Saptamanal de cuvinte proaspete
Nr. 51 / 9 aprilie 2000, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Dorin Popa & Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu,
Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Exercitii de intelegere, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, "De ce plangi, pe cine cauti?", Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe
Eduard Orasanu
Editorial
Realitati paralele
(concluziile)
Intre Daniel, Mitropolitul Moldovei si taranii din Bivolari cati pasi sunt de facut? Ce distanta strabate firul dintre inima si periferia ortodoxiei? Sunt perceputi protestantii la fel?
Iata, Mitropolitul Daniel a prezentat, la sfarsitul liturghiei enoriasilor aflati in Catedrala Mitropolitana, un grup restrans de crestini americani - protestanti -, spunand: “Oaspetii nostrii sunt protestanti, dar nu din aceia care fac prozelitism, ci din aceia care fac doar acte de caritate...”
Asadar, se subliniaza cel putin doua tipuri de protestanti: unii care sunt intr-o continua racolare de prozeliti, si altii, cu buzunarele pline si cu un pasaport acceptabil, care se ocupa, ca niste mielusei, de caritate.
Prin urmare, a doua categorie e binevenita si chiar invitata sa asiste la serviciul religios...
Dar sa nu ne grabim, poate ca aceste aprecieri nu sunt atat de superficiale. Gestul invitatiei este pozitiv, asa cum nu e putin faptul deschiderii unui canal de comunicare intre doua comunitati crestine. Si nu e cu totul fals ca exista, uneori, o anumita ingustime si duritate in modul in care se abordeaza oamenii la nivel spiritual, doctrinar si religios, si aceasta in lumea evanghelica si dinspre aceasta lume spre exterior.
Altfel spus, tinem mai mult la o “ideologie” religioasa decat la sensibilitatea si valoarea sufletului, fiintei din fata noastra.
Dar... Daniel, Mitropolitul Moldovei e un bun dimplomat si, nu intamplator, cunoaste mai multe limbi straine, insa intre limbajul de protocol si biciul taranului din Bivolari e o distanata... inacceptabila. Cum arata Ortdodoxia intre Manastiri de protocol si taranii care ies cu mic cu mare sa alunge “veneticii” si pe “satana”? Probabil ca acest chip are doua fete, iar acestea sunt paralele. Distanta firului dintre inima si periferia ortodoxiei e imposibil de stabilit, dar sigur ramane ca: Daniel, va primi mereu protestantii “caritabili”, iar taranii din Bivolari vor iesi cu biciul... (in mileniul III - crestin)
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
"Cerul vazut prin lentila"
Prima stire
- Biserica Baptista din Str. Sararie organizeaza incepand cu data de 11 aprilie o saptamana de trezire spirituala. Pentru acest eveniment au fost invitati fratii pastori: Aurel Gacea (Tulcea), Dan Boingeanu (Suceava), Marius Cruceru (Oradea) si Vasile Talos(Bucuresti).
- Miercuri, 5 aprilie, ne-am intalnit la Biserica “Filocalia” studenti de la cele 3 grupuri de studenti din Iasi: “Sf. Andrei”, “Eclesia” si “Neemia”. A fost un prim pas realizat de cele 3 grupuri cu scopul de ne cunoaste viziunile, activitatile, implinirile si problemele. Timp de 3 ore am avut momente de lauda si inchinare, prezentarea fiecarui grup si rugaciuni specifice pentru fiecare grup; de asemenea am discutat despre viziunea studentului crestin evanghelic in Iasi. S-a pus accentul pe o integrare a studentilor in bisericile locale, dar cu o larga viziune asupra rolului fiecaruia in mediul universitar si social. Provocarea a fost inspre asumarea unei responsabilitati, a unei opozitii comune fata de curentele anticrestine si, desigur, spre o formare spirituala si universitara de cel mai inalt nivel. Dorinta tuturor a fost de a continua aceste intalniri in fiecare luna, la care sa participe si alti studenti evanghelici din Iasi! (Transmite pentru SSJ: Cornel Crasnean.)
- Joi, 6.04.2000, la ora 3:11 AM, in zona Vrancea s-a produs un cutremur de pamant. Seismul a fost resimtit la Bucuresti. Nu s-au produs victime si pagube materiale.
- Zona de Vest a Romaniei este confruntata cu mari inundatii produse de ploile abundente si topirea zapezii. Peste 2500 de locuinte sunt avariate, 240 de poduri si podete, si multe terenuri agricole sunt afectate. Oficial au fost comunicate cinci victime si doua persoane disparute.
Alina Simion
Privirea
(preambul)
Fiecare dintre noi avem un mod aparte de a ne exprima. In mod cert anumite evenimente ne-au determinat comportamentul nostru actual. Pana mai ieri credeam ca cel mai bine e sa stai in afara vietii sociale, neimplicarea pentru mine era cea mai buna solutie. Speranta mea era ca neimplicarea duce la solutionarea problemelor din societatea actuala. Datoria mea era pe atunci doar cunoasterea de sine, incercarea de a ma vedea pe mine insami mai bine, mai obiectiv, altii trebuiau sa se ocupe de problemele comunitatii, probleme ce ma priveau direct sau indirect.
Dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi fac cunoscuta propria mea opinie, ca trebuie ca ceilalti sa stie de existenta mea. Am aflat atunci ca intelegerea celorlalti si cunoasterea lor duce implicit la desavarsirea personalitatii mele. In acest mod ma ajutam atat pe mine cat si pe cei din jurul meu. Dorinta de a da din noi tot ce e mai bun va reusi, in cele din urma, sa schimbe raul existent in societate.
Avem nevoie doar de rabdare si chibzuinta.
(Alina este studenta la Facultatea de Filosofie, sectia Stiinte Politice, anul I)
(acest text poate fi citit si in "Alina Simion - Privirea")
“Exercitii de intelegere” VI
Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999
Dorin Popa
Ce confesiune impartasiti dumneavoastra?
Danut Manastireanu
Sunt membru al comunitatii baptiste din Romania. Fac parte dintr-o biserica mica, biserica “Betania”.
Dorin Popa: Ce inseamna Betania?
Danut Manastireanu: Betania este numele unei mici localitati din Palestina, in care Hristos Se simtea foarte bine. In saptamana dinainte de crucificare El a petrecut cea mai mare parte a timpului, serile in mod special, in Betania, acolo unde locuia Maria si Marta, cele doua surori si cu fratele lor Lazar, care fusese inviat din morti.
Dorin Popa: Deci v-ati exprimat metaforic.
Danut Manastireanu: Nu. Este chiar numele pe care il poarta biserica aceasta. Biserica Baptista, asa cum bisericile ortodoxe sau cele catolice poarta un nume de sfant, in general, bisericile baptiste nu au patroni drept sfinti, aleg nume de rezonanta biblica pentru a le defini. Inainte de revolutie, bisericile obisnuiau sa se numeroteze. S-a ajuns la concluzia ca este o abordare stupida, si atunci identitatea fiecarei biserici a incercat sa fie formulata sau prezentata prin nume simbolice, biblice. Cred ca acest nume reprezinta destul de bine ethosul bisericii din care fac parte. Biserica Baptista “Betania”.
Dorin Popa: Haideti sa le luam pe rand. Putini dintre ascultatorii nostri stiu... De exemplu auzim de baptisti, evanghelici, penticostali, adventisti - tot Betania se numesc sau...
Danut Manastireanu: Nu, Betania este numele unei biserici.
Dorin Popa: Numai baptista?
Danut Manastireanu: Numai numele acestei biserici baptiste. S-ar putea sa existe o biserica penticostala ori adeventista ori crestina dupa evanghelie care sa poarte acest nume: Betania. Pentru ca Betania este un nume biblic - nu este monopolul cuiva.
(textul integral in “Exercitii de intelegere”)
Eugen Grigoroscuta
Intersectii
(Perspective politice)
Bun venit in Romania, domnule presedinte Constantinescu! Prima intrebare, evident normala, de unde? Nu stiu, ceea ce stiu este ca abia acum presedintele ia contact cu realitatile tarii, realizeaza (oare?) dificultatile enorme ale populatiei, mizeria, minciuna, coruptia, hotia cu care ne confruntam. Unii dintre cititori vor fi probabil tentati sa afirme: mai bine mai tarziu decat niciodata! Sa nu fim naivi! Acest “tarziu” – teribila coincidenta – apare tocmai acum, pentru ca este an electoral, pentru ca trebuie oferita o anume imagine despre grija conducatorului. Ceausescu isi inchinase si el toata viata slujirii “boborului” parca, nu? Mai mult, in 21 decembrie ’89 era dispus sa mai ofere cate 100 de lei la salariu… A fost insa prea tarziu! Cine nu invata din istorie…
Necazurile de azi ale romanilor exista de fapt de 10 ani, e drept, s-au accentuat din 1997; de ce nu a luat presedintele atitudine pana acum? De ce preocuparea aceasta subita pentru cei multi? E prea alba ata cu care este cusuta! Cand s-a intalnit in cladirea Romtelecom din Iasi cu omologul din Moldova nu s-a intrebat oare domnul Constantinescu de unde bani pentru asa constructie? (Intr-adevar, superba). Ar fi fost o intrebare banala, dar obligatorie. Si atunci, si azi, respectivii indivizi efectiv fura din buzunarul romanului, fura conform legii. Si cand parlamentarii, sau Oficiul pentru Protectia Consumatorului incearca sa puna niste intrebari de bun simt, dar incomode, gata! Pana aici! Stapanul din afara nu este dispus sa explice pe ce criterii cresc preturile exponential la tarifele telefonice. Domnul presedinte nu avea insa timp (sau interes) pentru aceste intrebari. Poate ca cei doi demnitari depanau amintiri din vremea cand amandoi erau secretari de partid – si pentru asa ceva nu le era necesar un “fir rosu” – pentru ca tot suntem in domeniu.
Inca un exemplu: de ce nu s-a intrebat pana acum presedintele ce e nebunia aceasta legala legata de apa? Da, da, de apa! Nu a stiut pana acum care este factorul de multiplicare dintre cantitatea de apa platita de un roman care nu are montate apometre si unul care are? Greu de crezut! Si hotia e legala! Multi au facut imprumuturi, eforturi financiare mult peste posibilitati (cateva salarii sau pensii) pentru a-si monta apometre. Dar cei ce nu pot nicicum? Simplu! Ei sunt cei ce adauga zerouri la salariile indivizilor de la respectiva regie. Nu s-a stiut pana acum asa ceva? A fost cineva sanctionat? Inclusiv penal, pentru ca e vorba de furt, totusi!
Exemplele ar putea continua, dar cred ca ar fi un monolog. Ideea e mai mult decat simpla: facem acum ceva valuri, aruncam ceva praf in ochii alegatorilor pentru a-i convinge de preocuparile noastre. Imaginea conteaza, realitatea… Si ar mai fi ceva: nici macar in aceste conditii, ideea cu intrebarile si cercetarile respective nu-i apartine presedintelui. A fost preluata de la primul ministru (in opinia mea, om de buna credinta), care o lansase cu cateva zile mai inainte. Este vrednic de compatimit (discut doar din punct de vedere moral) cel ce isi insuseste o idee sau o solutie care este a altcuiva si o prezinta ca fiind a sa. Exista si un termen juridic pentru a defini asa ceva… Sunt convins ca acestea sunt doar aspecte secundare in comparatie cu ceea ce va urma in derularea campaniei electorale care, probabil, se va desfasura sub motto-ul: “Daca voi nu ma vreti…”
A propos de campanie si promisiuni: dincolo de minciuna “contractului cu Romania”, eu consider ca cele 200 de zile la care se facea referire, erau de fapt ultimele ale mandatului, nu primele, asa cum am fost tentati cu totii sa intelegem initial. Asa ca, incercati sa stabiliti data prezidentialelor…
(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")
Eduard Orasanu
Raftul de carti
George Orwell - “O mie noua sute optzeci si patru”
Atrocitati! Ceea ce se petrece in Cecenia nu este un roman. Nu este o fictiune care dezbate tema exterminarii fiintei umane. Nu este nici film, desi canalele TV redau cu lux de amanunte tragedia. Este o realitate fara leac. Si poate totusi este un roman, poate totusi este o fictiune, cu un genial autor, care reuseste sa faca abracadabra pe sub ochii lumii civilizate si dincolo de constiinta noastra, milostiva si crestina.
Sfarmarea sufletelor sau teroarea din taberele de filtrare, fapte care nu se petrec doar intre coperti, ci in realitate. Un razboi, in care “Maica Rusia” ucide Mama Cecena. Un popor despre care Soljenitin spunea: “Este o natiune asupra careia psihologia supunerii nu a avut nici un efect; nu este vorba de indivizi izolati, de rebeli, ci de intreaga natiune. Acestia sunt cecenii.” Dar poate totul e o exagerare, in definitiv Rusia crestina apara Vestul de expansiunea musulmana, si ca rasplata gaurile din economia rusa sunt mereu si sistematic umplute cu dolari.
Cecenia nu cunoaste viitor, un maine ramane mereu inchis si nescris. “Romancierul” lasa mereu sfarsitul neterminat, iar cititorii sunt invitati sa urmareasca, la stiri, diverse imagini si comentarii, astfel sa se obisnuiasca cu atrocitatile si sa pronosticheze sfarsitul. Dar noi nu suntem buni vizionari, asa ca inchidem televizorul si meregem la culcare...
Winston Smith isi petrece ultimele zile intr-un bar, loc unde sta izolat si ocolit. In paharul lui era acelasi gin de proasta calitate, si deodata are loc revelatia... televizorul poate fi oprit, totul e sa-l iubesti pe Fratele cel Mare... cel mai bun Romancier...
Aretta Bazdara
Cinquecento
"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso
Rembrandt (1606-1669)
Cine a fost Rembrandt? Poate prin mine veti putea cunoaste o infima parte din universul marelui geniu. Poate prin ce au spus altii, alti artisti, veti putea intelege cit de maret si de necuprins e tarimul sufletelor nobile... al acelor pe care noi nu-i vom cuprinde in logica noastra niciodata. Si uitati ce au spus altii: “Am avut trei maestri: natura, Velazquez si Rembrandt” (Goya); “Poate se va descoperi vreodata ca Rembrandt este un pictor mai mare decit Rafael. Scriu aici o blasfemie care le va face parul maciuca domnilor de la academie” (Delacroix);
“Rembrandt este... pictorul miracolelor. El confera concretete supranaturalului... Tinind in maini amandoua capetele fulgerului, el infrateste lacrimile, strigatele, osanalele, suferintele si poftele eului tainic si ne arata totodata ca si Dumnezeul pe care-L preamareste e framantat de aceleasi chinuri” (Emile Verhaeren); “Daca il vezi pe Frans Hals, iti vine cheful sa pictezi, daca-l vezi pe Rembrandt parc-ai vrea sa renunti” (Max Liebermann); “Nici un maestru n-a pictat drama ca Rembrandt. Pretutindeni, in schitele sale cele mai mici, inima omeneasca este in cauza” (Odilon Redon). Intreb din nou: Cine este Rembrandt? Intreb de parca cineva ar putea spune...
