saptamanal de cuvinte proaspete
La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu
Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe.
Eduard Orasanu
Editorial
Oare generatia pro(testatara) poarta acelasi chip?
Nu, exista o suma de chipuri, o paleta de destine, diferite trecuturi, diferite desfasurari ale viitorului. Printre toate aceste diferente se afla si chipul studentului serios, modest si inteligent. El exista! E drept ca e la margine, anonim si plapand. Pentru el, adesea se fac sacrificii din partea parintilor si, raportat la el, se construiesc multe sperante. El se confrunta cu saracia materiala si cu saracia spirituala a "institutiei" si a celorlalti colegi. El se lupta cu pasiune si durere cu un sistem "mamut", ineficient si glaciar. El iubeste stiinta, cultura si frumosul. El iubeste patria, desi poate pleca oriunde. El iubeste si se straduieste cu disperare sa ramana fidel valorilor morale atacate si dispretuite de "institutie". Asadar si el are strangeri de inima, nemultumiri si proteste. Si el e capabil de solidaritate, desi intelege mai profund demersul si desertaciunea lui. Asadar si el are sentimentul anormalitatii si se teme de sfarsitul anilor de studiu, care pot insemna un "stralucit" somaj si un alt inceput in jungla hartuielilor si a anormalitatii, a protestelor si a grevelor, a muncii prost platite, a lipsei de locuinta si protectie. Si multi din fostii lui colegi vor ajunge "sus", la fel de corupti si de surzi la protestul studentilor. Si toamna va veni, iar grevele nu vor inceta...
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Prima stire
• In zilele de 13 si 14 noiembrie, la Bucuresti, s-a sarbatorit implinirea a o suta de ani de la nasterea comunitatii evanghelice care mai tarziu avea sa puna bazele Cultului Crestin Dupa Evanghelie din Romania; aceasta sarbatoare a avut loc odata cu inaugurarea noii cladiri a Adunarii din Dragos Voda. Din Iasi, la aceasta manifestare au participat liderii Adunarilor, numarul 1, 2, 3, si anume Mihai Vasilache, Vasile Rotaru, Pavel Romaniuc.
• Conform cotidianului "National" (nr. 746), Deputatul Petru Dugulescu (Pastor Baptist) a propus un amendament la Legea Cultelor in care sa se prevada pedepsirea cu doi ani de inchisoare a celor ce saruta icoane... !!
• Studentii protestatari ieseni au avut, marti 16 noiembrie, o usoara "ciocnire" cu fortele de ordine.
M. P.
Cuvantul
Dificultati pe toate planurile, tensiuni, tulburari…, lipsuri, momente critice care uita sa se termine… Ce sunt toate acestea? Sunt greutatile cu care se confrunta Romania de la caderea comunismului. Toate acestea le adunam intr-un simplu cuvant: CRIZA. Criza la toate nivelele. De zece ani criza nu se mai termina. Mergem si ne adancim in ceea ce numim criza. Peste tot este stare de criza: in institutii, in familii, in sufletele oamenilor, pe strada, in aer.
Fiind innamoliti de atata timp in criza am ajuns sa ne complacem in ea. In spatiul nostru a fi in criza a ajuns sa insemne a fi in normal. Ne trebuie, avem nevoie de criza pentru a fi noi insine. O dorim constient ori inconstient. Respiram si ne hranim cu si din criza. Romania este tara crizei. Romania inseamna criza.
Vom iesi vreodata din criza?
Danut Jemna
Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXVI)
Capitolul sapte al Evangheliei ne deschide o lista de aspecte care ne plaseaza foarte realist pe taramul relatiei dintre lume si Imparatia cerurilor. Termenii sunt duri, se vorbeste transant, se spune lucrurilor pe nume. Adevarul loveste minciuna, dreptatea loveste nedreptatea in mod direct. Iar pentru ca cel vizat este omul, indiferent de starea lui, Evanghelia ne da termenii prin care trebuie sa realizam acest raport. Fiecare in parte este chemat la lumina si adevar, fiecare este chemat sa-si vada de sine mai intai. Este foarte important ca omul sa-si vina in fire, sa-si dea seama de starea lui mai intai si nu de a altuia. Este foarte important ca omul sa nu aiba o gandire pervertita, ci una limpede, potrivit adevarului. Mesajul Evangheliei se adreseaza tuturor. Sunt chemati cu totii sa ia aminte, sa auda, insa odata venita lumina in lume, oamenii, care aud adevarul, iau atitudini diferite, se impart in mai multe categorii. Textul Evangheliei ne evidentiaza trei categorii de oameni in raport cu realitatea Imparatiei cerurilor. O prima categorie este a celor multi, a celor care merg pe calea larga a pierzarii. Sunt ignorantii, nestiutorii, cei intunecati de pacat, de lume. Ei sunt cei care au ajuns in aceasta stare manati de valul lumii, fara sa se fi intamplat ceva semnificativ in viata lor, ceva care sa le schimbe directia. Asa se naste omul, in pacat, in intuneric, in valea umbrei mortii. Apoi fiecare intra in lume, unde se desfasoara lupta pentru supravietuire, lupta in care toate mijloacele si caile trebuie folosite pentru a pastra o pozitie anume si un avut dobandit. In intunericul lumii, acesti oameni sunt prada absurdului, contradictiilor unei vieti fara perspectiva, intr-o rutina a zilei care se cere consumata. Pentru acestia o licarire de ordine se afla in Lege, judecata si dreptate, lucruri pe care ei incearca sa le mentina si sa le impuna altora.
(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)
Danut Manastireanu
Perspective teologice
Astazi, dupa mai mult de cinci veacuri, Biserica Romano-Catolica a realizat situatia si si-a facut "mea culpa", recunoscand faptul ca excomunicarea lui Luther a fost o greseala. Ea a inteles ca daca Biserica ar fi reusit sa contina acea incercare de reformare, ea s-ar afla astazi intr-o stare mult mai buna decat se afla prin scoaterea acesteia in afara.
In concluzie, deosebirile intre catolici si reformati nu au fost la inceput puternic dogmatice, ci ele s-au adancit cu trecerea vremii. Reformatorii insisi au sperat tot timpul ca unitatea bisericii se va reface. Ori aceasta contrasteaza foarte acut cu mentalitatea noastra actuala, care este aceea a unei fragmentari nonsalante. Astazi, cand doi frati dintr-o biserica se cearta serios, de multe ori unul dintre ei pleaca, luand cu sine si pe altii, pentru a forma o noua biserica. Iar daca disensiunea este grava si fratele se enerveaza suficient de tare, va gasi o justificare pretins teologica pozitiei sale si nu peste mult timp vom avea de-a face cu o noua confesiune.
Aceasta este tragedia istoriei noastre, iar eu cred ca prin aceasta a doua schisma s-a deschis o veritabila cutie a Pandorei. Astazi, noi, urmasii Reformei, ne fragmentam permanent si consideram chiar ca aceasta este una dintre calitatile noastre si o dovada de veritabila dinamica spirituala. Dupa mine insa, aceasta este cea mai mare plaga a spatiului protestant. Avem la ora actuala in lume peste 10.000 de confesiuni crestine, daca nu cumva s-a ajuns la mult mai mult decat atat. Pe buna dreptate, lipsa noastra de unitate este cea mai mare pricina de poticnire pentru cei din jurul nostru.
(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)
Eduard Orasanu
Raftul de carti
Theodore Dreiser - "O Tragedie Americana"
Tragedia continua. Romanul dezvaluie in profunzime sistemul juridic American, sistem aratat si cu cele bune si cu cele rele. Autorul acorda spatiu larg procesului intentat lui Clyde. Dar Clyde cunoaste o alta instanta si un alt Judecator. Instanta constiintei si judecata lui Dumnezeu. Aceasta instanta si acest Judecator nu este intens "mediatizat" si verdictul ramane in surdina. Instanta a doua e mult mai tacuta si mai eficienta, e mult mai precisa si mai solemna. Un bun avocat si in acelasi timp procuror este inima, credinta si fidelitatea mamei lui Clyde. Acest avocat/procuror joaca un rol de seama in procesul secund al constiintei. Tatal ramane mereu absent si parca traind dincolo de vreme si real. Clyde se confrunta cu o sentinta necrutatoare, care zguduie si nelinisteste. Totul se naruie, asa cum totul se naste. Se naste timid si fragil actul credintei si al pocaintei. Act care nu mai cunoaste prilej pentru a fi exercitat si implinit, de aceea totul e pretios si urgent. Timpul e o valoare precisa, masurat in ore, ore ce despart viata de moarte... Totul se naruie, asa cum totul se naste. Se naste claritatea care desparte adevarul de minciuna, omul vechi de omul nou. Claritate, dar si indoiala, convingeri anonime care nu mai incalzesc pe nimeni si aproape ca nu conving. Dar Judecatorul se lasa convins si e pregatit pentru iertare. Dar Judecatorul pretuieste aceasta nastere aproape fara rod. Roadele sunt bucuria regasirii spirituale cu cea mai apropiata fiinta: Mama. Regasire/Despartire. Despartire acum si aici, revedere atunci si acolo...
Tragedia continua pentru ca in fiecare zi un Clyde se naste...
Aretta Bazdara
Cinquecento
"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso
Rogier Van Der Weyden (1400-1464) unul dintre cei mai alesi coloristi ai Scolii de pictura flamanda. Ramine celebru in istoria picturii prin compozitii si portrete: Potretul unei Doamne (National Gallery of Art, Washington), Pieta (Punerea in mormint) (Uffizi, Florenta), Coborirea de pe cruce (Prado, Madrid)...
Coborirea de pe cruce
Coboririle (caderile) sunt lungi lacrimi poposite pe inimile noastre si lasa inevitabil urme. Urme ce te insotesc clipe si clipe tulburindu-ti somnul... Acele nopti in care gindurile te biciuiesc lasindu-ti eul mort prada altor ginduri viitoare.
Il vad pe Isus coborit de pe cruce... Maria plinge... Atmosfera e specifica marilor caderi, acelor caderi care te mint ca niciodata nu va mai exista inaltarea. Eu minata de dorul nebun al indraznelilor vad coborirea... vad inaltarea. Iubesc pe acest Isus care imi spune sa vad caderile ca pe prilejuri de inaltare si.... ma incapatinez sa-L ascult...
...
PORTRETUL: Urma din tine odihnita pe pinza alba. Vorbeste tacind cu mare calm. O poza adevarata a sinelui tau. Portretul spune ceva ce tu nu ai stiut sa spui niciodata... De ai vorbi n-ar mai exista portrete...
(din Oradea)
(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)
Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”
Am inteles din precizia si sarguinta pasarilor migratoare care isi afla cuibul, o pilda despre chemarea caminului, despre dorinta regasirii adapostului colorat de amintiri. Zborul lor e innobilat de sens, e sustinut de speranta si de nadejdea ajungerii... Destinatia nu e o finalitate, e doar un popas spre o alta plecare. Spre o alta plecare, da, ele au puterea sa paraseasca tot, pentru a nu se lipi definitiv si destructiv de camin. Spre o alta plecare, da, ele au curajul si intelepciunea de a gasi, patrunde si locui in cer - cerul camin. Spre o alta plecare, da, ele stiu sa paraseasca tot, firesc si linistit, pentru ca au invatat ca nu exista camin atotprotector, nedegradabil si de necucerit. Spre o alta plecare, da! (Eduard Orasanu)
Dan Gheorghiu
Trandafiri din Saron
O DOAMNE
O, Doamne, condu-mi Tu pasii
Prin pustiu si prin abis
Ca sa prind mereu putere
Din Cuvant, precum ai zis;
Si nicicand nu ma voi teme
Nici de arsiti, nici de vant,
Caci cu Tine-n orice vreme
Biruiesc pe-acest pamant.
Numai Tu imi dai putere,
Numai Tu ma insotesti;
Inima mea in durere
Tu n-o lasi: o intaresti.
Sa vestesc a Ta iubire
As vrea, lumii, pe pamant,
Pana cand a Ta venire
Ne-a rapi-n Locasul Sfant.
O, Doamne, fa Tu dreptate
Intre oameni si Satan
Si salveaza de la moarte
Pe acei ce pier in van!
Sa nu stea in amortire
Cei ce Tie Ti s-au dat,
Ci a Ta Bunavestire
S-o imparta-n lung si-n lat!
O, cand vei veni in slava
Sa-Ti iei Rodul asteptat,
Despartind pe multi de pleava,
Ce in viata Ti-au lucrat?
Suflete, de-aceea scoala !
Nu mai sta nepasator !
Paraseste vorba goala:
Fii prin fapte vorbitor !
(Publicata in volumul de "Antologie de poezie crestina", Vol.II, Ed. "Agape", Fagaras, 1995, pp. 52-53)
(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)
Sabina Dodan
La realizarea acestui numar au participat: Danut Jemna, Danut Manastireanu, Dan Gheorghiu
Cuprins: Editorial, Prima stire, Cuvantul, Cugetari privind Evanghelia dupa Matei, Perspective teologice, Raftul de carti, Cinquecento, Miezonoptica, Trandafiri din Saron, Perspective psihologice, Un bob de sare, Un alt bob de sare, Sunt tanar, Curier&Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe/unsubscribe.
Eduard Orasanu
Editorial
Oare generatia pro(testatara) poarta acelasi chip?
Nu, exista o suma de chipuri, o paleta de destine, diferite trecuturi, diferite desfasurari ale viitorului. Printre toate aceste diferente se afla si chipul studentului serios, modest si inteligent. El exista! E drept ca e la margine, anonim si plapand. Pentru el, adesea se fac sacrificii din partea parintilor si, raportat la el, se construiesc multe sperante. El se confrunta cu saracia materiala si cu saracia spirituala a "institutiei" si a celorlalti colegi. El se lupta cu pasiune si durere cu un sistem "mamut", ineficient si glaciar. El iubeste stiinta, cultura si frumosul. El iubeste patria, desi poate pleca oriunde. El iubeste si se straduieste cu disperare sa ramana fidel valorilor morale atacate si dispretuite de "institutie". Asadar si el are strangeri de inima, nemultumiri si proteste. Si el e capabil de solidaritate, desi intelege mai profund demersul si desertaciunea lui. Asadar si el are sentimentul anormalitatii si se teme de sfarsitul anilor de studiu, care pot insemna un "stralucit" somaj si un alt inceput in jungla hartuielilor si a anormalitatii, a protestelor si a grevelor, a muncii prost platite, a lipsei de locuinta si protectie. Si multi din fostii lui colegi vor ajunge "sus", la fel de corupti si de surzi la protestul studentilor. Si toamna va veni, iar grevele nu vor inceta...
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Prima stire
• In zilele de 13 si 14 noiembrie, la Bucuresti, s-a sarbatorit implinirea a o suta de ani de la nasterea comunitatii evanghelice care mai tarziu avea sa puna bazele Cultului Crestin Dupa Evanghelie din Romania; aceasta sarbatoare a avut loc odata cu inaugurarea noii cladiri a Adunarii din Dragos Voda. Din Iasi, la aceasta manifestare au participat liderii Adunarilor, numarul 1, 2, 3, si anume Mihai Vasilache, Vasile Rotaru, Pavel Romaniuc.
• Conform cotidianului "National" (nr. 746), Deputatul Petru Dugulescu (Pastor Baptist) a propus un amendament la Legea Cultelor in care sa se prevada pedepsirea cu doi ani de inchisoare a celor ce saruta icoane... !!
• Studentii protestatari ieseni au avut, marti 16 noiembrie, o usoara "ciocnire" cu fortele de ordine.
M. P.
Cuvantul
Dificultati pe toate planurile, tensiuni, tulburari…, lipsuri, momente critice care uita sa se termine… Ce sunt toate acestea? Sunt greutatile cu care se confrunta Romania de la caderea comunismului. Toate acestea le adunam intr-un simplu cuvant: CRIZA. Criza la toate nivelele. De zece ani criza nu se mai termina. Mergem si ne adancim in ceea ce numim criza. Peste tot este stare de criza: in institutii, in familii, in sufletele oamenilor, pe strada, in aer.
Fiind innamoliti de atata timp in criza am ajuns sa ne complacem in ea. In spatiul nostru a fi in criza a ajuns sa insemne a fi in normal. Ne trebuie, avem nevoie de criza pentru a fi noi insine. O dorim constient ori inconstient. Respiram si ne hranim cu si din criza. Romania este tara crizei. Romania inseamna criza.
Vom iesi vreodata din criza?
Danut Jemna
Cugetari privind Evanghelia dupa Matei (XXVI)
Capitolul sapte al Evangheliei ne deschide o lista de aspecte care ne plaseaza foarte realist pe taramul relatiei dintre lume si Imparatia cerurilor. Termenii sunt duri, se vorbeste transant, se spune lucrurilor pe nume. Adevarul loveste minciuna, dreptatea loveste nedreptatea in mod direct. Iar pentru ca cel vizat este omul, indiferent de starea lui, Evanghelia ne da termenii prin care trebuie sa realizam acest raport. Fiecare in parte este chemat la lumina si adevar, fiecare este chemat sa-si vada de sine mai intai. Este foarte important ca omul sa-si vina in fire, sa-si dea seama de starea lui mai intai si nu de a altuia. Este foarte important ca omul sa nu aiba o gandire pervertita, ci una limpede, potrivit adevarului. Mesajul Evangheliei se adreseaza tuturor. Sunt chemati cu totii sa ia aminte, sa auda, insa odata venita lumina in lume, oamenii, care aud adevarul, iau atitudini diferite, se impart in mai multe categorii. Textul Evangheliei ne evidentiaza trei categorii de oameni in raport cu realitatea Imparatiei cerurilor. O prima categorie este a celor multi, a celor care merg pe calea larga a pierzarii. Sunt ignorantii, nestiutorii, cei intunecati de pacat, de lume. Ei sunt cei care au ajuns in aceasta stare manati de valul lumii, fara sa se fi intamplat ceva semnificativ in viata lor, ceva care sa le schimbe directia. Asa se naste omul, in pacat, in intuneric, in valea umbrei mortii. Apoi fiecare intra in lume, unde se desfasoara lupta pentru supravietuire, lupta in care toate mijloacele si caile trebuie folosite pentru a pastra o pozitie anume si un avut dobandit. In intunericul lumii, acesti oameni sunt prada absurdului, contradictiilor unei vieti fara perspectiva, intr-o rutina a zilei care se cere consumata. Pentru acestia o licarire de ordine se afla in Lege, judecata si dreptate, lucruri pe care ei incearca sa le mentina si sa le impuna altora.
(textul acesta se poate citi integral in "Danut Jemna" - Cugetari privind Evanghelia dupa Matei)
Danut Manastireanu
Perspective teologice
Astazi, dupa mai mult de cinci veacuri, Biserica Romano-Catolica a realizat situatia si si-a facut "mea culpa", recunoscand faptul ca excomunicarea lui Luther a fost o greseala. Ea a inteles ca daca Biserica ar fi reusit sa contina acea incercare de reformare, ea s-ar afla astazi intr-o stare mult mai buna decat se afla prin scoaterea acesteia in afara.
In concluzie, deosebirile intre catolici si reformati nu au fost la inceput puternic dogmatice, ci ele s-au adancit cu trecerea vremii. Reformatorii insisi au sperat tot timpul ca unitatea bisericii se va reface. Ori aceasta contrasteaza foarte acut cu mentalitatea noastra actuala, care este aceea a unei fragmentari nonsalante. Astazi, cand doi frati dintr-o biserica se cearta serios, de multe ori unul dintre ei pleaca, luand cu sine si pe altii, pentru a forma o noua biserica. Iar daca disensiunea este grava si fratele se enerveaza suficient de tare, va gasi o justificare pretins teologica pozitiei sale si nu peste mult timp vom avea de-a face cu o noua confesiune.
Aceasta este tragedia istoriei noastre, iar eu cred ca prin aceasta a doua schisma s-a deschis o veritabila cutie a Pandorei. Astazi, noi, urmasii Reformei, ne fragmentam permanent si consideram chiar ca aceasta este una dintre calitatile noastre si o dovada de veritabila dinamica spirituala. Dupa mine insa, aceasta este cea mai mare plaga a spatiului protestant. Avem la ora actuala in lume peste 10.000 de confesiuni crestine, daca nu cumva s-a ajuns la mult mai mult decat atat. Pe buna dreptate, lipsa noastra de unitate este cea mai mare pricina de poticnire pentru cei din jurul nostru.
(textul “Perspective teologice” poate fi citit integral in "arhiva de aur" – Danut Manastireanu)
Eduard Orasanu
Raftul de carti
Theodore Dreiser - "O Tragedie Americana"
Tragedia continua. Romanul dezvaluie in profunzime sistemul juridic American, sistem aratat si cu cele bune si cu cele rele. Autorul acorda spatiu larg procesului intentat lui Clyde. Dar Clyde cunoaste o alta instanta si un alt Judecator. Instanta constiintei si judecata lui Dumnezeu. Aceasta instanta si acest Judecator nu este intens "mediatizat" si verdictul ramane in surdina. Instanta a doua e mult mai tacuta si mai eficienta, e mult mai precisa si mai solemna. Un bun avocat si in acelasi timp procuror este inima, credinta si fidelitatea mamei lui Clyde. Acest avocat/procuror joaca un rol de seama in procesul secund al constiintei. Tatal ramane mereu absent si parca traind dincolo de vreme si real. Clyde se confrunta cu o sentinta necrutatoare, care zguduie si nelinisteste. Totul se naruie, asa cum totul se naste. Se naste timid si fragil actul credintei si al pocaintei. Act care nu mai cunoaste prilej pentru a fi exercitat si implinit, de aceea totul e pretios si urgent. Timpul e o valoare precisa, masurat in ore, ore ce despart viata de moarte... Totul se naruie, asa cum totul se naste. Se naste claritatea care desparte adevarul de minciuna, omul vechi de omul nou. Claritate, dar si indoiala, convingeri anonime care nu mai incalzesc pe nimeni si aproape ca nu conving. Dar Judecatorul se lasa convins si e pregatit pentru iertare. Dar Judecatorul pretuieste aceasta nastere aproape fara rod. Roadele sunt bucuria regasirii spirituale cu cea mai apropiata fiinta: Mama. Regasire/Despartire. Despartire acum si aici, revedere atunci si acolo...
Tragedia continua pentru ca in fiecare zi un Clyde se naste...
Aretta Bazdara
Cinquecento
"Totul este in noi, opera noastra este un fel de jurnal" Pablo Picasso
Rogier Van Der Weyden (1400-1464) unul dintre cei mai alesi coloristi ai Scolii de pictura flamanda. Ramine celebru in istoria picturii prin compozitii si portrete: Potretul unei Doamne (National Gallery of Art, Washington), Pieta (Punerea in mormint) (Uffizi, Florenta), Coborirea de pe cruce (Prado, Madrid)...
Coborirea de pe cruce
Coboririle (caderile) sunt lungi lacrimi poposite pe inimile noastre si lasa inevitabil urme. Urme ce te insotesc clipe si clipe tulburindu-ti somnul... Acele nopti in care gindurile te biciuiesc lasindu-ti eul mort prada altor ginduri viitoare.
Il vad pe Isus coborit de pe cruce... Maria plinge... Atmosfera e specifica marilor caderi, acelor caderi care te mint ca niciodata nu va mai exista inaltarea. Eu minata de dorul nebun al indraznelilor vad coborirea... vad inaltarea. