(SSJ - The Definitive Collection 2007)
Ce sunt pocaitii?
Introducere
Despre "ce sunt pocaitii?" se poate afla din marturisirile de credinta, din manualele de dogmatica si din cele de istorie ale crestinismului. Se mai poate afla din viziunile si talmacirile asupra Scripturii ce se nasc in bisericile reprezentative, loc unde impresioneza ori liderul, ori numarul credinciosilor, ori arhitectura bisericii sau adunarii, ori corul. Se poate afla in fundatiile, asociatiile si gradinitele crestine. Dar se mai poate afla si de la persoana la persoana, in bisericile cele mai mici.
Despre "ce sunt pocaitii?" se pot afla lucruri minunate si luminoase, dar se pot auzi si mizerii, asa cum se poate gasi si gunoiul. Se poate afla despre iubire si sacrificiu, asa cum se poate afla despre egoism si prostie. Se poate afla despre modele credibile, dar si despre impostori cu epoleti sau cu frustrari (sau cu diploma). Se poate auzi despre mantuire si efort, dar se poate gasi si trandaveala si curvie. Se poate auzi despre tot.
Noi nu putem decat sa fim sinceri, nu cuprinzandu-le pe toate, nu numindu-le pe toate, nu acuzand, nu dispretuind slabiciunea, nu salvand falsitatea si nu ocolind adevarul.
Texte scrise de: Daniel Bud, Adrian Plamada, Catalin Lata, Sabina Dodan, Ionatan Pirosca si Cristina Olariu
Daniel Bud
Pocaitii romani – o incercare de identificare
Cine sunt pocaitii? O intrebare simpla la prima vedere. Aproape orice definitie va fi socotita de unii, partizana. Un crez general suficient de larg ca sa fie acceptat de cei mai multi si suficient de specific ca sa diferentieze protestantismul de catolicism sau ortodoxism, ar putea fi sumarizat prin trei devize folosite in perioada Reformei: sola fide, sola gratia, si sola scriptura. Intelegerea doctrinei despre credinta, har si Scriptura este una din cheile care pot defini un pocait roman.
Se afirma ca Reforma protestanta a inceput in oraselului Wittenberg din Germania in ziua de 31 octombrie 1517, prin raspindirea celor 95 de teze ale calugarului augustinian Martin Luther. Trebuie amintit faptul ca protestantii Reformei nu au dorit sa creeze o ruptura in sinul Bisericii Catolice, ci au dorit sa o reformeze. Majoritatea continutului doctrinar al reformatorilor nu era original. Ideile lor au fost cladite pe traditia teologica patristica si medievala.
Protestul reformatorilor a fost indreptat in special impotriva directiei de atunci a teologiei Bisericii Catolice. Aceasta, printre altele, promova un fel de “neprihanire dobindita si prin fapte.” Protestul lor elimina orice merit in mintuire si o fixeaza in harul divin si a darului oferit de Dumnezeu, credinta. Ei au cimentat doctrina protestanta a mintuirii prin har si prin credinta in solul Scripturii, ca autoritate suprema.
Protestantii au tradus Scriptura in limbile nationale. Erau constienti ca citirea Scripturii trebuie sa devina o practica religioasa intilnita in casele credinciosilor. Din pacate, inca si astazi istoricilor romani le este greu sa recunoasca influenta protestanta in traducerea Noului Testament in limba romana. William Tyndale, cel care a tiparit Noul Testament in limba engleza in 1525, a sfirsit prin a fi strangulat si ars pe rug de catre Biserica Catolica in 1536. In acelasi an tinarul de nici treizeci de ani, John Calvin, tiparea prima versiune a “Institutelor Religiei Crestine,” lucrare capitala reprezentativa pentru gindirea reformata.
La scurt timp Reforma a patruns in Transilvania pe doua linii etnice, adica intre saxonii si maghiarii catolici. Prin cartile aduse in Transilvania de catre negustorii veniti de la tirgul de carte de la Frankfurt, in 1520, Saxonii au fost expusi ideilor lui Luther. Prin urmare, saxonii catolici din Transilvania au devenit luterani. Maghiarii ajung sub influenta ideilor calvine, si astfel au devenit reformati.