Deoarece Saskia ocupa un loc aparte in opera sa, voi vorbi de o lucrare in care pictorul o prezinta pe genunchii lui... amindoi nestiind ca cineva a hotarit o moarte. Si... nici noi nu stim... Cei doi par fericiti, el o prinde de mijloc si ride. Ride frumos asa cum doar indragostitii stiu sa o faca. Vad rosu, vad verde si sunt uimita de modul in care pictorul armonizeaza culorile... contrast complementar rosu - verde.
“Autoportret cu Saskia pe genunchi” (lucrare realizata in jurul anului 1638). Cupa de bautura pe care o tine artistul in mana nu vine decit sa intareasca atmosfera de veselie a intregului tablou. Curbele, liniile drepte si portiunile minutios lucrate sunt imbinate cu maiestrie si ma fac parca sa fiu invidioasa pe fericirea lor... dar eu stiu ceea ce ei nu au stiut: ca ea va muri.
...
Modelul. Cineva mi-a pozat. Acel cineva era un model... poate l-am platit... poate nu l-am platit. Pictorii se folosesc de modele pentru a lucra... un portret, o compozitie... Sunt modele si modele... In cazul unui autoportret e mai dificil. Si eu am fost un model, mi-am pozat mie si cred ca era un autoportret. Mi-a fost greu fiindca ma simteam ispitita sa spun mai mult decit e permis... Cineva mi-a spus ca a arata ce simti este o calitate... calitate pe care o au doar sufletele libere. Vreau sa fiu libera si sa spun totul... Nu, sunt oameni ce nu inteleg... Am privit un autoportret ... eram eu.
Am asa un indemn sa cint, sa cint tare sa ma auda pina la marginile pamintului. De ce? Nu-ti spun... dar hai sa spun: In bratele tale ma simt de parca ingerii in goana lor printre timpuri de creatie mi-au prins de suflet o aripa... Si uite-ma zburind alaturi de tine caci tu, copile, copile al meu, ai si tu o aripa... cealalta aripa.
(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)
Daniel Grigoroscuta
Andante
Les Folies d’Espagne – Marin Marais (1656-1728)
“Les Folies d’Espagne” este o piesa compusa pentru flaut si lauta (chitara, mai tarziu), alcatuita sub forma unei teme cu variatiuni. Tempo-ul temei este Adagio, fiecare variatiune avand insa tempo-ul propriu, de la Andante la Allegro molto. Interesante la aceasta piesa sunt doua aspecte: numarul mare de variatiuni (peste 20), si faptul ca, indiferent de tempo, ultima masura a fiecarei variatiuni este de fapt ultima masura a temei expuse la inceput. Piesa are o constructie simetrica: incepe si se sfarseste cu tema, in final, trecerea la aceasta nefacandu-se brusc, cu pauza, ci prin contopirea ei in ultima variatiune.
Piesa are acea mireasma placuta, caracteristica perioadei preclasice, unica in istoria muzicii, iar termenul cel mai potrivit pentru caracterizarea ei cred ca ar fi “gentil”. Antonio Vivaldi a transcris aceasta piesa pentru vioara (si violoncel sau bas), insa, desi fondul ramane acelasi, forma se modifica: lipseste ceva din finetea si caldura flautului…
SDG
(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)
Dan Gheorghiu
Trandafiri din Saron
LA MARGINE DE APE
La margine de ape, de vant si de furtuni
Asteapta blandul Mire cu semnul scris pe maini;
In ochi - fantani de pace, in glas - parau domol,
In suflet - Inaltimea ce umple vasul gol.
La margine de ape, veghind peste gradini,
El ’nalta doru-n suflet ca lujerii de crini;
Sub pasii Sai izvorul inunda mai fertil
Si inima zdrobita, şi rasul de copil.
Profund e Canaanul, si sufletu-i senin,
Si nu se stinge ziua, nici glasul in suspin
Caci Mirele vegheaza: El susura in gand,
La margine de ape, Iubire izvorand.
7 ianuarie 1978
(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)
Sabina Dodan
Perspective psihologice
Despre adolescenta (I)
“Tineretea e timpul cresterii si al miscarii. Este primavara vietii omului.”
De cele mai multe ori, despre adolescenta se vorbeste ca fiind intersectia momentelor progresive si regresive care vor da mai tarziu coloratia particulara fiecarui individ. Desfasurandu-se de-a lungul mai multor ani, adolescenta provoaca inevitabil bulversari fizice si psihice. Tanarul adolescent poate suporta suferintele fara ca fiinta lui sa fie neaparat dezorganizata, distrusa sau invinsa.
Adolescenta este definita si marcata de varsta de 12-18 de ani pentru fete si 14-20 de ani pentru baieti. Aceste limite sunt vagi, deoarece aparitia si durata adolescentei variaza dupa sex, rasa, conditii geografice si mediu socioeconomic. Este varsta la care apar cele mai importante transformari fizice si psihice.
Conflictele psihice interne se explica prin preocuparile adolescentului asupra propriului corp care suporta acum cele mai importante transformari, prin dificultatile cu parintii si cu anturajul din care face parte. Pe plan psihologic, adolescenta este marcata de activarea si inflorirea instinctului sexual, de conturarea intereselor profesionale si sociale, a dorintei de libertate si de autonomie, de amplificarea vietii afective.
Cele mai dureroase conflicte sunt cele intrapsihice, cele legate de confruntarea adolescentului cu imaginea de sine, cu pulsiunile pe care le resimte: erotice, agresive sau violente. Ele sunt insotite de obicei de o incercare de a scapa, de refugiu sau abandon. Socurile pubertatii provocate de transformarile organelor genitale si bulversarile pasionale sexuale de autoconservare care sunt insotite de schimbari considerabile in psihicul adolescentului sunt inevitabile, de asemenea si transformarile pozitive sau negative care vor insoti aceasta perioada.
O alta sursa de neliniste si angoasa este confruntarea tanarului cu ideea ca este momentul la care trebuie singur sa ia destinul in propriile maini si sa infrunte realitatea externa, sa se sustraga tutelei parintesti de care a depins pana acum. In transformarea lui tanarul regaseste incertitudine, intristare, disperare, dar in acelasi timp si placerea de a iubi, de a-si cladi un viitor, de a trai, pentru ca acum este perioada cea mai frumoasa a vietii lui. Toate confruntarile pe care trebuie sa le depaseasca nu fac altceva decat sa dea culoare vietii si sa-l pregateasca pentru perioadele care vor urma.
(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)
Eduard O.
"De ce plangi, pe cine cauti?"
(prima parte)
In cea dintai zi, cand dimineata inca nu venise, cu pas sfios si tacut o femeie trecea. In sufletul ei, framantarile toate erau adunate intr-o impreuna furtuna. Fiecare drum incepe cu sfasiere, fiecare cautare (intrebare) are drumul ei, iar lacrima te apropie cel mai mult de tine. In cea dintai zi o lacrima era trezita devreme…
Sa fie esenta si miezul structurii feminine o vesnica framantare, o neintrerupta cautare, sau dimpotriva o imbelsugata abnegatie si daruire de a face gesturi precise? Gesturi precise, chiar daca dureroase – imbalsamarea. Dar iata ca nimic nu mai este cum a fost, toate s-au frant, ba in plus: durerea nu e lasata sa fie durere, I se mai adauga neplacuta surpriza – “piatra fusese luata de pe mormant.”
Sa fie cautarea, a trai, un mereu si imprevizibil balans intre a sti si a nu sti, a intelege si a nu intelege, a reusi si a nu reusi (esec), a fi oprit de limite si a avea putinta de a le depasi? Sa fie implinirea pandita de ratare, iar disperarea capat (inceput) de drum?
(textul “De ce plangi, pe cine cauti?” poate fi citit integral in "Eduard Orasanu – De ce plangi...")
Alina Simion
Un bob de sare
Acum cateva minute am dat vrabia din mana pentru cioara de pe gard. I-am dat drumul, am lasat-o sa zboare, uitandu-ma cu mirare si inteles la pasarea de pe gard. Dar in urmatoarele clipe n-am putut zari nimic pentru ca nu aveam ce zari. Acolo, pe gard, era doar iluzia mea. Vrabia a zburat, dar cuibul ei ramas la mine. Inca mai sper sa se intoarca cu toate ca-i stiu tristetea din priviri atunci cand am fortat-o sa ma paraseasca. Nu-i pot cere nici macar sa-si aminteasca de mine. Iar eu inca mai sper sa se iveasca cioara pe gardul meu.
Sabina Dodan
Un alt bob de sare
Intre noi exista munti
inundati de apele ploii,
intre noi exista tacere
impusa de ranile timpului,
intre tine si mine
exista o singura punte:
prima sau ultima...
Ionut Apostu
Sunt tanar
De multe ori orgoliul ne opreste in a face anumite lucruri: rele sau bune… Sau poate nu orgoliul este cel care ne estompeaza in a face inca un pas… Poate este intelepciunea sau poate fi cunostinta. Faptul ca stim anumite lucruri despre o persoana poate sa ne ajute sau poate sa ne bage si mai tare in acel pacat al judecarii. La ce ma refer cand scriu aceste randuri?
Ma refer desigur la a nu “inghiti” anumite persoane, a nu le agrea desi poate nu ne-au gresit cu nimic. Poate doar imaginea care a fost creata de altii sa fie de ajuns si atunci… pac! L-am bagat intr-o cutiuta si acolo sa stea!!! Ce legatura are orgoliul? Din cauza orgoliului poti dezamagi. Oare merita sa dezamgesti o singura persoana din cauza “eu”-lui care este mai presus de orice? Cred ca este mai degraba de dispretuit vointa omului de a nu acorda inca sansa decat faptul ca un om pacatuieste dar isi cere iertare sincer… Daca vrei a cunoaste un om, atunci trebuie sa-l “cunosti” in adevaratul sens al cuvatului. Pentru noi cuvintele isi pierd din putere deoarece le rostim fara a le atinge… Le rostim de parca nu ar exista, si totusi sunt. Cat de simple sunt cuvintele cand vrei sa cunosti cu adevarat. Dar poate este mai bine sa stai deoparte si sa privesti, sa privesti si sa critici… Oare poti dezamagi un om din cauza ca nu stii sa “cunosti”? Atunci nu isi mai are rostul intreaga filosofie crestina, toate invataturile pe care le stii nu iti mai sunt de nici un folos. De ce? Deoarece nu te doare ca dezamagesti… un Om… Dezamagind creezi ziduri in jur, faci pasi destul de repede si nu vei putea sa-i refaci la fel de usor…
Curier & Posta redactiei
Nelu Sandru (Deva): Dragilor, vreau mai intai sa va felicit si pentru a 50-a aparitie. Domnul sa va dea izbanda si in continuare, ceea ce faceti e extraordinar! La noi a inceput sa “dea de primavara”. Speram sa vina si in biserica primavara, si in special pentru sufletele amortite. Am avut o Duminica plina de binecuvantari. Sunt din Deva, dar de fapt merg la o biserica langa Deva, mai precis la Mintia. Am avut Duminica asta ca slujitor un frate (pe care l-am dori ca pastor); a avut un mesaj extraordinar. A vorbit despre un lucru la care nu m-am gandit niciodata. Vorbea despre pilda fiului risipitor, dar putin dintr-o alta perspectiva decat ceea pe care o stiam, si anume ca toti au risipit: in primul rand fiul cel mic, apoi fiul cel mare (a risipit din belsug ura fata de fratele sau) si apoi vine Tatal si risipeste din belsug “dragoste”. Cred ca de multe ori facem parte din categoria fratelui cel mare, si pe langa ca risipim aiurea lucruri pretioase, ne credem ca si el “robi”, uitand ca suntem fii! Speram sa ne asculte Domnul si sa-l convinga pe acest frate sa “parcheze” pe la noi, si in caz ca citeste si el posta redactiei, ii amintesc ca ne rugam pentru el. Bineinteles ca si pe voi, toti membrii redactiei, nu uitam sa va aducem inaintea Domnului in rugaciunile noastre pentru a transmite in continuare un mesaj clar si curat, ca de asta ducem lipsa. Domnul sa va dea o saptamana binecuvantata. Cu dragoste, Nelu Sandru.
Nota redactiei: Draga Nelu Sandru, iti multumim pentru felicitarile legate de numarul 50 al SSJ. Ne bucura ca aceasta cifra nu a trecut neobservata. Iti multumim ca te rogi pentru noi, si noi, astfel, devenim datori si recunoscatori fata de tine. Despre celelalte ganduri scrise de tine fie sa ramana sub calauzirea si dragostea lui Dumnezeu. Cu simpatie.
Radu (?): Dragi prieteni/frati, am primit 3 numere din revista voastra, si ma rog ca Domnul sa binecuvanteze eforturile voastre si sa lucreze dedicare in toti cei ce citesc THE SALT STREET JOURNAL! Duminica seara am scris ceva, am sa va impartasesc si voua, sper sa va sensibilizeze pentru Domnul asa cum s-a intamplat si in cazul meu. Fiti binecuvantati.
Nota redactiei: Draga Radu, ceea ce ai scris intentionam sa publicam. Mai mult ca sigur va fi in serial. In rest, poate ca vom avea prilejul sa ne cunoastem. Aceleasi binecuvantari.
Sebastianus Textor (Iasi): Daca este cineva interesat sa dea o mina de ajutor la colectia Ex Cathedra Musicae, “sa se simta liber” sa-mi dea un semn de viata. Treaba a inceput si merge bine, cu ajutorul Domnului.
Nota redactiei: Se cauta “semne de viata”, celui ce are, buna recompensa.
Leonard (Iasi): Sunt Leonard Bereholschi din Iasi si am aflat despre revista Dv. saptamanala. Vreau sa va felicit pentru initiativa si imi exprim dorinta de a ma abona si eu la aceasta revista. As vrea sa optez pentru varianta text. Cu multumiri anticipate.
Nota redactiei: Dorinta dumneavoastra e lege, felicitarile sunt ca un izvor. In rest, bun venit!
Nota redactiei pentru Florin & Ofelia Faur (Deva): Multumim, Multumim, Multumim...
Enc User (?): Hi there! Thanks for writting about the Salt Street Journal. It is pretty interesting to read it.
Nota redactiei: “Hi there!” Multumim.
Epilog: ...va rog izgoniti-ma din aceasta lume, izgoniti-ma departe acolo unde nimeni nu ma va ucide neiubindu-ma... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma din aceasta lume, izgoniti-ma acolo unde exista Dumnezeu... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma acolo unde nu sunt iubiri trecatoare...
Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:
The Salt Street Journal
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan
"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS
Nr. 51 / 9 aprilie 2000, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Dorin Popa & Danut Manastireanu, Eugen Grigoroscuta, Dan Gheorghiu,
Cuprins: Editorial, Prima stire, Privirea, Exercitii de intelegere, Intersectii, Raftul de carti, Cinquecento, Andante, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, "De ce plangi, pe cine cauti?", Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe
Eduard Orasanu
Editorial
Realitati paralele
(concluziile)
Intre Daniel, Mitropolitul Moldovei si taranii din Bivolari cati pasi sunt de facut? Ce distanta strabate firul dintre inima si periferia ortodoxiei? Sunt perceputi protestantii la fel?
Iata, Mitropolitul Daniel a prezentat, la sfarsitul liturghiei enoriasilor aflati in Catedrala Mitropolitana, un grup restrans de crestini americani - protestanti -, spunand: “Oaspetii nostrii sunt protestanti, dar nu din aceia care fac prozelitism, ci din aceia care fac doar acte de caritate...”
Asadar, se subliniaza cel putin doua tipuri de protestanti: unii care sunt intr-o continua racolare de prozeliti, si altii, cu buzunarele pline si cu un pasaport acceptabil, care se ocupa, ca niste mielusei, de caritate.
Prin urmare, a doua categorie e binevenita si chiar invitata sa asiste la serviciul religios...
Dar sa nu ne grabim, poate ca aceste aprecieri nu sunt atat de superficiale. Gestul invitatiei este pozitiv, asa cum nu e putin faptul deschiderii unui canal de comunicare intre doua comunitati crestine. Si nu e cu totul fals ca exista, uneori, o anumita ingustime si duritate in modul in care se abordeaza oamenii la nivel spiritual, doctrinar si religios, si aceasta in lumea evanghelica si dinspre aceasta lume spre exterior.
Altfel spus, tinem mai mult la o “ideologie” religioasa decat la sensibilitatea si valoarea sufletului, fiintei din fata noastra.
Dar... Daniel, Mitropolitul Moldovei e un bun dimplomat si, nu intamplator, cunoaste mai multe limbi straine, insa intre limbajul de protocol si biciul taranului din Bivolari e o distanata... inacceptabila. Cum arata Ortdodoxia intre Manastiri de protocol si taranii care ies cu mic cu mare sa alunge “veneticii” si pe “satana”? Probabil ca acest chip are doua fete, iar acestea sunt paralele. Distanta firului dintre inima si periferia ortodoxiei e imposibil de stabilit, dar sigur ramane ca: Daniel, va primi mereu protestantii “caritabili”, iar taranii din Bivolari vor iesi cu biciul... (in mileniul III - crestin)
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
"Cerul vazut prin lentila"
Prima stire
- Biserica Baptista din Str. Sararie organizeaza incepand cu data de 11 aprilie o saptamana de trezire spirituala. Pentru acest eveniment au fost invitati fratii pastori: Aurel Gacea (Tulcea), Dan Boingeanu (Suceava), Marius Cruceru (Oradea) si Vasile Talos(Bucuresti).
- Miercuri, 5 aprilie, ne-am intalnit la Biserica “Filocalia” studenti de la cele 3 grupuri de studenti din Iasi: “Sf. Andrei”, “Eclesia” si “Neemia”. A fost un prim pas realizat de cele 3 grupuri cu scopul de ne cunoaste viziunile, activitatile, implinirile si problemele. Timp de 3 ore am avut momente de lauda si inchinare, prezentarea fiecarui grup si rugaciuni specifice pentru fiecare grup; de asemenea am discutat despre viziunea studentului crestin evanghelic in Iasi. S-a pus accentul pe o integrare a studentilor in bisericile locale, dar cu o larga viziune asupra rolului fiecaruia in mediul universitar si social. Provocarea a fost inspre asumarea unei responsabilitati, a unei opozitii comune fata de curentele anticrestine si, desigur, spre o formare spirituala si universitara de cel mai inalt nivel. Dorinta tuturor a fost de a continua aceste intalniri in fiecare luna, la care sa participe si alti studenti evanghelici din Iasi! (Transmite pentru SSJ: Cornel Crasnean.)
- Joi, 6.04.2000, la ora 3:11 AM, in zona Vrancea s-a produs un cutremur de pamant. Seismul a fost resimtit la Bucuresti. Nu s-au produs victime si pagube materiale.
- Zona de Vest a Romaniei este confruntata cu mari inundatii produse de ploile abundente si topirea zapezii. Peste 2500 de locuinte sunt avariate, 240 de poduri si podete, si multe terenuri agricole sunt afectate. Oficial au fost comunicate cinci victime si doua persoane disparute.
Alina Simion
Privirea
(preambul)
Fiecare dintre noi avem un mod aparte de a ne exprima. In mod cert anumite evenimente ne-au determinat comportamentul nostru actual. Pana mai ieri credeam ca cel mai bine e sa stai in afara vietii sociale, neimplicarea pentru mine era cea mai buna solutie. Speranta mea era ca neimplicarea duce la solutionarea problemelor din societatea actuala. Datoria mea era pe atunci doar cunoasterea de sine, incercarea de a ma vedea pe mine insami mai bine, mai obiectiv, altii trebuiau sa se ocupe de problemele comunitatii, probleme ce ma priveau direct sau indirect.
Dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa-mi fac cunoscuta propria mea opinie, ca trebuie ca ceilalti sa stie de existenta mea. Am aflat atunci ca intelegerea celorlalti si cunoasterea lor duce implicit la desavarsirea personalitatii mele. In acest mod ma ajutam atat pe mine cat si pe cei din jurul meu. Dorinta de a da din noi tot ce e mai bun va reusi, in cele din urma, sa schimbe raul existent in societate.
Avem nevoie doar de rabdare si chibzuinta.
(Alina este studenta la Facultatea de Filosofie, sectia Stiinte Politice, anul I)
(acest text poate fi citit si in "Alina Simion - Privirea")
“Exercitii de intelegere” VI
Dialog intre Dorin Popa si Danut Manastireanu / Radio Nord-Est Iasi / Decembrie 1999
Dorin Popa
Ce confesiune impartasiti dumneavoastra?
Danut Manastireanu
Sunt membru al comunitatii baptiste din Romania. Fac parte dintr-o biserica mica, biserica “Betania”.
Dorin Popa: Ce inseamna Betania?
Danut Manastireanu: Betania este numele unei mici localitati din Palestina, in care Hristos Se simtea foarte bine. In saptamana dinainte de crucificare El a petrecut cea mai mare parte a timpului, serile in mod special, in Betania, acolo unde locuia Maria si Marta, cele doua surori si cu fratele lor Lazar, care fusese inviat din morti.
Dorin Popa: Deci v-ati exprimat metaforic.
Danut Manastireanu: Nu. Este chiar numele pe care il poarta biserica aceasta. Biserica Baptista, asa cum bisericile ortodoxe sau cele catolice poarta un nume de sfant, in general, bisericile baptiste nu au patroni drept sfinti, aleg nume de rezonanta biblica pentru a le defini. Inainte de revolutie, bisericile obisnuiau sa se numeroteze. S-a ajuns la concluzia ca este o abordare stupida, si atunci identitatea fiecarei biserici a incercat sa fie formulata sau prezentata prin nume simbolice, biblice. Cred ca acest nume reprezinta destul de bine ethosul bisericii din care fac parte. Biserica Baptista “Betania”.
Dorin Popa: Haideti sa le luam pe rand. Putini dintre ascultatorii nostri stiu... De exemplu auzim de baptisti, evanghelici, penticostali, adventisti - tot Betania se numesc sau...
Danut Manastireanu: Nu, Betania este numele unei biserici.
Dorin Popa: Numai baptista?
Danut Manastireanu: Numai numele acestei biserici baptiste. S-ar putea sa existe o biserica penticostala ori adeventista ori crestina dupa evanghelie care sa poarte acest nume: Betania. Pentru ca Betania este un nume biblic - nu este monopolul cuiva.
(textul integral in “Exercitii de intelegere”)
Eugen Grigoroscuta
Intersectii
(Perspective politice)
Bun venit in Romania, domnule presedinte Constantinescu! Prima intrebare, evident normala, de unde? Nu stiu, ceea ce stiu este ca abia acum presedintele ia contact cu realitatile tarii, realizeaza (oare?) dificultatile enorme ale populatiei, mizeria, minciuna, coruptia, hotia cu care ne confruntam. Unii dintre cititori vor fi probabil tentati sa afirme: mai bine mai tarziu decat niciodata! Sa nu fim naivi! Acest “tarziu” – teribila coincidenta – apare tocmai acum, pentru ca este an electoral, pentru ca trebuie oferita o anume imagine despre grija conducatorului. Ceausescu isi inchinase si el toata viata slujirii “boborului” parca, nu? Mai mult, in 21 decembrie ’89 era dispus sa mai ofere cate 100 de lei la salariu… A fost insa prea tarziu! Cine nu invata din istorie…
Necazurile de azi ale romanilor exista de fapt de 10 ani, e drept, s-au accentuat din 1997; de ce nu a luat presedintele atitudine pana acum? De ce preocuparea aceasta subita pentru cei multi? E prea alba ata cu care este cusuta! Cand s-a intalnit in cladirea Romtelecom din Iasi cu omologul din Moldova nu s-a intrebat oare domnul Constantinescu de unde bani pentru asa constructie? (Intr-adevar, superba). Ar fi fost o intrebare banala, dar obligatorie. Si atunci, si azi, respectivii indivizi efectiv fura din buzunarul romanului, fura conform legii. Si cand parlamentarii, sau Oficiul pentru Protectia Consumatorului incearca sa puna niste intrebari de bun simt, dar incomode, gata! Pana aici! Stapanul din afara nu este dispus sa explice pe ce criterii cresc preturile exponential la tarifele telefonice. Domnul presedinte nu avea insa timp (sau interes) pentru aceste intrebari. Poate ca cei doi demnitari depanau amintiri din vremea cand amandoi erau secretari de partid – si pentru asa ceva nu le era necesar un “fir rosu” – pentru ca tot suntem in domeniu.
Inca un exemplu: de ce nu s-a intrebat pana acum presedintele ce e nebunia aceasta legala legata de apa? Da, da, de apa! Nu a stiut pana acum care este factorul de multiplicare dintre cantitatea de apa platita de un roman care nu are montate apometre si unul care are? Greu de crezut! Si hotia e legala! Multi au facut imprumuturi, eforturi financiare mult peste posibilitati (cateva salarii sau pensii) pentru a-si monta apometre. Dar cei ce nu pot nicicum? Simplu! Ei sunt cei ce adauga zerouri la salariile indivizilor de la respectiva regie. Nu s-a stiut pana acum asa ceva? A fost cineva sanctionat? Inclusiv penal, pentru ca e vorba de furt, totusi!
Exemplele ar putea continua, dar cred ca ar fi un monolog. Ideea e mai mult decat simpla: facem acum ceva valuri, aruncam ceva praf in ochii alegatorilor pentru a-i convinge de preocuparile noastre. Imaginea conteaza, realitatea… Si ar mai fi ceva: nici macar in aceste conditii, ideea cu intrebarile si cercetarile respective nu-i apartine presedintelui. A fost preluata de la primul ministru (in opinia mea, om de buna credinta), care o lansase cu cateva zile mai inainte. Este vrednic de compatimit (discut doar din punct de vedere moral) cel ce isi insuseste o idee sau o solutie care este a altcuiva si o prezinta ca fiind a sa. Exista si un termen juridic pentru a defini asa ceva… Sunt convins ca acestea sunt doar aspecte secundare in comparatie cu ceea ce va urma in derularea campaniei electorale care, probabil, se va desfasura sub motto-ul: “Daca voi nu ma vreti…”
A propos de campanie si promisiuni: dincolo de minciuna “contractului cu Romania”, eu consider ca cele 200 de zile la care se facea referire, erau de fapt ultimele ale mandatului, nu primele, asa cum am fost tentati cu totii sa intelegem initial. Asa ca, incercati sa stabiliti data prezidentialelor…
(recomandam a se vedea “arhiva de aur” – Eugen Grigoroscuta si "Intersectii")
Eduard Orasanu
Raftul de carti
George Orwell - “O mie noua sute optzeci si patru”
Atrocitati! Ceea ce se petrece in Cecenia nu este un roman. Nu este o fictiune care dezbate tema exterminarii fiintei umane. Nu este nici film, desi canalele TV redau cu lux de amanunte tragedia. Este o realitate fara leac. Si poate totusi este un roman, poate totusi este o fictiune, cu un genial autor, care reuseste sa faca abracadabra pe sub ochii lumii civilizate si dincolo de constiinta noastra, milostiva si crestina.
Sfarmarea sufletelor sau teroarea din taberele de filtrare, fapte care nu se petrec doar intre coperti, ci in realitate. Un razboi, in care “Maica Rusia” ucide Mama Cecena. Un popor despre care Soljenitin spunea: “Este o natiune asupra careia psihologia supunerii nu a avut nici un efect; nu este vorba de indivizi izolati, de rebeli, ci de intreaga natiune. Acestia sunt cecenii.” Dar poate totul e o exagerare, in definitiv Rusia crestina apara Vestul de expansiunea musulmana, si ca rasplata gaurile din economia rusa sunt mereu si sistematic umplute cu dolari.
Cecenia nu cunoaste viitor, un maine ramane mereu inchis si nescris. “Romancierul” lasa mereu sfarsitul neterminat, iar cititorii sunt invitati sa urmareasca, la stiri, diverse imagini si comentarii, astfel sa se obisnuiasca cu atrocitatile si sa pronosticheze sfarsitul. Dar noi nu suntem buni vizionari, asa ca inchidem televizorul si meregem la culcare...
Winston Smith isi petrece ultimele zile intr-un bar, loc unde sta izolat si ocolit. In paharul lui era acelasi gin de proasta calitate, si deodata are loc revelatia... televizorul poate fi oprit, totul e sa-l iubesti pe Fratele cel Mare... cel mai bun Romancier...
Aretta Bazdara
Cinquecento
"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso
Rembrandt (1606-1669)
Cine a fost Rembrandt? Poate prin mine veti putea cunoaste o infima parte din universul marelui geniu. Poate prin ce au spus altii, alti artisti, veti putea intelege cit de maret si de necuprins e tarimul sufletelor nobile... al acelor pe care noi nu-i vom cuprinde in logica noastra niciodata. Si uitati ce au spus altii: “Am avut trei maestri: natura, Velazquez si Rembrandt” (Goya); “Poate se va descoperi vreodata ca Rembrandt este un pictor mai mare decit Rafael. Scriu aici o blasfemie care le va face parul maciuca domnilor de la academie” (Delacroix);
“Rembrandt este... pictorul miracolelor. El confera concretete supranaturalului... Tinind in maini amandoua capetele fulgerului, el infrateste lacrimile, strigatele, osanalele, suferintele si poftele eului tainic si ne arata totodata ca si Dumnezeul pe care-L preamareste e framantat de aceleasi chinuri” (Emile Verhaeren); “Daca il vezi pe Frans Hals, iti vine cheful sa pictezi, daca-l vezi pe Rembrandt parc-ai vrea sa renunti” (Max Liebermann); “Nici un maestru n-a pictat drama ca Rembrandt. Pretutindeni, in schitele sale cele mai mici, inima omeneasca este in cauza” (Odilon Redon). Intreb din nou: Cine este Rembrandt? Intreb de parca cineva ar putea spune...
Deoarece Saskia ocupa un loc aparte in opera sa, voi vorbi de o lucrare in care pictorul o prezinta pe genunchii lui... amindoi nestiind ca cineva a hotarit o moarte. Si... nici noi nu stim... Cei doi par fericiti, el o prinde de mijloc si ride. Ride frumos asa cum doar indragostitii stiu sa o faca. Vad rosu, vad verde si sunt uimita de modul in care pictorul armonizeaza culorile... contrast complementar rosu - verde.
“Autoportret cu Saskia pe genunchi” (lucrare realizata in jurul anului 1638). Cupa de bautura pe care o tine artistul in mana nu vine decit sa intareasca atmosfera de veselie a intregului tablou. Curbele, liniile drepte si portiunile minutios lucrate sunt imbinate cu maiestrie si ma fac parca sa fiu invidioasa pe fericirea lor... dar eu stiu ceea ce ei nu au stiut: ca ea va muri.
...
Modelul. Cineva mi-a pozat. Acel cineva era un model... poate l-am platit... poate nu l-am platit. Pictorii se folosesc de modele pentru a lucra... un portret, o compozitie... Sunt modele si modele... In cazul unui autoportret e mai dificil. Si eu am fost un model, mi-am pozat mie si cred ca era un autoportret. Mi-a fost greu fiindca ma simteam ispitita sa spun mai mult decit e permis... Cineva mi-a spus ca a arata ce simti este o calitate... calitate pe care o au doar sufletele libere. Vreau sa fiu libera si sa spun totul... Nu, sunt oameni ce nu inteleg... Am privit un autoportret ... eram eu.
Am asa un indemn sa cint, sa cint tare sa ma auda pina la marginile pamintului. De ce? Nu-ti spun... dar hai sa spun: In bratele tale ma simt de parca ingerii in goana lor printre timpuri de creatie mi-au prins de suflet o aripa... Si uite-ma zburind alaturi de tine caci tu, copile, copile al meu, ai si tu o aripa... cealalta aripa.
(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)
Daniel Grigoroscuta
Andante
Les Folies d’Espagne – Marin Marais (1656-1728)
“Les Folies d’Espagne” este o piesa compusa pentru flaut si lauta (chitara, mai tarziu), alcatuita sub forma unei teme cu variatiuni. Tempo-ul temei este Adagio, fiecare variatiune avand insa tempo-ul propriu, de la Andante la Allegro molto. Interesante la aceasta piesa sunt doua aspecte: numarul mare de variatiuni (peste 20), si faptul ca, indiferent de tempo, ultima masura a fiecarei variatiuni este de fapt ultima masura a temei expuse la inceput. Piesa are o constructie simetrica: incepe si se sfarseste cu tema, in final, trecerea la aceasta nefacandu-se brusc, cu pauza, ci prin contopirea ei in ultima variatiune.
Piesa are acea mireasma placuta, caracteristica perioadei preclasice, unica in istoria muzicii, iar termenul cel mai potrivit pentru caracterizarea ei cred ca ar fi “gentil”. Antonio Vivaldi a transcris aceasta piesa pentru vioara (si violoncel sau bas), insa, desi fondul ramane acelasi, forma se modifica: lipseste ceva din finetea si caldura flautului…
SDG
(recomandam a se vedea “Daniel Grigoroscuta – Galeriile de muzica clasica ‘Andante’”)
Dan Gheorghiu
Trandafiri din Saron
LA MARGINE DE APE
La margine de ape, de vant si de furtuni
Asteapta blandul Mire cu semnul scris pe maini;
In ochi - fantani de pace, in glas - parau domol,
In suflet - Inaltimea ce umple vasul gol.
La margine de ape, veghind peste gradini,
El ’nalta doru-n suflet ca lujerii de crini;
Sub pasii Sai izvorul inunda mai fertil
Si inima zdrobita, şi rasul de copil.
Profund e Canaanul, si sufletu-i senin,
Si nu se stinge ziua, nici glasul in suspin
Caci Mirele vegheaza: El susura in gand,
La margine de ape, Iubire izvorand.
7 ianuarie 1978
(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)
Sabina Dodan
Perspective psihologice
Despre adolescenta (I)
“Tineretea e timpul cresterii si al miscarii. Este primavara vietii omului.”
De cele mai multe ori, despre adolescenta se vorbeste ca fiind intersectia momentelor progresive si regresive care vor da mai tarziu coloratia particulara fiecarui individ. Desfasurandu-se de-a lungul mai multor ani, adolescenta provoaca inevitabil bulversari fizice si psihice. Tanarul adolescent poate suporta suferintele fara ca fiinta lui sa fie neaparat dezorganizata, distrusa sau invinsa.
Adolescenta este definita si marcata de varsta de 12-18 de ani pentru fete si 14-20 de ani pentru baieti. Aceste limite sunt vagi, deoarece aparitia si durata adolescentei variaza dupa sex, rasa, conditii geografice si mediu socioeconomic. Este varsta la care apar cele mai importante transformari fizice si psihice.
Conflictele psihice interne se explica prin preocuparile adolescentului asupra propriului corp care suporta acum cele mai importante transformari, prin dificultatile cu parintii si cu anturajul din care face parte. Pe plan psihologic, adolescenta este marcata de activarea si inflorirea instinctului sexual, de conturarea intereselor profesionale si sociale, a dorintei de libertate si de autonomie, de amplificarea vietii afective.
Cele mai dureroase conflicte sunt cele intrapsihice, cele legate de confruntarea adolescentului cu imaginea de sine, cu pulsiunile pe care le resimte: erotice, agresive sau violente. Ele sunt insotite de obicei de o incercare de a scapa, de refugiu sau abandon. Socurile pubertatii provocate de transformarile organelor genitale si bulversarile pasionale sexuale de autoconservare care sunt insotite de schimbari considerabile in psihicul adolescentului sunt inevitabile, de asemenea si transformarile pozitive sau negative care vor insoti aceasta perioada.
O alta sursa de neliniste si angoasa este confruntarea tanarului cu ideea ca este momentul la care trebuie singur sa ia destinul in propriile maini si sa infrunte realitatea externa, sa se sustraga tutelei parintesti de care a depins pana acum. In transformarea lui tanarul regaseste incertitudine, intristare, disperare, dar in acelasi timp si placerea de a iubi, de a-si cladi un viitor, de a trai, pentru ca acum este perioada cea mai frumoasa a vietii lui. Toate confruntarile pe care trebuie sa le depaseasca nu fac altceva decat sa dea culoare vietii si sa-l pregateasca pentru perioadele care vor urma.
(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)
Eduard O.
"De ce plangi, pe cine cauti?"
(prima parte)
In cea dintai zi, cand dimineata inca nu venise, cu pas sfios si tacut o femeie trecea. In sufletul ei, framantarile toate erau adunate intr-o impreuna furtuna. Fiecare drum incepe cu sfasiere, fiecare cautare (intrebare) are drumul ei, iar lacrima te apropie cel mai mult de tine. In cea dintai zi o lacrima era trezita devreme…
Sa fie esenta si miezul structurii feminine o vesnica framantare, o neintrerupta cautare, sau dimpotriva o imbelsugata abnegatie si daruire de a face gesturi precise? Gesturi precise, chiar daca dureroase – imbalsamarea. Dar iata ca nimic nu mai este cum a fost, toate s-au frant, ba in plus: durerea nu e lasata sa fie durere, I se mai adauga neplacuta surpriza – “piatra fusese luata de pe mormant.”
Sa fie cautarea, a trai, un mereu si imprevizibil balans intre a sti si a nu sti, a intelege si a nu intelege, a reusi si a nu reusi (esec), a fi oprit de limite si a avea putinta de a le depasi? Sa fie implinirea pandita de ratare, iar disperarea capat (inceput) de drum?
(textul “De ce plangi, pe cine cauti?” poate fi citit integral in "Eduard Orasanu – De ce plangi...")
Alina Simion
Un bob de sare
Acum cateva minute am dat vrabia din mana pentru cioara de pe gard. I-am dat drumul, am lasat-o sa zboare, uitandu-ma cu mirare si inteles la pasarea de pe gard. Dar in urmatoarele clipe n-am putut zari nimic pentru ca nu aveam ce zari. Acolo, pe gard, era doar iluzia mea. Vrabia a zburat, dar cuibul ei ramas la mine. Inca mai sper sa se intoarca cu toate ca-i stiu tristetea din priviri atunci cand am fortat-o sa ma paraseasca. Nu-i pot cere nici macar sa-si aminteasca de mine. Iar eu inca mai sper sa se iveasca cioara pe gardul meu.
Sabina Dodan
Un alt bob de sare
Intre noi exista munti
inundati de apele ploii,
intre noi exista tacere
impusa de ranile timpului,
intre tine si mine
exista o singura punte:
prima sau ultima...
Ionut Apostu
Sunt tanar
De multe ori orgoliul ne opreste in a face anumite lucruri: rele sau bune… Sau poate nu orgoliul este cel care ne estompeaza in a face inca un pas… Poate este intelepciunea sau poate fi cunostinta. Faptul ca stim anumite lucruri despre o persoana poate sa ne ajute sau poate sa ne bage si mai tare in acel pacat al judecarii. La ce ma refer cand scriu aceste randuri?
Ma refer desigur la a nu “inghiti” anumite persoane, a nu le agrea desi poate nu ne-au gresit cu nimic. Poate doar imaginea care a fost creata de altii sa fie de ajuns si atunci… pac! L-am bagat intr-o cutiuta si acolo sa stea!!! Ce legatura are orgoliul? Din cauza orgoliului poti dezamagi. Oare merita sa dezamgesti o singura persoana din cauza “eu”-lui care este mai presus de orice? Cred ca este mai degraba de dispretuit vointa omului de a nu acorda inca sansa decat faptul ca un om pacatuieste dar isi cere iertare sincer… Daca vrei a cunoaste un om, atunci trebuie sa-l “cunosti” in adevaratul sens al cuvatului. Pentru noi cuvintele isi pierd din putere deoarece le rostim fara a le atinge… Le rostim de parca nu ar exista, si totusi sunt. Cat de simple sunt cuvintele cand vrei sa cunosti cu adevarat. Dar poate este mai bine sa stai deoparte si sa privesti, sa privesti si sa critici… Oare poti dezamagi un om din cauza ca nu stii sa “cunosti”? Atunci nu isi mai are rostul intreaga filosofie crestina, toate invataturile pe care le stii nu iti mai sunt de nici un folos. De ce? Deoarece nu te doare ca dezamagesti… un Om… Dezamagind creezi ziduri in jur, faci pasi destul de repede si nu vei putea sa-i refaci la fel de usor…
Curier & Posta redactiei
Nelu Sandru (Deva): Dragilor, vreau mai intai sa va felicit si pentru a 50-a aparitie. Domnul sa va dea izbanda si in continuare, ceea ce faceti e extraordinar! La noi a inceput sa “dea de primavara”. Speram sa vina si in biserica primavara, si in special pentru sufletele amortite. Am avut o Duminica plina de binecuvantari. Sunt din Deva, dar de fapt merg la o biserica langa Deva, mai precis la Mintia. Am avut Duminica asta ca slujitor un frate (pe care l-am dori ca pastor); a avut un mesaj extraordinar. A vorbit despre un lucru la care nu m-am gandit niciodata. Vorbea despre pilda fiului risipitor, dar putin dintr-o alta perspectiva decat ceea pe care o stiam, si anume ca toti au risipit: in primul rand fiul cel mic, apoi fiul cel mare (a risipit din belsug ura fata de fratele sau) si apoi vine Tatal si risipeste din belsug “dragoste”. Cred ca de multe ori facem parte din categoria fratelui cel mare, si pe langa ca risipim aiurea lucruri pretioase, ne credem ca si el “robi”, uitand ca suntem fii! Speram sa ne asculte Domnul si sa-l convinga pe acest frate sa “parcheze” pe la noi, si in caz ca citeste si el posta redactiei, ii amintesc ca ne rugam pentru el. Bineinteles ca si pe voi, toti membrii redactiei, nu uitam sa va aducem inaintea Domnului in rugaciunile noastre pentru a transmite in continuare un mesaj clar si curat, ca de asta ducem lipsa. Domnul sa va dea o saptamana binecuvantata. Cu dragoste, Nelu Sandru.
Nota redactiei: Draga Nelu Sandru, iti multumim pentru felicitarile legate de numarul 50 al SSJ. Ne bucura ca aceasta cifra nu a trecut neobservata. Iti multumim ca te rogi pentru noi, si noi, astfel, devenim datori si recunoscatori fata de tine. Despre celelalte ganduri scrise de tine fie sa ramana sub calauzirea si dragostea lui Dumnezeu. Cu simpatie.
Radu (?): Dragi prieteni/frati, am primit 3 numere din revista voastra, si ma rog ca Domnul sa binecuvanteze eforturile voastre si sa lucreze dedicare in toti cei ce citesc THE SALT STREET JOURNAL! Duminica seara am scris ceva, am sa va impartasesc si voua, sper sa va sensibilizeze pentru Domnul asa cum s-a intamplat si in cazul meu. Fiti binecuvantati.
Nota redactiei: Draga Radu, ceea ce ai scris intentionam sa publicam. Mai mult ca sigur va fi in serial. In rest, poate ca vom avea prilejul sa ne cunoastem. Aceleasi binecuvantari.
Sebastianus Textor (Iasi): Daca este cineva interesat sa dea o mina de ajutor la colectia Ex Cathedra Musicae, “sa se simta liber” sa-mi dea un semn de viata. Treaba a inceput si merge bine, cu ajutorul Domnului.
Nota redactiei: Se cauta “semne de viata”, celui ce are, buna recompensa.
Leonard (Iasi): Sunt Leonard Bereholschi din Iasi si am aflat despre revista Dv. saptamanala. Vreau sa va felicit pentru initiativa si imi exprim dorinta de a ma abona si eu la aceasta revista. As vrea sa optez pentru varianta text. Cu multumiri anticipate.
Nota redactiei: Dorinta dumneavoastra e lege, felicitarile sunt ca un izvor. In rest, bun venit!
Nota redactiei pentru Florin & Ofelia Faur (Deva): Multumim, Multumim, Multumim...
Enc User (?): Hi there! Thanks for writting about the Salt Street Journal. It is pretty interesting to read it.
Nota redactiei: “Hi there!” Multumim.
Epilog: ...va rog izgoniti-ma din aceasta lume, izgoniti-ma departe acolo unde nimeni nu ma va ucide neiubindu-ma... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma din aceasta lume, izgoniti-ma acolo unde exista Dumnezeu... bucuria vietii, va rog izgoniti-ma acolo unde nu sunt iubiri trecatoare...
Pentru subscribe, unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:
The Salt Street Journal
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan
"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu