erau in cautare de pastor. Odata cu invitatia, biserica includea un dosar in care era prezentata biserica. Dosarul contine istoria bisericii, pastorii anteriori, numarul de membri, filozofia lucrarii, viziunea bisericii, modul de inchinare, structura de conducere, si - foarte important - descrierea detaliata a responsabilitatilor pastorului, salariul aproximativ si beneficiile oferite (asigurare medicala, fondul de pensie, fond pentru transport, casa pastorala cu sau fara intretinere platita, concediu de studiu, concediu de odihna etc.). Ed a semnat un contract de patru ani cu biserica. Contractul asigura biserica ca pastorul nu paraseste postul, iar pastorul este asigurat ca biserica nu il poate destitui decat pentru abatere doctrinara sau morala.
Care este responsabilitatea primordiala a pastorului?
Misiunea primordiala a pastorului este slujirea bisericii. In primul rand, Ed trebuie sa tina doua predici in fiecare duminica. Pentru aceasta ii sunt alocate intre 16 si 24 de ore pe saptamana. Desigur ca pastorii incepatori au nevoie de mai mult timp de pregatire, pe cand pastorii experimentati muncesc la o predica noua si refac o predica mai veche. Schimbarea pastorului la cativa ani elimina repetarea predicilor sau a exemplelor. In cinci ani nu l-am auzit pe Ed repetand un exemplu. Apoi, Ed are responsabilitatea de a conduce un studiu biblic cu barbatii miercurea seara. Mai mult, trebuie sa participe la intalnirile saptamanale in care se discuta forma si continutul inchinarii, si trebuie sa isi anunte temele predicilor cu cel putin o luna inainte, pentru a oferi timp organizarii unei inchinari adecvate. Participa la intalnirile comitetului de batrani si la orice alta intalnire importanta a bisericii, la serile de tineret, la misiunile sau taberele bisericii. In al doilea rand, daca e cineva bolnav sau in spital, Ed are datoria de a face o vizita scurta. In afara de aceste vizite, Ed trebuie sa fie la birou opt ore pe zi, desi in cateva seri are intalniri cu diferite comitete ale bisericii.
Cum este relatia dintre pastor si membri? Ca sa se aproprie de membrii bisericii, Ed este implicat in diferite activitati. El si sotia sunt invitati in diferite familii la cina sau la ocazii speciale. De multe ori isi foloseste pauza de pranz sau micul dejun pentru a sta de vorba cu unul sau mai multi membri din biserica. Cand vreau sa vorbesc cu el ne intalnim la micul dejun intr-un restaurant, vinerea dimineata la 7:30 si stam de vorba cam o ora. De multe ori imi povesteste despre articolele din ziare, reviste sau carti unde gaseste cate ceva despre Romania. Micul dejun costa 4$ pentru amandoi. Plateste el si cere chitanta pentru a deconta "intalnirea" din fondul bisericii destinat relatiilor pastorale. Cele mai grele ii sunt intalnirile de consiliere in cazurile care evident se indreapta spre divort. Dupa o discutie preliminara indreapta cuplul spre un birou de consiliere crestina unde nota de plata este calculata in functie de venitul familiei. La terminarea bisericii este prezent la una din iesiri pentru a saluta membrii. La fiecare iesire din sala este cate un batran al bisericii, care saluta membrii. Ed, diaconii care duc cosurile pentru darnicie, batranii care saluta biserica la iesire, si toti cei care participa la inchinare se intalnesc pentru rugaciune 15 minute inainte de program. Dupa rugaciune Ed are timp de discutat cu membrii care sunt pe hol, sau saluta musafirii. A facut o prioritate din a sta de vorba cu orice roman care a vizitat biserica impreuna cu noi.
Cum este asigurata sanatatea relatiei pastor-membru? Biserica are un comitet de diaconi care au grija de finantele bisericii, astfel incat pastorul nu stie cati bani da cineva la biserica. Biserica procedeaza asa pentru ca pastorul trebuie sa trateze toti membrii in mod egal. Desi darnicia este confidentiala (la noi stabilita de comun acord la cam 8% pentru functionarea buna a lucrarii din biserica - asta fara darnicia pentru lucrari din afara bisericii, misiune etc.) salariul pastorului este publicat in fiecare bilant anual. Fiind la sfarsitul carierei, Ed are un salar de circa 45.000$ pe an, plus 15.000$ beneficii. Locuieste in casa pastorala de langa biserica si anumite cheltuieli de intretinere sunt acoperite.
Cum este apreciata munca exceptionala a pastorului? In 2000 a expirat contractul lui Ed incheiat pe patru ani. Biserica a fost impresionata de profesionalismul dovedit si de cresterea spirituala a bisericii. Inainte de a expira contractul, biserica a decis sa ii faca o noua propunere, de data aceasta un contract pe cinci ani, adica pana la pensie. In plus, activitatea lui a fost premiata cu 2.500$. Ed a acceptat si, la vara, merge intr-un tur pe urmele lui Pavel in bisericile din Grecia si Cipru, ocazie cu care va cheltui cei 2.500$ oferiti in 2000, cat si concediul de studiu de trei saptamani oferit de noul contract.
...
Alina Simion
Orgoliul nu are varsta
Avea copii. As zice ca erau reusiti daca ar fi sa ma iau dupa spusele lui. De-acum era batran si mai spera sa se bucure de ai sai fii. Spera si tare mi-e mila de el cand ma gandesc la sentimentele lui. Era singur, de asta cred ca in momentul in care il intrebai ceva nu se mai oprea, vorbea de copiii lui. Ma necajea uneori raspunsul, ii faceam observatie, eu care eram cu mult mai mica decat el. Dar orgoliul nu are varsta. Ma mai prindeau seri si nopti plangand pentru el.
Cand era departe, acolo in natura, se simtea minunat, se vedea asta cand se intorcea la oras, era ca renascut. In schimb, cand era departe imi era frica, frica sa nu-l pierd. Pana acum, niciodata n-am scris de el, nici n-am prea vorbit despre el. Sau poate ca cei din jurul meu nu sunt de aceeasi parere. Ca orice om, avea si defecte, le-as zice mai mult greseli de tinerete, caci fusese tanar candva. Acum la batranete, trebuia sa se ia la tranta cu viata. Ii era peste putinta sa inteleaga de ce unul din feciorii sai trebuie sa repete aceleasi greseli, de parca nu le-ar fi facut si el. Si cand te gandesti ca ar fi meritat o batranete linistita!
Uneori ramanea uimit, nu realiza ca situatiile il depasesc, timpul il depasea. Totul era mai puternic decat el. Nu dorea de la viata decat sa-i recunoasca meritele, nu pe toate daca nu era posibil, la urma urmei a fost si ramane o persoana rezonabila, percepandu-si bine limitele. Asta accepta, dar ce nu putea accepta era faptul ca EA, viata, ii refuza dreptul de a avea copii reusiti. Si el nu inceta sa creada asta. Erau copiii lui, se trudise pentru ei, numai el stia cat facuse pentru ei. Cred ca de asta e iubit. Si la ce i-au ajutat toate principiile?
...
Ionatan Pirosca
Locul larg dintre piscina si Dumnezeu
"M-a scos Dumnezeu la loc larg", spunea un pastor cu mai multi ani in urma, dupa revolutie.
Of, ca multe a mai adus revolutia asta! Ea e vinovata. A adus multe si pe multi. Americani, mai ales. Cu buzunarele si cu inimile pline. Era necesar sa stea undeva. Casa pastorului era prea mica.
E rau sa-ti faci oaspetii sa se simta ca acasa?
Spinoasa problema! Daca eu nu m-am lipit niciodata de bani, nu inseamna ca altii n-au voie. Ca suna a dispret fata de iubitii nostri enoriasi autohtoni, as fi rauvoitor daca as spune.
Si David Il lauda pe Domnul: "Te laud, Doamne, ca mi-ai scos inima la larg." Iar inima lui avea patru camere. In cate camere trebuie sa stea inima unui pastor? Anatomica chestie!
Ce, noi n-avem copii? N-au si ei inimi? Oaspetii, cand vin, isi lasa inimile la vama? Pai adunati cate camere se fac! Unde sa intre atatea inimi?
Numai ca lui David Dumnezeu i-a scos inima la locul larg care e dragostea Lui. Ce mananca molia e treaba moliei.
Si nu numai atat: domnii directori de biserici predica despre foloasele smereniei si despre locul inimii fiecaruia, care e langa propria comoara. Iar ceilalti asculta si invata. Invata ca binecuvantarea inseamna sa ai vila, masini, bani, glorie, ca o lucrare crestina veritabila numai cu asa ceva se face si eventual pentru asa ceva...
"Ce usor de manipulat sunt americanii astia!" imi spunea recent cineva. Ei sunt de vina!
Sa ne spuna ei asadar cum se umple locul larg dintre piscina si Dumnezeu.
...
Eduard Orasanu
Pastorul, vila si piscina
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva m-a intrebat daca asez realitatea undeva in America sau undeva in viitor. Raspunsul tine in intregime de orasul Iasi si, in plus, este plasat in prezentul super-naucitor. Iata, din trei pastori baptisti, doi locuiesc in vile, cred confortabile, apoi un alt lider baptist are si vila si piscina. Cu siguranta nu cred in traiul la limita saraciei absolute, dar nici nu cred cand mi se spune: "Mi-a dat Domnul masina, computer, viza de zece ani pentru America". Nu, nu pot sa accept lideri flamanzi si ponositi, dar nici nu ma impac cu fraza: "Imi plateste Domnul telefonul, benzina, intretinerea, curatenia si frigiderul plin".
Nu am studii teologice avansate, dar nici nu-L confund pe Dumnezeu cu "prestatorul de servicii" care e gata sa-mi repare gazul, cu "agentia de turism" care abia asteapta sa ma teleporteze in Los Angeles, cu "agentia imobiliara" care are o camera in plus.
Se pare ca a trecut perioada "romantica si sangeroasa" cand ne uitam dupa camioanele straine si dupa ajutoarele din ele. Astazi a fi lider evanghelic e o profesie sepectaculoasa. Iata, a fi pastor balanseaza intre vocatie si oportunism galagios. A fi invatator balanseaza intre modestie si automobil de douazeci de mii de marci, dotat cu dispozitive anti-radar si anti-furt. A fi glasul Domnului balanseaza intre viziune teologica clara si peticire superficiala cu versete biblice. Ce s-a ales din meseria aceasta?
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva din SSJ mi-a spus: "am nevoie de calauzire, nu stiu ce sa scriu". Vezi, dragul meu SSJ-ist, folosesti cuvinte cheie, potrivite pentru meseria despre care discutam. Pentru ca nu gresesti daca astepti calauzire de la un pastor, pentru ca nu e absurd sa-si faca vreme pentru tine, pentru ca nu e ridicol daca ceri un dram de speranta, o litera vesnica.
Lista dosarelor SSJ:
· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
· Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
· Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
· Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
· Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
· Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
· Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
· Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
· Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
· Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
· Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
· Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
· Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
· Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
· Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
· Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
· Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
· Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
· Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
· Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
· Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
· Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
· Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
· Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
· Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
· Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
· Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
· Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
· Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
· Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)
Incercam in acest numar sa privim la profesiunea de pastor, si anume plasand-o intre vocatie si ipocrizie, intre jertfa si aroganta, intre intelepciune si prostie. Plecand de la constatarea ca dupa decembrie 1989 a urmat un val de schimbari majore in comunitatea evanghelica la nivelul celor ce o conduc, intrebam: "Ce s-a ales din aceasta meserie?" Suntem constienti ca ne plasam mai degraba in fata unor personalitati suspicioase si fragile, decat deschise la critica si gata sa intoarca obrazul, asadar ne asumam riscul de a fi "trasi de urechi".
Texte scrise de: Ionut Apostu, Teofil Stanciu, Sabia Dodan, Daniel Bud, Alina Simion, Ionatan Pirosca si Eduard Orasanu
Ionut Apostu
Neputinta si insuficienta
Incalciti in sisteme organizatorice, structuri ierarhice si grile de salarizare pastorii din bisericile evanghelice par a se stinge incet, incet, lasand o imagine a neputintei si insuficientei.
Daca vorbesc despre neputinta, ma refer la acea neputinta de a transa lucrurile, de a le prezenta ca fiind rele sau bune. Ori tendinta este de a nu supara pe nimeni, de a fi reconciliant intr-un mediu ce nu permite acest lucru. Si daca ne permitem sa fim reconcilianti cu pacatul, atunci sa ne fereasca Dumnezeu!
Cand vorbesc de insufiecienta ma refer la acel aspect al vietii fiecarui crestin, care ar trebui sa ne aduca plinatate si anume relatia cu Dumnezeu. Se simte ca slujba de pastor este doar o slujba, si prea putin exista motivatia corecta a lucrurilor incredintate, ce ne-au fost date cu un singur scop: actul preotiei.
Incalciti in sisteme organizatorice, fortati sa accepte de cele mai multe ori conditiile altora, pastorii nostri isi vad de viata lor (e normal sa fie si asa), numai ca numarul membrilor din biserci scade…
Am vazut si vile, si piscine si masini scumpe… Bani irositi pentru a crea o imagine, pentru a prezenta o evanghelie a unui Dumnezeu ce intr-o buna zi ar putea sa ne renege…
Prinsi printre carti de teologie, pastorii si mai marii nostri nu mai gasesc Biblia. Se fac manuale de vestimentatie crestina, se inventeaza noi adevaruri, se cauta acoperiri pentru pacate; ma uit la toate aceste si ma intreb daca e normal asa ceva… Normal nu e, numai ca firele din incalceala se vad de la distanta si ma tem ca nu care cumva ele sa fie cele care indeparteaza oamenii de biserici.
Intentia noastra nu a fost de judeca pastorii si conducatorii evanghelici ci doar de a pune semne de intrebare. Eu unul un lucru am sa fac tot timpul: voi acorda neindoita incredere in mai marii mei. De restul se va ocupa insusi Cel care este dregator peste mai marii lumii acesteia.
...
Teofil Stanciu
.jpg)
Doi oameni in drum spre...
Sunt doi, dar nu merg spre Emaus. Poate ca deja au fost, insa acum i-a prins trimiterea cea mare. Vin la mine. La spital. E un presbiter si un pastor. Eu sunt membru in biserica lor de doua saptamani.
De ce am ajuns in spital? Nu stiu exact, dar ma astept la ce-i mai rau. Si ei stiu asta. Povestim... Pastorul nu ma priveste, ci isi pleaca ochii. La un moment dat privirea presbiterului se umple de lacrimi. Spune o gluma. Nu vrea sa-si acopere sentimentele cu ea, fiindca nu ii e rusine ca simte, ci gluma e pentru mine... sa-mi distraga atentia de la gandurile innorate.
Nici unul nu-mi spune ca ma voi face bine. Apreciez. Sunt tristi, se simte. Nu braveaza. Artificialul nu ar putea rezista aici, s-ar divulga imediat.
Au venit pentru Impartasanie. Dupa o vreme pleaca. Mai intai presbiterul, apoi si pastorul. Cel din urma isi uita o carte pe noptiera mea. L-a prins evenimentul...
Boala se amelioreaza dupa o vreme. Cand revin la biserica, in prima duminica in care ma incumet sa fac asta, nu ajung sa ii vad. Si incepe serviciul de inchinare. La microfon e presbiterul care saluta lumea. Se uita prin sala si brusc tace. Ma priveste si se bucura. O vreme nu stie exact ce sa spuna...
Pastorul nu prea sta grozav cu banii. Asta o stiu eu. "Daca te pot ajuta cu ceva... orice." Asta imi spune el. Imi cere numarul de telefon. Ma suna, ma intreaba daca am ce manca, de ce mai am nevoie. In afara de rugaciune, desigur. Asta e subinteleasa.
Nu sunt singurul membru, nici cel mai important. Dar contez. Si ei stiu ce mi se intampla, pentru ca ii intereseaza. Si lasa mereu o usa deschisa. In caz ca...
Poate parea patetic sau sentimental ce spun, dar s-a intamplat. Deficienta mea de reflectare nu modifica faptele. Ele raman si in memorie si in realitate.
...
Sabina Dodan
Pe cine sa dau vina, exista un vinovat? Sa fiu eu acela?
“De ce nu m-am pocait si ce astept inca?" Aceasta e intrebarea cu care se pare ca toti vor sa ma intampine in loc de "Ce mai faci?" si "Cum iti este?". A fost un timp cand si eu m-am intrebat, dar acum, acum n-as putea sa raspund. Cand m-am intrebat eu, nu era nimeni sa-mi raspunda, acum am obosit sa tot intreb.
Despre vila si piscina nu cunosc, nu stiu, nu am vazut, nu mi-am pus niciodata intrebari pentru ca m-am obisnuit sa analizez pastorul ca pe cel care predica duminica seara si nu ca pe omul obisnuit de toate zilele cu viata lui, cu casa, masina si alte utilitati, poate doar cu suflet.
Multa vreme m-am intrebat cum sa scriu eu un articol despre pastor, am eu un pastor, daca da, care e relatia mea cu el si cat de mult ma cunoaste? Raspunsurile nici eu n-am vrut sa le aflu pentru ca m-ar fi lasat la fel de confuza si aceeasi intrebare am eu o vina, e cineva responsabil de relatia inexistenta pe care o am cu el?
Sunt un outsider, da, nu apartin "lumii" lui si pentru asta nu-l condamn, dar nici nu pot sa afirm ca-mi convine situatia asta. Tema revistei ne permite saptamana aceasta sa dezvaluim ceea ce simtim si ce avem de zis cu privire la pastorii pe care-i ascultam si la a caror biserica mergem. Simt ca pasesc pe teren minat si ca orice voi scrie va fi interpretat si poate condamnat.
De ani de zile, cam 6 la numar, privesc totul din afara, dar traind inauntru, dorind sa ma implic sau sa fiu ignorata, cautand raspunsuri dar multumindu-ma sa nu le aflu. Usile sunt inchise, in sufletul meu s-a format un iceberg de-acum, si intrebarile despre lumea protestanta nu-mi mai starnesc asa mare curiozitate, m-am decis sa-L gasesc doar pe Dumnezeu si daca o sa-mi spuneti ca singura nu pot, n-o sa va ascult...
Si-n fond ce conteaza asa mult vila, masina si piscina? Posesia lor il face sa slujeasca mai putin? Eu zic ca daca nu, nici sa nu ne batem capul, ca nu noi o sa-i judecam pe ei si ca acolo in vesnicie n-o sa le mai trebuiasca. Eu zic ca poti sa ai toata bogatia din lume, dar daca-ti lipseste Dumnezeu nu o sa-ti fie la nimic de folos.
...
Daniel Bud
Pastorul meu american
Cum a ajuns Ed in pozitia de pastor la aceasta biserica?
Cariera pastorala in care a slujit in sapte biserici asezate in patru state ale SUA se va termina in aceasta biserica de 250 de membri. Dupa o slujire de 10 ani intr-o biserica de 1000 de membri, Ed a ajuns la biserica noastra in 1996. Procesul de cautare a unei noi biserici a inceput in 1994, cu doi ani inainte de expirarea contractului. Si-a anuntat expirarea contractului in vara lui 1996, si si-a depus dosarul de pastor la biroul comunitatii. Dosarul pastorului contine pregatirea teologica, filozofia lucrarii, experienta, hobby-uri etc. A primit mai multe invitatii de la bisericile care erau in cautare de pastor. Odata cu invitatia, biserica includea un dosar in care era prezentata biserica. Dosarul contine istoria bisericii, pastorii anteriori, numarul de membri, filozofia lucrarii, viziunea bisericii, modul de inchinare, structura de conducere, si - foarte important - descrierea detaliata a responsabilitatilor pastorului, salariul aproximativ si beneficiile oferite (asigurare medicala, fondul de pensie, fond pentru transport, casa pastorala cu sau fara intretinere platita, concediu de studiu, concediu de odihna etc.). Ed a semnat un contract de patru ani cu biserica. Contractul asigura biserica ca pastorul nu paraseste postul, iar pastorul este asigurat ca biserica nu il poate destitui decat pentru abatere doctrinara sau morala.
Care este responsabilitatea primordiala a pastorului?
Misiunea primordiala a pastorului este slujirea bisericii. In primul rand, Ed trebuie sa tina doua predici in fiecare duminica. Pentru aceasta ii sunt alocate intre 16 si 24 de ore pe saptamana. Desigur ca pastorii incepatori au nevoie de mai mult timp de pregatire, pe cand pastorii experimentati muncesc la o predica noua si refac o predica mai veche. Schimbarea pastorului la cativa ani elimina repetarea predicilor sau a exemplelor. In cinci ani nu l-am auzit pe Ed repetand un exemplu. Apoi, Ed are responsabilitatea de a conduce un studiu biblic cu barbatii miercurea seara. Mai mult, trebuie sa participe la intalnirile saptamanale in care se discuta forma si continutul inchinarii, si trebuie sa isi anunte temele predicilor cu cel putin o luna inainte, pentru a oferi timp organizarii unei inchinari adecvate. Participa la intalnirile comitetului de batrani si la orice alta intalnire importanta a bisericii, la serile de tineret, la misiunile sau taberele bisericii. In al doilea rand, daca e cineva bolnav sau in spital, Ed are datoria de a face o vizita scurta. In afara de aceste vizite, Ed trebuie sa fie la birou opt ore pe zi, desi in cateva seri are intalniri cu diferite comitete ale bisericii.
Cum este relatia dintre pastor si membri? Ca sa se aproprie de membrii bisericii, Ed este implicat in diferite activitati. El si sotia sunt invitati in diferite familii la cina sau la ocazii speciale. De multe ori isi foloseste pauza de pranz sau micul dejun pentru a sta de vorba cu unul sau mai multi membri din biserica. Cand vreau sa vorbesc cu el ne intalnim la micul dejun intr-un restaurant, vinerea dimineata la 7:30 si stam de vorba cam o ora. De multe ori imi povesteste despre articolele din ziare, reviste sau carti unde gaseste cate ceva despre Romania. Micul dejun costa 4$ pentru amandoi. Plateste el si cere chitanta pentru a deconta "intalnirea" din fondul bisericii destinat relatiilor pastorale. Cele mai grele ii sunt intalnirile de consiliere in cazurile care evident se indreapta spre divort. Dupa o discutie preliminara indreapta cuplul spre un birou de consiliere crestina unde nota de plata este calculata in functie de venitul familiei. La terminarea bisericii este prezent la una din iesiri pentru a saluta membrii. La fiecare iesire din sala este cate un batran al bisericii, care saluta membrii. Ed, diaconii care duc cosurile pentru darnicie, batranii care saluta biserica la iesire, si toti cei care participa la inchinare se intalnesc pentru rugaciune 15 minute inainte de program. Dupa rugaciune Ed are timp de discutat cu membrii care sunt pe hol, sau saluta musafirii. A facut o prioritate din a sta de vorba cu orice roman care a vizitat biserica impreuna cu noi.
Cum este asigurata sanatatea relatiei pastor-membru? Biserica are un comitet de diaconi care au grija de finantele bisericii, astfel incat pastorul nu stie cati bani da cineva la biserica. Biserica procedeaza asa pentru ca pastorul trebuie sa trateze toti membrii in mod egal. Desi darnicia este confidentiala (la noi stabilita de comun acord la cam 8% pentru functionarea buna a lucrarii din biserica - asta fara darnicia pentru lucrari din afara bisericii, misiune etc.) salariul pastorului este publicat in fiecare bilant anual. Fiind la sfarsitul carierei, Ed are un salar de circa 45.000$ pe an, plus 15.000$ beneficii. Locuieste in casa pastorala de langa biserica si anumite cheltuieli de intretinere sunt acoperite.
Cum este apreciata munca exceptionala a pastorului? In 2000 a expirat contractul lui Ed incheiat pe patru ani. Biserica a fost impresionata de profesionalismul dovedit si de cresterea spirituala a bisericii. Inainte de a expira contractul, biserica a decis sa ii faca o noua propunere, de data aceasta un contract pe cinci ani, adica pana la pensie. In plus, activitatea lui a fost premiata cu 2.500$. Ed a acceptat si, la vara, merge intr-un tur pe urmele lui Pavel in bisericile din Grecia si Cipru, ocazie cu care va cheltui cei 2.500$ oferiti in 2000, cat si concediul de studiu de trei saptamani oferit de noul contract.
...
Alina Simion
Orgoliul nu are varsta
Avea copii. As zice ca erau reusiti daca ar fi sa ma iau dupa spusele lui. De-acum era batran si mai spera sa se bucure de ai sai fii. Spera si tare mi-e mila de el cand ma gandesc la sentimentele lui. Era singur, de asta cred ca in momentul in care il intrebai ceva nu se mai oprea, vorbea de copiii lui. Ma necajea uneori raspunsul, ii faceam observatie, eu care eram cu mult mai mica decat el. Dar orgoliul nu are varsta. Ma mai prindeau seri si nopti plangand pentru el.
Cand era departe, acolo in natura, se simtea minunat, se vedea asta cand se intorcea la oras, era ca renascut. In schimb, cand era departe imi era frica, frica sa nu-l pierd. Pana acum, niciodata n-am scris de el, nici n-am prea vorbit despre el. Sau poate ca cei din jurul meu nu sunt de aceeasi parere. Ca orice om, avea si defecte, le-as zice mai mult greseli de tinerete, caci fusese tanar candva. Acum la batranete, trebuia sa se ia la tranta cu viata. Ii era peste putinta sa inteleaga de ce unul din feciorii sai trebuie sa repete aceleasi greseli, de parca nu le-ar fi facut si el. Si cand te gandesti ca ar fi meritat o batranete linistita!
Uneori ramanea uimit, nu realiza ca situatiile il depasesc, timpul il depasea. Totul era mai puternic decat el. Nu dorea de la viata decat sa-i recunoasca meritele, nu pe toate daca nu era posibil, la urma urmei a fost si ramane o persoana rezonabila, percepandu-si bine limitele. Asta accepta, dar ce nu putea accepta era faptul ca EA, viata, ii refuza dreptul de a avea copii reusiti. Si el nu inceta sa creada asta. Erau copiii lui, se trudise pentru ei, numai el stia cat facuse pentru ei. Cred ca de asta e iubit. Si la ce i-au ajutat toate principiile?
...
Ionatan Pirosca
Locul larg dintre piscina si Dumnezeu
"M-a scos Dumnezeu la loc larg", spunea un pastor cu mai multi ani in urma, dupa revolutie.
Of, ca multe a mai adus revolutia asta! Ea e vinovata. A adus multe si pe multi. Americani, mai ales. Cu buzunarele si cu inimile pline. Era necesar sa stea undeva. Casa pastorului era prea mica.
E rau sa-ti faci oaspetii sa se simta ca acasa?
Spinoasa problema! Daca eu nu m-am lipit niciodata de bani, nu inseamna ca altii n-au voie. Ca suna a dispret fata de iubitii nostri enoriasi autohtoni, as fi rauvoitor daca as spune.
Si David Il lauda pe Domnul: "Te laud, Doamne, ca mi-ai scos inima la larg." Iar inima lui avea patru camere. In cate camere trebuie sa stea inima unui pastor? Anatomica chestie!
Ce, noi n-avem copii? N-au si ei inimi? Oaspetii, cand vin, isi lasa inimile la vama? Pai adunati cate camere se fac! Unde sa intre atatea inimi?
Numai ca lui David Dumnezeu i-a scos inima la locul larg care e dragostea Lui. Ce mananca molia e treaba moliei.
Si nu numai atat: domnii directori de biserici predica despre foloasele smereniei si despre locul inimii fiecaruia, care e langa propria comoara. Iar ceilalti asculta si invata. Invata ca binecuvantarea inseamna sa ai vila, masini, bani, glorie, ca o lucrare crestina veritabila numai cu asa ceva se face si eventual pentru asa ceva...
"Ce usor de manipulat sunt americanii astia!" imi spunea recent cineva. Ei sunt de vina!
Sa ne spuna ei asadar cum se umple locul larg dintre piscina si Dumnezeu.
...
Eduard Orasanu
Pastorul, vila si piscina
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva m-a intrebat daca asez realitatea undeva in America sau undeva in viitor. Raspunsul tine in intregime de orasul Iasi si, in plus, este plasat in prezentul super-naucitor. Iata, din trei pastori baptisti, doi locuiesc in vile, cred confortabile, apoi un alt lider baptist are si vila si piscina. Cu siguranta nu cred in traiul la limita saraciei absolute, dar nici nu cred cand mi se spune: "Mi-a dat Domnul masina, computer, viza de zece ani pentru America". Nu, nu pot sa accept lideri flamanzi si ponositi, dar nici nu ma impac cu fraza: "Imi plateste Domnul telefonul, benzina, intretinerea, curatenia si frigiderul plin".
Nu am studii teologice avansate, dar nici nu-L confund pe Dumnezeu cu "prestatorul de servicii" care e gata sa-mi repare gazul, cu "agentia de turism" care abia asteapta sa ma teleporteze in Los Angeles, cu "agentia imobiliara" care are o camera in plus.
Se pare ca a trecut perioada "romantica si sangeroasa" cand ne uitam dupa camioanele straine si dupa ajutoarele din ele. Astazi a fi lider evanghelic e o profesie sepectaculoasa. Iata, a fi pastor balanseaza intre vocatie si oportunism galagios. A fi invatator balanseaza intre modestie si automobil de douazeci de mii de marci, dotat cu dispozitive anti-radar si anti-furt. A fi glasul Domnului balanseaza intre viziune teologica clara si peticire superficiala cu versete biblice. Ce s-a ales din meseria aceasta?
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva din SSJ mi-a spus: "am nevoie de calauzire, nu stiu ce sa scriu". Vezi, dragul meu SSJ-ist, folosesti cuvinte cheie, potrivite pentru meseria despre care discutam. Pentru ca nu gresesti daca astepti calauzire de la un pastor, pentru ca nu e absurd sa-si faca vreme pentru tine, pentru ca nu e ridicol daca ceri un dram de speranta, o litera vesnica.
Lista dosarelor SSJ:
· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
· Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
· Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
· Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
· Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
· Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
· Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
· Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
· Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
· Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
· Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
· Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
· Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
· Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
· Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
· Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
· Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
· Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
· Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
· Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
· Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
· Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
· Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
· Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
· Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
· Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
· Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
· Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
· Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
· Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
faptul ca "si la voi este la fel" nu ma bucura cu nimic, ...poate dimpotriva as fi dorit sa aflu ca UNDEVA ESTE ALTFEL< ESTE CUM TREBUIE SA FIE,...
deasemeni, nu ma bucura nici realitatea ca VESNICIA VA REZOLVA "deceptiile" de acum si de aici, ...
pentru ca acum traiesc AICI, si nu poate sa nu ma doara / deranjeze ca PASTORUL "MEU" HABAR NU ARE CA EU EXIST.
MAHLA
Trimiteți un comentariu