Romanii ordodoxi din Transilvania au reprezentat tinta eforturilor misionare luterane si reformate cel putin 150 de ani, pina spre sfirsitul secolului al XVII-lea, timp in care pentru prima data a fost tradus Noul Testament in limba romana, iar preotii romani au fost sprijiniti in organizarea Bisericii Ortodoxe Romane din Transilvania. Dupa toti acesti ani de eforturi misionare, nu a ramas, si cred ca de fapt nici nu a fost infiintata, nici macar o biserica reformata sau luterana romanesca. Romanii convertiti la protestantism s-au integrat din punct de vedere cultural, lingvistic si social printre maghiari sau saxoni.
In anul 1856, daca bine imi amintesc, a fost infiintata prima biserica baptista de limba germana din Bucuresti. La scurt timp doctrinele baptiste s-au raspindit in Transilvania si intre romani, iar la sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX au fost infiintate si solidificate cultele protestante romanesti. De data aceasta, contextul in care a luat fiinta protestantismul romanesc a fost definit de Biserica Ordoxa Romana, biserica fortificata in Transilvania de catre protestantii Reformei.
In perioada Reformei ideile protestante au fost raspindite atit cu ajutorul “cartilor de invataturi”, adica a catechismelor, cit si cu ajutorul “marturisirilor de credinta.” Aceste carti si marturisiri nu au fost folosite de catre protestantismul romanesc tirziu.
Protestantismul romanesc din prima parte a secolului XX a fost puternic influentat de ideile liberalismului german. Noua generatie de protestanti contemporani sunt, deocamdata, sub influenta nord-americana a fundametalismului si a evanghelicalismului. Astazi, la fel ca peste tot pe mapamond, bisericile penticostale au o crestere dubla fata de celelalte culte protestante.
...
Adrian Plamada
Un om
Dragul meu prieten,
M-ai intrebat ce este un pocait. Ei bine, cred ca este greu de enuntat o fraza care sa defineasca intr-un mod exaustiv acest termen. Dar cred ca pot sa-ti spun ce nu este un pocait.
In primul rand, un pocait nu este un SUPRA OM. El nu este un om desavarsit, care a atins perfectiunea si care nu mai are nimic de invatat. Din contra, pocaitul este un om invatabil, un om intr-un proces de desavarsire. El este angajat in drumul dinspre coruptibilitatea umana spre desavarsirea divina. Nu este drumul cel mai usor de parcurs, ci este cel mai anevoios. Nu exista o stare de perfectiune pe acest pamant, ci perfectiunea va fi experimentata doar in veacul ce va sa vina. Daca te astepti de la un pocait sa fie desavarsit, te inseli. Poti insa sa te astepti sa-l vezi angajat pe drumul desavarsirii.
In al doilea rand, un pocait nu este un SUPER OM. Nu este un om care experimenteaza doar realizari pe toate planurile vietii, ci poti intalni pocaiti care au esuat la un examen, care nu au un serviciu bine platit, care isi petrec o gramada de timp pe paturile unui spital sau care nu au un acoperis sub care sa se odihneasca. Cu toate acestea, pocaitul poate experimenta bucurie si satisfactie in orice situatie se afla. Realizarea lui cea mare este insusi faptul ca este pocait, ca este un om care a realizat cel mai nobil lucru care poate fi realizat: este mantuit.
In al treilea rand, un pocait nu este un SUB OM, o persoana neajutorata care avea nevoie de o religie pentru a se descurca in viata. Nu este un om care si-a pierdut mintile si a devenit membru al unei caste inferioare a oamenilor limitati, care nu mai cunosc gustul bucuriei si al fericirii si care se comporta de parca ar fi tot timpul frustrati. El nu si-a pierdut demnitatea umana, ci o experimenteaza in modul in care Dumnezeu a proiectat-o. Nu este un om cu care sa-ti fie rusine sa te insotesti, ci prezenta lui te provoaca. El se bucura de o viata noua, de o noua perspectiva asupra valorilor umane si de un viitor nou.
De aceea, draga prietene, vreau sa te asigur ca un pocait este un OM. Nu te astepta sa vezi mai mult decat atat, dar asteapta-te sa fii provocat sa fii si tu OM.
...
Catalin Lata
Ce (nu) sunt pocaitii - (studiu auto-critic)
(Toata actiunea se petrece intr-un gand)
"Cum adica: "ce sunt pocaitii?"?! Uneori?! Sau intotdeauna?!"
Fantoma lui Mircea Vulcanescu:
"In tot de-a una"...
"Ce?!..."
"..."
"Sunt?!..."
"..."
"Pocaitii?!..." (fragmentul preluat dintr-o convorbire telefonica)
(...)
(Punctele de mai sus apar pentru ca s-a descarcat, ca un fulger, trazni-l-ar... (Doamne, iarta-ma!) ...celularul.)
(Uf! E bine ca am dus pana la capat propozitia, desi unele propozitii spun totul doar cand sunt citite pe jumatate.)
Partea urmatoare (continuare):
Auzi Edi, pentru ca veni vorba de "pocaiti", mi se face dor de zoologia nevertebratelor nevesti-mii. Stii, desigur: euglenele, fluturii, racii, molustele, viermii, meduzele, tantarii... animale foarte dragute de altfel (uneori cu mult mai dragute!) care, asa, lipsite de coloana vertebrala cum sunt, teribil ce se bucura de fiecare zi. (De unde o stiu?! Hai, nu fi ridicol!)
Pe urma... tot pentru ca veni vorba de "pocaiti" sa luam geografia scumpei noastre tari, de pilda: cat relief, ce de forme! Te inalti, te adancesti, tatonezi hotarele pregatit pentru inconjurul lumii , si, intr-un final, iesi in afara, in imponderabilul unei alte guri de rai si... Apropo, e adevarat ca sufletele pe la voi, prin Moldova, umbla asa, hai-hui, de se vad cu ochiul liber, nu alta, ca in palma?! Ca pe aici, pe la...
(...)
(Na ca mi s-a taiat curentul. Din senin. Ca o ploaie. Ca o maioneza. Poate e un accident, poate un drept al omului... (Ia te uite! Talpa iadului…) Cum "intunericul nu va stapani de-a pururi", sper sa (nu) fi cotrobait prin locuri din acelea pe unde "mana omului nu a pus inca piciorul" si asta numai pentru ca veni vorba de "pocaiti". Crezi ca am calcat pe spatiile verzi? Poate chiar pe “un picior de plai”, ce zici?! Diseara imi tratez bataturile ca, stii, si eu strig la mine cateodata cu:- “Opac-ule!”)
Sa (ne) revenim:
"Pocaitii", prin urmare, sunt oameni de mirare care pe masura ce isi desavarsesc mantuirea ar trebui sa nu piarda din vedere Frumusetea care i-a vrajit! Au inceput printr-un fenomen supranatural in miezul caruia li s-au desteptat spiritele?! Foarte bine! Sa continue insa prinzandu-se tot mai strans in legaturile iubirii. Pentru ca s-au aruncat in valtoarea vietii.
Si totusi... uneori, “pocaitii” nu sunt "in-tot-de-a-una", nu-i asa?!
...
Sabina Dodan
"A fi pocait este cel mai normal lucru"
Traiesc fraza aceasta de ceva vreme, aveam nevoie de ea, n-am constientizat-o insa pana n-am auzit-o sambata la un recital Liviu Bocaniala. Cand abia te intorci la Domnul ti se pare ca esti ciudat, fatalist, nebun, te-ntrebi daca n-ai gresit, daca n-ai luat-o razna, cel rau vine si te-ntreaba "esti sigur?" Eu stau la panda si-o sa ai de furca cu mine... Sa fii pocait e cel mai normal lucru si as adauga eu si cel mai greu.
Si ce este un pocait? Un copil al Lui? Un dor aprins dupa Cuvantul Lui? Un foc care nu se stinge niciodata? O faptura minunata? Un om nou? Fosnetul paginilor Scripturii? Sangele varsat? Sudoarea fruntii Lui? Vesmantul ingeresc? Stelele ceresti? Un prigonit? Un vesnic izvor? Sa fie un pocait un om care se intoarce zilnic cu pocainta la Hristos? Sa fie mai mult de-atat, sa fie mai putin?
Spuneam ca pocainta e cel mai natural si normal lucru care ti se poate intampla, spuneam ca pocainta e cea mai grea cale de urmat. Nimeni nu contesta faptul ca viata unui pocait e plina de suisuri si coborasuri, plina de izbande si compromisuri, poate ca si acestea definesc pocainta, doar ca tot acest drum de piatra si gropi duce la cruce. Ea sta acolo in picioare, pe ea sta rastignit Isus care-a murit pentru noi - atata timp cat toate acestea duc la El, pocainta-i adevarata. Daca insa uitam de cruce si mergem pe un drum betonat de noi, lin si fara gropi iar la final pe cruce nu-i Isus, n-am fost pocaiti niciodata.
...
Ionatan Pirosca
Peisaj cu sperietoare de ciori
Biserica este in lume. Pocaitii sunt in lume. Raul si binele sunt amestecate. Graul cu neghina cresc impreuna. E vina graului? E vina Semanatorului?
Cioara urii si-a lasat samintele peste tot. Ce sa facem, daca si astea rasar si se ingrasa sub aceleasi ploi ca si graul? De ce sa calcam in picioare si sa distrugem lanul, numai fiindca nu vedem exact acum care-i grau si care-i neghina?
Ce unii numesc "politica eclesiala" poate fi dragoste de frati. "Fund raising" - unduirea sub bataia vantului. Sponsorul din America - sperietoare de ciori.
Da, nu toate lucrurile sunt frumoase. O sperietoare de ciori nu e frumoasa. Dar e utila. Ce treaba are graul, decat sa rodeasca? Ca si neghina, de altfel. "Dupa faptele lor ii veti cunoaste."
Nu m-am simtit niciodata tolerat in biserica mea, chiar daca pot fi caracterizat ca "ciudat", dimpotriva, ma simt dorit si fericit sa fiu acolo, fiindca nu ma duc acolo ca sa vad oameni. Daca m-as duce sa vad oameni, barna din ochiul meu ar creste pana m-ar acoperi. Iar eu as crede ca sunt paiele din ochii fratilor mei. Acolo ne gasim cel maai bine, eu si cu Domnul meu. Si cand ma gasesc cu El, sorb ploaia dragostei si ma satur. Sunt in lan si sunt in siguranta. Siguratatea de fir rebel, amenintarea frangerii sub un vant mai puternic, m-au obosit.
Dumnezeu mi-a dat raspunderea firului de grau: sa incoltesc, sa cresc, uneori cu neghina alaturi, sa ma sprijin de celelalte fire cand bate vantul (ce daca sunt si de neghina, important e sa raman in picioare!) si sa fac rod. Si neghina face rod. Pana la seceris.
...
Cristina Olariu
Mesajul ghiocelului
Cine s-ar fi asteptat ca micutul si plapandul mugur de floare sa razbeasca prin greul zapezii... Daca ghiocelul ar fi inflorit in miezul verii, l-ar mai fi observat careva?
Mesajul ghiocelului este simplu si clar. Ma indentific, eu pocaitul de azi cu mesajul sau.
Nu are nimic din robustetea trandafirului, din impozanta crinului si totusi are indrazneala de a inflori iarna, in mijlocul zapezii. Fara sa fie arogant, fara sa aiba stralucire si culoare, discret si fragil, tremurand in vant, sfidand parerile celorlati despre vulnerabilitatea lui, traieste ca sa comunice un adevar simplu: primavara va veni! Oricat de mult ar ninge, oricat ar bate vantul de tare, in iarna singuratatii si tristetii acestei lumi, nu se poate ca primavara sa nu vina!
Te mai poti gandi la lipsa de creativitate a ghioceilor? La platitudinea albului lor, ii mai poti acuza ca nu au macar un dram de imaginatie si personalitate? De ce nu contrasteaza mai puternic cu zapada, macar in felul acesta sa se faca remarcati?!
Mesajul ghiocelului... E mesajul pocaitilor de astazi. Frumusetea lor consta in mesajul pe care il aduc. Comoara mare din vasul de lut. Chiar daca sunt vulnerabli si fragili, exista in ei puterea care germineaza viata, care dicteaza inflorescentei sa se aprinda, in conditii absolut imposibile de inflorit. Sunt oamenii care vad soarele in spatele norilor si pulseaza viata, cand nu-i mai arde nimanui de trait si inflorit.
Imi ticaie inima mocnit in mine... pocaitul anului 2003, mai poti vorbi de frumusete, de sensibilitate, de ghiocei cand lumea din jurul tau e pragmatica, moare de foame, are nevoie de parghii pentru a supravietui?
Dar si ghioceii infloresc iarna... Chiar in fata mea, sfrijite si tremurande imi zambesc cateva fire. Le zambesc si eu. Sunt ca si voi, dragelor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu