Curajul de a lupta cu morile de vant
Nr. 130 / 1 Aprilie 2002, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Daniel Bud, Ionatan Pirosca, Lena Grigoroscuta si Alin Cristea
Cuprins: Introducere, Placerea de a citi, Librarie si carte, De 156 de ori, A dat coltul cartii!, "Iti spun cum se termina cartea!", Cartea - invatatura si intelepciune, Recomandare, Ochi de copil, Documente, marturii, memorii, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.
Introducere
De cele mai multe ori privim prin geamurile librariilor carti ce ne starnesc interesul, carti ce dorim a le citi. Cand intri insa inauntru esti urmarit si "filmat" de parca te duci sa furi, nu sa iti cauti un reper spre a te informa, de a te cultiva si nu in ultimul rand de a culege putina umanitate din cartea mult ravnita.
In aceste conditii nu iti ramane decat privirea aceea prin geam, un usor regret ca nu ai avut curajul sa intri in librarie de teama de a fi urmarit precum cel mai mare infractor. Iata ca in acest numar SSJ isi propune sa vorbeasca despre carti si librarii...
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Sabina Dodan
Placerea de a citi
A fost in viata fiecaruia dintre noi o perioada in care chiuleam de la scoala sau pierdeam noptile pentru a citi o carte pe care pur si simplu n-o puteam lasa din mana pana nu o terminam. Sunt sigura ca asa cum ne place sa facem fel de fel de lucruri, asa ne-am descoperit si placerea de a citi, chiar daca ea a fost provocata de scoala sau de parinti. Dupa ce am fost obligati, am dorit sa citim singuri, sa descoperim singuri.
Sunt oameni care se hranesc cu ceea ce citesc, exista oameni pentru care cititul devine un mod de-a fi, la fel cum pentru noi devine greu sa distingem ce-i real si ce-i fantastic. Pana unde aplicam cum trebuie ce gasim in carti la viata noastra?
Miez, culoare, fraze lungi, interminabile, iubire si plans, propriul univers, universul tuturor, poate doar al lui? Vorbesc de Gabriel Garcia Marquez, primul autor in topul preferintelor mele, autorul la care ma intorc mereu si-mi gasesc putere. Daca vreau sa visez, daca vreau sa ma pierd in fantasme si sa uit de mine, citesc Mircea Eliade si deja viata capata nuante si culori noi pentru ca pentru mine orice carte va trece prin filtrul tuturor simturilor pana cand doar unul singur va ramane cel mai alintat si rasfatat.
De la fiecare carte avem atat de multe de invatat, poate ca mai mult decat de la oameni, poate mai bine decat de la ei, ne sunt mai fidele si nu vor nimic in schimb. Cu cat o carte va fi rasfoita de mai multi oameni, cu atat va fi mai fericita, ne poate deveni prietena si ne poate tine de urat. Umanizez atat de mult cartile si cel mai tare sufar ca nu le pot avea pe toate. Librariile au devenit mici muzee, cartile tresar cand le rasfoim si suspina cand le punem la loc in raft. Nu vi s-a intamplat ca in timp ce iesiti sa simtiti ca cineva va striga? Nu le-ati auzit plangand? Mai scuturati-le de praf...
Ne-am invatat sa ne atasam atat de mult de haine care ne stau bine, de mancaruri preferate, de oameni cu care ne simtim bine, de produse pe care le folosim sau casete pe care le ascultam dar n-avem o carte de suflet, n-avem un autor preferat. Valorile se schimba si asa va fi mereu, dar parca ignoram tot mai mult ce-i bun pentru noi si preluam tot ce ne poate distruge mai usor. In loc sa mergem in biblioteci navigam internet-café-urile, in loc sa vizitam muzee vizitam mall-uri, in loc sa ne aprovizionam creierul indopam stomacul.
Cartile sufera, oamenii pierd. Cartile sunt citite si oamenii castiga. Suntem ceea ce suntem prin ceea ce acumulam, nu prin ceea ce pierdem. Devenim oameni meditand, punandu-ne intrebari, acumuland informatii, afland, cercetand, visand, citind. Restul le pot face si animalele, restul e instinct si restul deja nu mai conteaza...
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Daniel Bud
Librarie si carte
Primul roman citit in copilarie avea pe coperta chipul unui indian american. Karl May mi-a captivat imaginatia si mi-a deschis apetitul pentru citit prin romanele cu eroi ca Winnetou si Old Shatterhand. Am trecut apoi prin seria romanelor de razboi din secolul XX, prin paginile fascinante din Contele de Monte Cristo, prin romanele politiste ale Agathei, si, in limita posibilitatilor, prin literatura crestina aparuta clandestin in tara. Aici trebuie sa amintesc Umpleti vidul de R. Wurmbrand, Graiul martirilor cresitini din primele secole, Lumini peste veacuri, si foarte important - Leul, vrajitoarea si dulapul de C. S. Lewis. In anii 1982-88 am inregistrat predicile tinute in fiecare duminca la Radio Europa Libera, majoritatea de Iosif Ton, pe care in lipsa de alte carti crestine le-am reascultat de nenumarare ori. In liceu m-au fascinat cronicarii moldoveni, Creanga, Eminescu, Sadoveanu chiar. Am gasit in biblioteca unitatii militare din Roman pe M. Eliade, romanele mai ales, Nunta in cer si Maitreyi, iar in librariile din aceeasi localitate pe M. Cartarescu si pe inca citiva din generatia lui.
A urmat apoi Jurnalul Fericirii al lui N. Steinhard, citita si rascitita, si in limita posibilitatilor cite ceva din literatura romana de inceput pina aproape in prezent. Azi nu mai am timp de beletristica, insa citesc din Institutele si din comentariile biblice ale lui Calvin, din lucrarile lui John Gill, primul baptist care a scris o teologie sistematica; citesc pe T. Aquinas, Augustin, K. Barth, studiez chiar acum Fragmentele filozofice ale lui Kierkegaard, incerc sa apreciez munca lui Kant, Hegel, apoi lucrari de Al si Neal Plantinga. Printre lecturi ma inspir din rodul bogat al muncii depuse de Richard A. Muller si H. Oberman in domeniul teologiei istorice. Nu am o carte preferata, dar probabil ca Pastorul Reformat de Richard Baxter ar lua medalia de aur de la mine.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Eduard Orasanu
De 156 de ori
Nicioda nu va aparea la PRO TV si nici in rubricile de fapt divers, cu siguranta e diferit si fara indoiala are ceva in plus. Dar ramane un om obisnuit, suficient de tacut si retras. El este un cititor, Biblia este Cartea.
A lucrat peste douazeci de ani in ture, nenumarate sunt diminetile cand iesea din casa la ora 5. Dincolo de rutina, greutati sau bucurii, citeste Biblia, de la Geneza la Apocalipsa. O citeste si nimeni nu-i va face statuie sau coronita. De 156 de ori a citit cartea pentru care se dovedeste a avea o pasiune reala. Nu ma intelegeti gresit, el are o biblioteca plina, vizioneaza meciuri de fotbal si joaca foarte bine volei.
Niciodata nu va aparea la PRO TV si nici in cataloagele bisericesti, cu siguranta e diferit si fara indoiala are ceva in plus. Dar ramane un om obisnuit, suficient de permisiv si participativ. El este un cititor, Biblia este Cartea.
Uneori predica duminica venit dupa o tura de noapte, n-are costume din colectia Armani, nu face show-uri din a spune Evanghelia. Dincolo de haosul tranzitiei, nesiguranta sau seninatate, citeste Biblia, de la Geneza la Apocalipsa. O citeste si nu-l cheama nimeni in America, editurile nu plang dupa el. De 156 de ori a citit cartea fata de care a dovedit o neobisnuita dragoste si fidelitate. Nu ma intelegeti gresit, el are familie si prieteni, merge la zile de nastere, nunti si inmormantari.
El nu este o Biblie ambulanta, nu se isterizeaza Adunarile cand apare in oras, nu da peste nas la pastori si cuvintele lui nu sunt legi sau decrete. El este un cititor, Biblia este cartea.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Ionatan Pirosca
A dat coltul cartii!
Nu stiu de ce atata sfiala pe mine cand sa scriu despre carti... Parca e mai usor uneori sa le scrii decat sa vorbesti despre ele.
Dumnezeu a scris o Carte si ne-a pus-O in fata zicand: "Acesta este Fiul Meu preaiubit!". Unii O citesc si traiesc, altii cauta prin librarii tot felul de elixire, isi ascut corzile memoriei si baierile mintii sa mai duca pana la capat o amarata de zi, cand ar putea sa citeasca vesnicia. Treci pe drum si te inunda nimicul dintre coperti prafoase (era sa zic paroase), maculatura de vorbe naste zbierand dintre coperti closetii la culoare maculatura de oameni, doar pe ici pe colo, sfioasa, cate o alba de carte nu stie cum sa rasara... Da coltul cartii, ca vine primavara, nu ma opresc sa gandesc.
Cum sa n-ai burta, cum sa ai bani, cum sa faci cu mana pamantului sau sa-ti creasca unghiile... Era o vorba mai demult despre unele filme (sau carti): cai, pistoale, femei goale. Cam asta consuma acum romanul. Inteligentia integramatica este superlativul cultural al masei de romani casnici masurat in sutele de milioane castigate la TVR.
Despre noi... Un frate din Bucuresti se ruga zilele trecute "... cat de bune e mainile Tale, cat de frumosi este ochii tai..." Mi-am imaginat biblioteca bietului om si bogatia lecturilor lui. Mie imi vine sa plang.
Sa mai vorbim despre poezie? Tare as vrea!
Haideti pana la libraria cerului, oameni buni, a dat coltul Cartii!
A! Era sa uit: la multi ani SSJ!
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Daniel Grigoroscuta
"Iti spun cum se termina cartea!"
Cred ca nu am mai intrat intr-o librarie cu scopul de a cumpara o carte din timpul liceului. As putea da vina pe preturile destul de piperate ale cartilor, atat ale celor bune, cat si ale celor proaste; dar nu, motivul e disparitia (din fericire, temporara) a placerii pentru citit. Furat de calculator, televizor, auditie muzicala si altele, timpul pentru citit s-a diminuat, pana a disparut de tot.
Ce a fost totusi atat de fascinant in ce priveste TV-ul si calculatorul, pana acolo incat sa renunt la citit? Ma gandesc ca, dupa ce deja am depasit cu totii "secolul vitezei", se cere de acum dinamism in punerea la curent cu noutatile, daca se poate si cat mai detaliat, "dinamism" in petrecerea timpului liber (filme, jocuri, cursuri pe PC etc.); imaginea insotita de sunet pare a fi mijlocul ideal de a acumula informatii, ofera raportul cel mai convenabil timp/informatii primite, si are in acelasi timp impact, putand fi usor acumulata.
Pe la sfarsitul anului trecut m-am apucat din nou de citit. Am inceput sa-mi amintesc perioada liceului, a scolii generale, si chiar prescolara, perioade in care citeam foarte mult. Treptat mi-am reamintit farmecul cititului si mi-am dat seama ca "zone" ale psihicului meu, precum imaginatia si capacitatea de analiza, mi s-au atrofiat pur si simplu. Uitasem ce inseamna sa "evadezi" nitel din cotidian si sa te implici intr-o carte de-a lungul lecturarii ei, uitasem gustul placut al descoperirii (si de ce nu, al punerii in pielea) unor personaje care de care mai variate, uitasem momentele de pauza de-a lungul capitolelor de inceput, in care ridicam privirea din paginile cartii si construiam in mintea mea decorurile, portretele personajelor, imaginea epocii care gazduia actiunea; locuri, case, strazi, oameni, vapoare, caractere, toate se constituiau in imagini in mintea mea, imagini cu care aveam sa merg pana la sfarsitul romanului. Uitasem mesele "sarite", cand ma "hraneam" doar cu randurile cartii de dimineata pana seara, uitasem noptile nedormite, dar in care ma "odihnineam" in paginile cartii, uitasem multe.
Efecte speciale, coloane sonore superbe, actori de marca, filme bune, recunosc, ma atrag si imi plac, insa nu se compara cu lectura cartii, cel putin in ceea ce ma priveste. Primesc parca totul de-a gata, si nu fac decat sa privesc cum scenaristul si-a imaginat ce am citit si el si eu. Niciodata, bineinteles, "imaginatiile" noastre nu corespund.
Nu voi enumera carti, autori, genuri; voi spune doar ca nu imi plac finalurile fericite sau previzibile, pentru ca si viata ofera prea putine de acest gen. Actualul? Scriitorul preferat este de departe Dostoievski, am citit de curand Turgheniev, iar "la zi" tocmai il descopar pe Voltaire.
PS: In loc de, cum poate v-ati astepta: "Of, of! Tinerii din ziua de azi nu mai citesc!":
Am doi prieteni, frati gemeni, care citeau foarte mult cand erau mici, iar cand se certau, modul de a castiga era: "Daca nu ma lasi in pace, sa stii ca iti spun cum se termina cartea!" si, subit, inceta rafuiala.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Lena Grigoroscuta
Cartea - invatatura si intelepciune
"Nu-i rau, mai Stefane, sa stie si baietul tau oleaca de carte [...] Din carti culegi multa intelepciune, si, la drept vorbind, nu esti numai asa, o vaca de muls pentru fiecare." Aceste randuri fac parte din Amintirile din copilarie ale lui Creanga si se constituie intr-unul din textele preferate ale profesorilor de limba si literatura romana. Imi amintesc si acum lectia de la clasa a VIII-a despre personajele Amintirilor. Despre David Creanga, bunicul lui Nica, ni se spunea ca reprezinta taranul intelept care intelege importanta invataturii, idee argumentata cu citatul de mai sus. Mi se pare interesant ca mai intai cuvantul "carte" apare intr-un sens figurat, de fapt, intr-o locutiune - "a sti carte" - insemnand invatatura, stiinta, cultura, iar in a doua fraza "carte" are sensul propriu, acela de scriere tiparita si legata. Despre importanta invataturii nu cred ca mai e nevoie sa spun ceva. "Ai carte, ai parte!" spune un vechi proverb. E drept ca in societatea noastra nu e chiar asa sigur ca daca esti invatat, vei avea un trai decent - doar daca esti castigator la vreun concurs de cultura generala - insa fara aceasta calitate, sansele se reduc simtitor.
A doua afirmatie insa, "Din carti culegi multa intelepciune" m-a dus cu gandul la o alta, din Biblie: "Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale, si atunci vei lucra cu intelepciune." Aceeasi idee a intelepciunii pe care o dobandesti citind si cugetand, numai ca de data aceasta nu din carti, ci din Carte! Si daca ma mai gandesc ca despre omul caruia ii este adresat indemnul, este scris pe aceeasi pagina a Bibliei ca "era plin de duhul intelepciunii", atunci trag concluzia ca acea carte merita citita. Da, merita, caci era Cuvantul lui Dumnezeu.
Ca si tanar in societatea de azi, nu pot ignora invatatura, stiinta, cultura; tot astfel, ca crestin, nu pot ignora Cartea lui Dumnezeu. Intelepciune culegi din multe carti, insa cea care rezulta din cugetarea la Cuvantul lui Dumnezeu e cea care vine de sus si e "curata, pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partiniri si nefatarnica".
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Aretta Bazdara
Recomandare
Ce va recomand? Fara a parea nitelus deplasata si cam ingusta la mintisoara va recomand sa cititi Biblia. Sa nu credeti acum ca va indemn sa neglijati oricare alta scriere, departe de mine acest gind... dar cred ca unele rinduri de carte nu ar trebui citite niciodata. Sunt carti care inconstient te golesc de divin... Ma gindesc acum ca totul e desertaciune... timpul dispare... tineretea se refugiaza undeva in spatele cortinei acolo unde noi nu o vom mai putea intilni niciodata... Va recomand o carte de valoare, fara timp, si stiu fara drum spre desertaciune...
Putin satula de mine si de imperfectiunea acestor timpuri caut disperata ceva care sa-mi schiteze macar ideea unei vesnice, imperisabile perfectiuni...
Hoinaresc citeodata prin mine si ma intreb unde va fi capatul de joaca, unde pasii mei vor uita sa simta... Refuz... nu vreau un astfel de deznodamint. Cred ca poti citi toate cartile din Univers; daca nu ai citit Biblia, e ca si cum sufletul tau a auzit vorbindu-se de lumina soarelui... de drumurile inzapezite pe care se stie o sanie cu zurgalai... de imbratisarea draga a doi prieteni... de dragoste... dar nu le-a trait niciodata...
"Cititi ce va indeamna inima, ce va multumeste sufletul... "
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Ionut Apostu
Ochi de copil
Privita prin ochii copilului care mergea zi de zi la scoala cale de cativa kilometri buni, viata avea atat de multa culoare, o asa mare insemnatate incat parca parca isi dorea sa isi ia zborul spre inaltul cerului si sa ramai acolo pana venea bunicul lui, calare pe un cal sa il duca inapoi acasa.
Daca ar fi sa vorbesc despre carti si librarii as vorbi despre lipsa banilor pentru carti si sectiile de politie care s-au mutat in librarii: oglinzi concave, angajati ce se tin dupa tine de parca atunci isi cauta de lucru la raftul unde te pui in tema asupra noutatilor…
Daca ar fi sa aleg intre librarie si anticariat as opta cu siguranta pentru izul de epoca al unor anticariate, de mormanele de carti, citite si rascitite, de pe rafturi, pentru muzica ce se aude timid la un pick-up. Intr-un anticariat poti gasi cu mult mai multa viata decat in orice alt loc aglomerat din centrul oricarui oras. E drept ca e o viata ce trebuie descoperita cu multa imaginatie si de ce nu, rabdare.
Eu unul sunt un cititor fidel literaturii ruse. Mi se pare atat de reala incat cu greu nu imi creez tablourile in imaginatia mea. Este atat de profunda incat de cele mai multe ori ma vad in pielea oricarui personaj. Este atat de complexa incat cu greu nu poti sa o remarci, sa o indragesti.
Daca ar fi sa ma indragostesc de ceva anume, atunci acest ceva tine de un univers fantastic, plin de miros de migdal si trandafiri… Un scriitor ce scrie atat de fascinant ca ai impresia unui infinit ciclu de intamplari care parca sta in acelasi punct de la inceput pana la sfarsit. Acest fantastic tine de romanele lui Gabriel Garcia Marquez si nu in ultimul rand de nuvele lui.
Cartile si librariile nu tin deloc cont de ritmul alert al vietii, incapatanandu-se a ramane acel univers in care poti sa evadezi oricand, in care sa gasesti lumi demult apuse, lumi in care dulceata si chiseaua inca mai existau, de asemenea si gramofonul. O lume care a trecut demult lasand in urma urme adanci in mintea fiecaruia.
Dar sa ne intoarcem la copilul nostru ce a crezut ca se va transorma intr-un peste ce isi dorea sa inoate, trecand printre pietre care iau forma si suflul unor animale, spre marea de dincolo de munti, sa ajunga la Vaporul Alb…
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski
Pentru acest numar va recomandam in continuare:
. Documente, Marturii, Memorii
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Katharine Hepburn
Documente, Marturii, Memorii
Documentul prezentat mai jos se refera la unul dintre momentele dificile din viata Bisericii baptiste din Iasi, in perioada dictaturii comuniste.
Genovieva Sfatcu, membra a bisericii noastre, fusese exmatriculata cu citva timp in urma din Facultatea de engleza a Universitatii iesene, din pricina relatiilor ei cu strainii - un 'pacat de moarte' in vremea dictaturii comuniste. Tot in acea perioada, Genovieva incepuse lucrul cu renumitul cor de fete 'Sion'. Excursiile intreprinse de acest cor in diverse biserici din tara constituiau un nou motiv de ingrijorare pentru securitate.
Ca urmare, politia secreta a inceput o campanie de discreditare a Genovievei, in care, alaturi de agentii angajati ai securitatii, au fost implicati si membri ai bisericii ca si lideri ai cultului baptist, care faceau in vremea aceea servicii autoritatilor comuniste. Aceste servicii erau fie interesate (aducindu-le unele foloase mai mult sau mai putin materiale), fie motivate de frica sau de aberante calcule politice, care pretindeau sa 'salveze biserica'.
Aceasta este motivul pentru care, la indemnul fratelui Ulf Oldenburg, un misionar care calatorea des in Romania in acea vreme, am elaborat acest document, in numele comitetului Bisericii din Iasi, si l-am trimis Uniunii baptiste, dupa ce a fost semnat de majoritatea membrilor Comitetului bisericii. Exceptie au facut cei care serveau acolo interesele organelor de represiune.
Peste citava vreme Genovieva a plecat definitiv din tara, in Statele Unite, unde traieste si acum, din pricina presiunilor constante la care era supusa de securitate. Dupa ea, a plecat apoi si restul familiei, nu inainte insa ca fratele ei, Costica Sfatcu, sa faca un an de inchisoare, din pricina implicarii in colportajul de Biblii. - Danut Manastireanu
...
Catre Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste din RSR Bucuresti
Iasi, 28 august 1978
Noi, membrii comitetului Bisericii Crestine Baptiste Iasi, consideram ca situatia impune sa ne precizam pozitia cu privire la o problema ce priveste onoarea si demnitatea unuia dintre membrii bisericii pe care prin harul Domnului o slujim.
In ultima vreme anumite persoane, atit din cadrul cat si din afara Cultului Crestin Baptist, persoane care se dovedesc a nu purta nici un interes lucrarii lui Dumnezeu, au raspandit o serie de zvonuri la adresa sorei noastre Sfatcu Genoveva.
Lucrul acesta nu ne surprinde, deoarece el pare sa faca parte dintr-o adevarata campanie de discreditare si calomniere a acelor frati si surori din tara noastra care s-au manifestat in repetate randuri ca martori pentru adevar si au luptat pentru apararea fratilor lor aflati in necaz, campanie care are loc de mai mult timp in tara noastra.
Consideram ca o dovada de o deosebita noblete morala faptul ca ei nu s-au aparat in fata acestor neadevaruri, gustand astfel din fericirea de a fi ocarati, prigoniti si calomniati din pricina Domnului Isus (Mat. 5.11-12)
Simtim ca este de datoria bisericii locale sa apere onoarea membrilor ei, potrivit indemnului Scripturii: "Deschide-ti gura pentru cel mut,... si apara pe cel nenorocit si pe cel lipsit" (Prov. 31.8-9). De aceea dorim sa aducem la cunostinta fratietatii din tara noastra ca sora Sfatcu Genovieva este mai presus de orice banuiala si ca viata ei morala si spirituala ar putea fi un exemplu pentru multe fete crestine. Biserica noastra, a carei angajata este sora Genoveva, apeciaza in mod cu totul deosebit credinciosia, seriozitatea si daruirea de care a dat dovada sora din momentul in care s-a intors la Domnul si pina in momentul de fata. De asemenea, fratii din intreaga tara pot depune marturie asupra faptului cum Domnul a binecuvantat munca ei cu corul de copii.
In consecinta afirmam cu tarie ca toate zvonurile despre care am vorbit sunt neadevarate si rodul nascocirii si ca ele nu pot atinge demnitatea acestei fete, ci dimpotriva ele murdaresc onoarea celor care le-au raspandit.
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Katharine Hepburn
"O femeie fara nici unul dintre defectele femeilor" - o definea Spencer Tracy, barbatul vietii ei, pe cea mai cerebrala actrita pe care a avut-o Hollywood-ul, cu un stil de interpretare modern, subtil, plin de imprevizibil, variat si complex. Inteligenta, voluntara, incapatanata, sofisticata, plina de nerv, aparitia ei la Hollywood a insemnat o renuntare la glamour in favoarea exigentelor interioare. Ea va fi, ca si Bette Davis, acceptata pentru ceea ce face, nu pentru cum arata. Pentru ea aveau sa se infrunte toti regizorii mari: John Ford, Howard Hawks, Vincente Minelli, Elia Kazan, Frank Capra, John Huston, David Lean.
A fost primita initial cu scepticism, din cauza infatisarii ei neconventionale - deloc in ton cu papuselele fara vlaga care erau la moda -, dar mai ales din cauza vocii ei unice (caracterizata de cineva ca o combinatie intre Donald Duck si un Stradivarius). "Rostit de ea, dialogul suna mai frumos decat este, datorita tonalitatii vocii si a claritatii dictiunii si mai ales a inteligentei si a sensibilitatii care lumineaza fiecare sens din fiecare propozitie." (Tennesse Williams)
Katharine Hepburn este actrita cu cele mai multe nominalizari Oscar - 12, toate pentru cea mai buna actrita in rol principal. Este singura actrita care detine 4 premii Oscar, cariera ei avand o longetivitate uimitoare - din anii '30 pana in anii '90.
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
e haiduc si e voinic
In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
. Cersit si cersitorie
. Mall, arta de a face cumparaturi
Curier&Posta redactiei:
Fane Hadarean (Irlanda): Eu sunt Fane Hadarean, sunt un tanar de aproape 22 de ani si locuiesc in Irlanda. Sunt crestin si sunt intr-o lume infectata. Imprejurimile sunt foarte contagioase si am o mare nevoie de antidoturi. Revista voastra m-a impresionat si as dori sa am si eu un numar daca e posibil prin e-mail. As dori sa primesc poeziile ce apar in fiecare 10, 20 si 30 a fiecarei luni. Si eu scriu uneori, si imi place sa citesc ce scriu altii... Fane
Nota redactiei: Ne bucura sa avem un cititor si din Irlanda. De fapt esti primul care da un semnal din acea zona a globului. Ne face placere sa te avem printre abonatii nostri. Cat despre poezii, am sa iti dau adresa de unde poti obtine acele poezii: ionatan@... In rest, Domnul cu tine!
Nelu Balaj (Scotia): Tema numarului cu pricina a fost interesanta, precum si unele reflectii pe marginea ei. Cele mai multe articole au aratat pozitia sociala a unor pastori (vila si piscina). Este adevarat ca un procent de pastori au vila si picina, si se pare ca autorii articolelor sunt marorii acestei realitati. Ei sunt reprezentantii celor din orase. Ma intreb care este justificarea vilei si piscinei in contextul social al Romaniei unde majoritatea omenilor muncii abia reusesc sa traiasca de la o zi la alta? Am prieteni in Marea Britanie care au sacrificat concediul lor si economiile lor ca sa mearga in Romania sa ajute cu ceea ce pot. Au plecat spre Romania incarcati cu daruri materiale si financiare pentru nevoiasi. Ajunsi in tara au fost socati si miscati de nevoile sociale si de saracia pe care le-au intilnit aici. Au petrecut cele trei saptamini intr-un spital lucrind din zori si pina seara la renovarea unor facilitati. La intorcere s-au oprit pe la un pastor ca sa-i inmineze un cec. Cind au intrat in casa acestuia au fost izbiti de contrastul dintre modul de viata al pastorului si cel al restului societatii. Reflectiile din numarul revistei tradeaza orizontul contextului urban si elitismul contributarilor. O mare proportie a pastorilor din Romania au aceeasi situatie materiala si chiar mai precara decit a membrilor pe care ii slujesc.
Nota redactiei: Cu siguranta segmentul de pastori si presbiteri la care am facut noi referire in numarul trecut nu este majoritar. Insa ceea ce am vrut sa spunem noi este tocmai ca acest contrast intre bunastarea lor si nevoia membrilor consta intr-o incompatibilitate a nevoii reale. Una e sa vorbesti despre fericire cand ai casa, masina si mai stiu eu ce si alta e sa vorbesti cand esti preocupat de inima lui Dumnezeu. Domnul sa va binecuvanteze!
Epilog: "Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Nr. 130 / 1 Aprilie 2002, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Daniel Bud, Ionatan Pirosca, Lena Grigoroscuta si Alin Cristea
Cuprins: Introducere, Placerea de a citi, Librarie si carte, De 156 de ori, A dat coltul cartii!, "Iti spun cum se termina cartea!", Cartea - invatatura si intelepciune, Recomandare, Ochi de copil, Documente, marturii, memorii, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.
Introducere
De cele mai multe ori privim prin geamurile librariilor carti ce ne starnesc interesul, carti ce dorim a le citi. Cand intri insa inauntru esti urmarit si "filmat" de parca te duci sa furi, nu sa iti cauti un reper spre a te informa, de a te cultiva si nu in ultimul rand de a culege putina umanitate din cartea mult ravnita.
In aceste conditii nu iti ramane decat privirea aceea prin geam, un usor regret ca nu ai avut curajul sa intri in librarie de teama de a fi urmarit precum cel mai mare infractor. Iata ca in acest numar SSJ isi propune sa vorbeasca despre carti si librarii...
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Sabina Dodan
Placerea de a citi
A fost in viata fiecaruia dintre noi o perioada in care chiuleam de la scoala sau pierdeam noptile pentru a citi o carte pe care pur si simplu n-o puteam lasa din mana pana nu o terminam. Sunt sigura ca asa cum ne place sa facem fel de fel de lucruri, asa ne-am descoperit si placerea de a citi, chiar daca ea a fost provocata de scoala sau de parinti. Dupa ce am fost obligati, am dorit sa citim singuri, sa descoperim singuri.
Sunt oameni care se hranesc cu ceea ce citesc, exista oameni pentru care cititul devine un mod de-a fi, la fel cum pentru noi devine greu sa distingem ce-i real si ce-i fantastic. Pana unde aplicam cum trebuie ce gasim in carti la viata noastra?
Miez, culoare, fraze lungi, interminabile, iubire si plans, propriul univers, universul tuturor, poate doar al lui? Vorbesc de Gabriel Garcia Marquez, primul autor in topul preferintelor mele, autorul la care ma intorc mereu si-mi gasesc putere. Daca vreau sa visez, daca vreau sa ma pierd in fantasme si sa uit de mine, citesc Mircea Eliade si deja viata capata nuante si culori noi pentru ca pentru mine orice carte va trece prin filtrul tuturor simturilor pana cand doar unul singur va ramane cel mai alintat si rasfatat.
De la fiecare carte avem atat de multe de invatat, poate ca mai mult decat de la oameni, poate mai bine decat de la ei, ne sunt mai fidele si nu vor nimic in schimb. Cu cat o carte va fi rasfoita de mai multi oameni, cu atat va fi mai fericita, ne poate deveni prietena si ne poate tine de urat. Umanizez atat de mult cartile si cel mai tare sufar ca nu le pot avea pe toate. Librariile au devenit mici muzee, cartile tresar cand le rasfoim si suspina cand le punem la loc in raft. Nu vi s-a intamplat ca in timp ce iesiti sa simtiti ca cineva va striga? Nu le-ati auzit plangand? Mai scuturati-le de praf...
Ne-am invatat sa ne atasam atat de mult de haine care ne stau bine, de mancaruri preferate, de oameni cu care ne simtim bine, de produse pe care le folosim sau casete pe care le ascultam dar n-avem o carte de suflet, n-avem un autor preferat. Valorile se schimba si asa va fi mereu, dar parca ignoram tot mai mult ce-i bun pentru noi si preluam tot ce ne poate distruge mai usor. In loc sa mergem in biblioteci navigam internet-café-urile, in loc sa vizitam muzee vizitam mall-uri, in loc sa ne aprovizionam creierul indopam stomacul.
Cartile sufera, oamenii pierd. Cartile sunt citite si oamenii castiga. Suntem ceea ce suntem prin ceea ce acumulam, nu prin ceea ce pierdem. Devenim oameni meditand, punandu-ne intrebari, acumuland informatii, afland, cercetand, visand, citind. Restul le pot face si animalele, restul e instinct si restul deja nu mai conteaza...
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Daniel Bud
Librarie si carte
Primul roman citit in copilarie avea pe coperta chipul unui indian american. Karl May mi-a captivat imaginatia si mi-a deschis apetitul pentru citit prin romanele cu eroi ca Winnetou si Old Shatterhand. Am trecut apoi prin seria romanelor de razboi din secolul XX, prin paginile fascinante din Contele de Monte Cristo, prin romanele politiste ale Agathei, si, in limita posibilitatilor, prin literatura crestina aparuta clandestin in tara. Aici trebuie sa amintesc Umpleti vidul de R. Wurmbrand, Graiul martirilor cresitini din primele secole, Lumini peste veacuri, si foarte important - Leul, vrajitoarea si dulapul de C. S. Lewis. In anii 1982-88 am inregistrat predicile tinute in fiecare duminca la Radio Europa Libera, majoritatea de Iosif Ton, pe care in lipsa de alte carti crestine le-am reascultat de nenumarare ori. In liceu m-au fascinat cronicarii moldoveni, Creanga, Eminescu, Sadoveanu chiar. Am gasit in biblioteca unitatii militare din Roman pe M. Eliade, romanele mai ales, Nunta in cer si Maitreyi, iar in librariile din aceeasi localitate pe M. Cartarescu si pe inca citiva din generatia lui.
A urmat apoi Jurnalul Fericirii al lui N. Steinhard, citita si rascitita, si in limita posibilitatilor cite ceva din literatura romana de inceput pina aproape in prezent. Azi nu mai am timp de beletristica, insa citesc din Institutele si din comentariile biblice ale lui Calvin, din lucrarile lui John Gill, primul baptist care a scris o teologie sistematica; citesc pe T. Aquinas, Augustin, K. Barth, studiez chiar acum Fragmentele filozofice ale lui Kierkegaard, incerc sa apreciez munca lui Kant, Hegel, apoi lucrari de Al si Neal Plantinga. Printre lecturi ma inspir din rodul bogat al muncii depuse de Richard A. Muller si H. Oberman in domeniul teologiei istorice. Nu am o carte preferata, dar probabil ca Pastorul Reformat de Richard Baxter ar lua medalia de aur de la mine.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Eduard Orasanu
De 156 de ori
Nicioda nu va aparea la PRO TV si nici in rubricile de fapt divers, cu siguranta e diferit si fara indoiala are ceva in plus. Dar ramane un om obisnuit, suficient de tacut si retras. El este un cititor, Biblia este Cartea.
A lucrat peste douazeci de ani in ture, nenumarate sunt diminetile cand iesea din casa la ora 5. Dincolo de rutina, greutati sau bucurii, citeste Biblia, de la Geneza la Apocalipsa. O citeste si nimeni nu-i va face statuie sau coronita. De 156 de ori a citit cartea pentru care se dovedeste a avea o pasiune reala. Nu ma intelegeti gresit, el are o biblioteca plina, vizioneaza meciuri de fotbal si joaca foarte bine volei.
Niciodata nu va aparea la PRO TV si nici in cataloagele bisericesti, cu siguranta e diferit si fara indoiala are ceva in plus. Dar ramane un om obisnuit, suficient de permisiv si participativ. El este un cititor, Biblia este Cartea.
Uneori predica duminica venit dupa o tura de noapte, n-are costume din colectia Armani, nu face show-uri din a spune Evanghelia. Dincolo de haosul tranzitiei, nesiguranta sau seninatate, citeste Biblia, de la Geneza la Apocalipsa. O citeste si nu-l cheama nimeni in America, editurile nu plang dupa el. De 156 de ori a citit cartea fata de care a dovedit o neobisnuita dragoste si fidelitate. Nu ma intelegeti gresit, el are familie si prieteni, merge la zile de nastere, nunti si inmormantari.
El nu este o Biblie ambulanta, nu se isterizeaza Adunarile cand apare in oras, nu da peste nas la pastori si cuvintele lui nu sunt legi sau decrete. El este un cititor, Biblia este cartea.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Ionatan Pirosca
A dat coltul cartii!
Nu stiu de ce atata sfiala pe mine cand sa scriu despre carti... Parca e mai usor uneori sa le scrii decat sa vorbesti despre ele.
Dumnezeu a scris o Carte si ne-a pus-O in fata zicand: "Acesta este Fiul Meu preaiubit!". Unii O citesc si traiesc, altii cauta prin librarii tot felul de elixire, isi ascut corzile memoriei si baierile mintii sa mai duca pana la capat o amarata de zi, cand ar putea sa citeasca vesnicia. Treci pe drum si te inunda nimicul dintre coperti prafoase (era sa zic paroase), maculatura de vorbe naste zbierand dintre coperti closetii la culoare maculatura de oameni, doar pe ici pe colo, sfioasa, cate o alba de carte nu stie cum sa rasara... Da coltul cartii, ca vine primavara, nu ma opresc sa gandesc.
Cum sa n-ai burta, cum sa ai bani, cum sa faci cu mana pamantului sau sa-ti creasca unghiile... Era o vorba mai demult despre unele filme (sau carti): cai, pistoale, femei goale. Cam asta consuma acum romanul. Inteligentia integramatica este superlativul cultural al masei de romani casnici masurat in sutele de milioane castigate la TVR.
Despre noi... Un frate din Bucuresti se ruga zilele trecute "... cat de bune e mainile Tale, cat de frumosi este ochii tai..." Mi-am imaginat biblioteca bietului om si bogatia lecturilor lui. Mie imi vine sa plang.
Sa mai vorbim despre poezie? Tare as vrea!
Haideti pana la libraria cerului, oameni buni, a dat coltul Cartii!
A! Era sa uit: la multi ani SSJ!
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Daniel Grigoroscuta
"Iti spun cum se termina cartea!"
Cred ca nu am mai intrat intr-o librarie cu scopul de a cumpara o carte din timpul liceului. As putea da vina pe preturile destul de piperate ale cartilor, atat ale celor bune, cat si ale celor proaste; dar nu, motivul e disparitia (din fericire, temporara) a placerii pentru citit. Furat de calculator, televizor, auditie muzicala si altele, timpul pentru citit s-a diminuat, pana a disparut de tot.
Ce a fost totusi atat de fascinant in ce priveste TV-ul si calculatorul, pana acolo incat sa renunt la citit? Ma gandesc ca, dupa ce deja am depasit cu totii "secolul vitezei", se cere de acum dinamism in punerea la curent cu noutatile, daca se poate si cat mai detaliat, "dinamism" in petrecerea timpului liber (filme, jocuri, cursuri pe PC etc.); imaginea insotita de sunet pare a fi mijlocul ideal de a acumula informatii, ofera raportul cel mai convenabil timp/informatii primite, si are in acelasi timp impact, putand fi usor acumulata.
Pe la sfarsitul anului trecut m-am apucat din nou de citit. Am inceput sa-mi amintesc perioada liceului, a scolii generale, si chiar prescolara, perioade in care citeam foarte mult. Treptat mi-am reamintit farmecul cititului si mi-am dat seama ca "zone" ale psihicului meu, precum imaginatia si capacitatea de analiza, mi s-au atrofiat pur si simplu. Uitasem ce inseamna sa "evadezi" nitel din cotidian si sa te implici intr-o carte de-a lungul lecturarii ei, uitasem gustul placut al descoperirii (si de ce nu, al punerii in pielea) unor personaje care de care mai variate, uitasem momentele de pauza de-a lungul capitolelor de inceput, in care ridicam privirea din paginile cartii si construiam in mintea mea decorurile, portretele personajelor, imaginea epocii care gazduia actiunea; locuri, case, strazi, oameni, vapoare, caractere, toate se constituiau in imagini in mintea mea, imagini cu care aveam sa merg pana la sfarsitul romanului. Uitasem mesele "sarite", cand ma "hraneam" doar cu randurile cartii de dimineata pana seara, uitasem noptile nedormite, dar in care ma "odihnineam" in paginile cartii, uitasem multe.
Efecte speciale, coloane sonore superbe, actori de marca, filme bune, recunosc, ma atrag si imi plac, insa nu se compara cu lectura cartii, cel putin in ceea ce ma priveste. Primesc parca totul de-a gata, si nu fac decat sa privesc cum scenaristul si-a imaginat ce am citit si el si eu. Niciodata, bineinteles, "imaginatiile" noastre nu corespund.
Nu voi enumera carti, autori, genuri; voi spune doar ca nu imi plac finalurile fericite sau previzibile, pentru ca si viata ofera prea putine de acest gen. Actualul? Scriitorul preferat este de departe Dostoievski, am citit de curand Turgheniev, iar "la zi" tocmai il descopar pe Voltaire.
PS: In loc de, cum poate v-ati astepta: "Of, of! Tinerii din ziua de azi nu mai citesc!":
Am doi prieteni, frati gemeni, care citeau foarte mult cand erau mici, iar cand se certau, modul de a castiga era: "Daca nu ma lasi in pace, sa stii ca iti spun cum se termina cartea!" si, subit, inceta rafuiala.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Lena Grigoroscuta
Cartea - invatatura si intelepciune
"Nu-i rau, mai Stefane, sa stie si baietul tau oleaca de carte [...] Din carti culegi multa intelepciune, si, la drept vorbind, nu esti numai asa, o vaca de muls pentru fiecare." Aceste randuri fac parte din Amintirile din copilarie ale lui Creanga si se constituie intr-unul din textele preferate ale profesorilor de limba si literatura romana. Imi amintesc si acum lectia de la clasa a VIII-a despre personajele Amintirilor. Despre David Creanga, bunicul lui Nica, ni se spunea ca reprezinta taranul intelept care intelege importanta invataturii, idee argumentata cu citatul de mai sus. Mi se pare interesant ca mai intai cuvantul "carte" apare intr-un sens figurat, de fapt, intr-o locutiune - "a sti carte" - insemnand invatatura, stiinta, cultura, iar in a doua fraza "carte" are sensul propriu, acela de scriere tiparita si legata. Despre importanta invataturii nu cred ca mai e nevoie sa spun ceva. "Ai carte, ai parte!" spune un vechi proverb. E drept ca in societatea noastra nu e chiar asa sigur ca daca esti invatat, vei avea un trai decent - doar daca esti castigator la vreun concurs de cultura generala - insa fara aceasta calitate, sansele se reduc simtitor.
A doua afirmatie insa, "Din carti culegi multa intelepciune" m-a dus cu gandul la o alta, din Biblie: "Cartea aceasta a Legii sa nu se departeze de gura ta; cugeta asupra ei zi si noapte, cautand sa faci tot ce este scris in ea; caci atunci vei izbandi in toate lucrarile tale, si atunci vei lucra cu intelepciune." Aceeasi idee a intelepciunii pe care o dobandesti citind si cugetand, numai ca de data aceasta nu din carti, ci din Carte! Si daca ma mai gandesc ca despre omul caruia ii este adresat indemnul, este scris pe aceeasi pagina a Bibliei ca "era plin de duhul intelepciunii", atunci trag concluzia ca acea carte merita citita. Da, merita, caci era Cuvantul lui Dumnezeu.
Ca si tanar in societatea de azi, nu pot ignora invatatura, stiinta, cultura; tot astfel, ca crestin, nu pot ignora Cartea lui Dumnezeu. Intelepciune culegi din multe carti, insa cea care rezulta din cugetarea la Cuvantul lui Dumnezeu e cea care vine de sus si e "curata, pasnica, blanda, usor de induplecat, plina de indurare si de roade bune, fara partiniri si nefatarnica".
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Aretta Bazdara
Recomandare
Ce va recomand? Fara a parea nitelus deplasata si cam ingusta la mintisoara va recomand sa cititi Biblia. Sa nu credeti acum ca va indemn sa neglijati oricare alta scriere, departe de mine acest gind... dar cred ca unele rinduri de carte nu ar trebui citite niciodata. Sunt carti care inconstient te golesc de divin... Ma gindesc acum ca totul e desertaciune... timpul dispare... tineretea se refugiaza undeva in spatele cortinei acolo unde noi nu o vom mai putea intilni niciodata... Va recomand o carte de valoare, fara timp, si stiu fara drum spre desertaciune...
Putin satula de mine si de imperfectiunea acestor timpuri caut disperata ceva care sa-mi schiteze macar ideea unei vesnice, imperisabile perfectiuni...
Hoinaresc citeodata prin mine si ma intreb unde va fi capatul de joaca, unde pasii mei vor uita sa simta... Refuz... nu vreau un astfel de deznodamint. Cred ca poti citi toate cartile din Univers; daca nu ai citit Biblia, e ca si cum sufletul tau a auzit vorbindu-se de lumina soarelui... de drumurile inzapezite pe care se stie o sanie cu zurgalai... de imbratisarea draga a doi prieteni... de dragoste... dar nu le-a trait niciodata...
"Cititi ce va indeamna inima, ce va multumeste sufletul... "
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
Ionut Apostu
Ochi de copil
Privita prin ochii copilului care mergea zi de zi la scoala cale de cativa kilometri buni, viata avea atat de multa culoare, o asa mare insemnatate incat parca parca isi dorea sa isi ia zborul spre inaltul cerului si sa ramai acolo pana venea bunicul lui, calare pe un cal sa il duca inapoi acasa.
Daca ar fi sa vorbesc despre carti si librarii as vorbi despre lipsa banilor pentru carti si sectiile de politie care s-au mutat in librarii: oglinzi concave, angajati ce se tin dupa tine de parca atunci isi cauta de lucru la raftul unde te pui in tema asupra noutatilor…
Daca ar fi sa aleg intre librarie si anticariat as opta cu siguranta pentru izul de epoca al unor anticariate, de mormanele de carti, citite si rascitite, de pe rafturi, pentru muzica ce se aude timid la un pick-up. Intr-un anticariat poti gasi cu mult mai multa viata decat in orice alt loc aglomerat din centrul oricarui oras. E drept ca e o viata ce trebuie descoperita cu multa imaginatie si de ce nu, rabdare.
Eu unul sunt un cititor fidel literaturii ruse. Mi se pare atat de reala incat cu greu nu imi creez tablourile in imaginatia mea. Este atat de profunda incat de cele mai multe ori ma vad in pielea oricarui personaj. Este atat de complexa incat cu greu nu poti sa o remarci, sa o indragesti.
Daca ar fi sa ma indragostesc de ceva anume, atunci acest ceva tine de un univers fantastic, plin de miros de migdal si trandafiri… Un scriitor ce scrie atat de fascinant ca ai impresia unui infinit ciclu de intamplari care parca sta in acelasi punct de la inceput pana la sfarsit. Acest fantastic tine de romanele lui Gabriel Garcia Marquez si nu in ultimul rand de nuvele lui.
Cartile si librariile nu tin deloc cont de ritmul alert al vietii, incapatanandu-se a ramane acel univers in care poti sa evadezi oricand, in care sa gasesti lumi demult apuse, lumi in care dulceata si chiseaua inca mai existau, de asemenea si gramofonul. O lume care a trecut demult lasand in urma urme adanci in mintea fiecaruia.
Dar sa ne intoarcem la copilul nostru ce a crezut ca se va transorma intr-un peste ce isi dorea sa inoate, trecand printre pietre care iau forma si suflul unor animale, spre marea de dincolo de munti, sa ajunga la Vaporul Alb…
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 15 – Librarie si carti”)
“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski
Pentru acest numar va recomandam in continuare:
. Documente, Marturii, Memorii
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Katharine Hepburn
Documente, Marturii, Memorii
Documentul prezentat mai jos se refera la unul dintre momentele dificile din viata Bisericii baptiste din Iasi, in perioada dictaturii comuniste.
Genovieva Sfatcu, membra a bisericii noastre, fusese exmatriculata cu citva timp in urma din Facultatea de engleza a Universitatii iesene, din pricina relatiilor ei cu strainii - un 'pacat de moarte' in vremea dictaturii comuniste. Tot in acea perioada, Genovieva incepuse lucrul cu renumitul cor de fete 'Sion'. Excursiile intreprinse de acest cor in diverse biserici din tara constituiau un nou motiv de ingrijorare pentru securitate.
Ca urmare, politia secreta a inceput o campanie de discreditare a Genovievei, in care, alaturi de agentii angajati ai securitatii, au fost implicati si membri ai bisericii ca si lideri ai cultului baptist, care faceau in vremea aceea servicii autoritatilor comuniste. Aceste servicii erau fie interesate (aducindu-le unele foloase mai mult sau mai putin materiale), fie motivate de frica sau de aberante calcule politice, care pretindeau sa 'salveze biserica'.
Aceasta este motivul pentru care, la indemnul fratelui Ulf Oldenburg, un misionar care calatorea des in Romania in acea vreme, am elaborat acest document, in numele comitetului Bisericii din Iasi, si l-am trimis Uniunii baptiste, dupa ce a fost semnat de majoritatea membrilor Comitetului bisericii. Exceptie au facut cei care serveau acolo interesele organelor de represiune.
Peste citava vreme Genovieva a plecat definitiv din tara, in Statele Unite, unde traieste si acum, din pricina presiunilor constante la care era supusa de securitate. Dupa ea, a plecat apoi si restul familiei, nu inainte insa ca fratele ei, Costica Sfatcu, sa faca un an de inchisoare, din pricina implicarii in colportajul de Biblii. - Danut Manastireanu
...
Catre Uniunea Comunitatilor Crestine Baptiste din RSR Bucuresti
Iasi, 28 august 1978
Noi, membrii comitetului Bisericii Crestine Baptiste Iasi, consideram ca situatia impune sa ne precizam pozitia cu privire la o problema ce priveste onoarea si demnitatea unuia dintre membrii bisericii pe care prin harul Domnului o slujim.
In ultima vreme anumite persoane, atit din cadrul cat si din afara Cultului Crestin Baptist, persoane care se dovedesc a nu purta nici un interes lucrarii lui Dumnezeu, au raspandit o serie de zvonuri la adresa sorei noastre Sfatcu Genoveva.
Lucrul acesta nu ne surprinde, deoarece el pare sa faca parte dintr-o adevarata campanie de discreditare si calomniere a acelor frati si surori din tara noastra care s-au manifestat in repetate randuri ca martori pentru adevar si au luptat pentru apararea fratilor lor aflati in necaz, campanie care are loc de mai mult timp in tara noastra.
Consideram ca o dovada de o deosebita noblete morala faptul ca ei nu s-au aparat in fata acestor neadevaruri, gustand astfel din fericirea de a fi ocarati, prigoniti si calomniati din pricina Domnului Isus (Mat. 5.11-12)
Simtim ca este de datoria bisericii locale sa apere onoarea membrilor ei, potrivit indemnului Scripturii: "Deschide-ti gura pentru cel mut,... si apara pe cel nenorocit si pe cel lipsit" (Prov. 31.8-9). De aceea dorim sa aducem la cunostinta fratietatii din tara noastra ca sora Sfatcu Genovieva este mai presus de orice banuiala si ca viata ei morala si spirituala ar putea fi un exemplu pentru multe fete crestine. Biserica noastra, a carei angajata este sora Genoveva, apeciaza in mod cu totul deosebit credinciosia, seriozitatea si daruirea de care a dat dovada sora din momentul in care s-a intors la Domnul si pina in momentul de fata. De asemenea, fratii din intreaga tara pot depune marturie asupra faptului cum Domnul a binecuvantat munca ei cu corul de copii.
In consecinta afirmam cu tarie ca toate zvonurile despre care am vorbit sunt neadevarate si rodul nascocirii si ca ele nu pot atinge demnitatea acestei fete, ci dimpotriva ele murdaresc onoarea celor care le-au raspandit.
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Katharine Hepburn
"O femeie fara nici unul dintre defectele femeilor" - o definea Spencer Tracy, barbatul vietii ei, pe cea mai cerebrala actrita pe care a avut-o Hollywood-ul, cu un stil de interpretare modern, subtil, plin de imprevizibil, variat si complex. Inteligenta, voluntara, incapatanata, sofisticata, plina de nerv, aparitia ei la Hollywood a insemnat o renuntare la glamour in favoarea exigentelor interioare. Ea va fi, ca si Bette Davis, acceptata pentru ceea ce face, nu pentru cum arata. Pentru ea aveau sa se infrunte toti regizorii mari: John Ford, Howard Hawks, Vincente Minelli, Elia Kazan, Frank Capra, John Huston, David Lean.
A fost primita initial cu scepticism, din cauza infatisarii ei neconventionale - deloc in ton cu papuselele fara vlaga care erau la moda -, dar mai ales din cauza vocii ei unice (caracterizata de cineva ca o combinatie intre Donald Duck si un Stradivarius). "Rostit de ea, dialogul suna mai frumos decat este, datorita tonalitatii vocii si a claritatii dictiunii si mai ales a inteligentei si a sensibilitatii care lumineaza fiecare sens din fiecare propozitie." (Tennesse Williams)
Katharine Hepburn este actrita cu cele mai multe nominalizari Oscar - 12, toate pentru cea mai buna actrita in rol principal. Este singura actrita care detine 4 premii Oscar, cariera ei avand o longetivitate uimitoare - din anii '30 pana in anii '90.
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
e haiduc si e voinic
In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
. Cersit si cersitorie
. Mall, arta de a face cumparaturi
Curier&Posta redactiei:
Fane Hadarean (Irlanda): Eu sunt Fane Hadarean, sunt un tanar de aproape 22 de ani si locuiesc in Irlanda. Sunt crestin si sunt intr-o lume infectata. Imprejurimile sunt foarte contagioase si am o mare nevoie de antidoturi. Revista voastra m-a impresionat si as dori sa am si eu un numar daca e posibil prin e-mail. As dori sa primesc poeziile ce apar in fiecare 10, 20 si 30 a fiecarei luni. Si eu scriu uneori, si imi place sa citesc ce scriu altii... Fane
Nota redactiei: Ne bucura sa avem un cititor si din Irlanda. De fapt esti primul care da un semnal din acea zona a globului. Ne face placere sa te avem printre abonatii nostri. Cat despre poezii, am sa iti dau adresa de unde poti obtine acele poezii: ionatan@... In rest, Domnul cu tine!
Nelu Balaj (Scotia): Tema numarului cu pricina a fost interesanta, precum si unele reflectii pe marginea ei. Cele mai multe articole au aratat pozitia sociala a unor pastori (vila si piscina). Este adevarat ca un procent de pastori au vila si picina, si se pare ca autorii articolelor sunt marorii acestei realitati. Ei sunt reprezentantii celor din orase. Ma intreb care este justificarea vilei si piscinei in contextul social al Romaniei unde majoritatea omenilor muncii abia reusesc sa traiasca de la o zi la alta? Am prieteni in Marea Britanie care au sacrificat concediul lor si economiile lor ca sa mearga in Romania sa ajute cu ceea ce pot. Au plecat spre Romania incarcati cu daruri materiale si financiare pentru nevoiasi. Ajunsi in tara au fost socati si miscati de nevoile sociale si de saracia pe care le-au intilnit aici. Au petrecut cele trei saptamini intr-un spital lucrind din zori si pina seara la renovarea unor facilitati. La intorcere s-au oprit pe la un pastor ca sa-i inmineze un cec. Cind au intrat in casa acestuia au fost izbiti de contrastul dintre modul de viata al pastorului si cel al restului societatii. Reflectiile din numarul revistei tradeaza orizontul contextului urban si elitismul contributarilor. O mare proportie a pastorilor din Romania au aceeasi situatie materiala si chiar mai precara decit a membrilor pe care ii slujesc.
Nota redactiei: Cu siguranta segmentul de pastori si presbiteri la care am facut noi referire in numarul trecut nu este majoritar. Insa ceea ce am vrut sa spunem noi este tocmai ca acest contrast intre bunastarea lor si nevoia membrilor consta intr-o incompatibilitate a nevoii reale. Una e sa vorbesti despre fericire cand ai casa, masina si mai stiu eu ce si alta e sa vorbesti cand esti preocupat de inima lui Dumnezeu. Domnul sa va binecuvanteze!
Epilog: "Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu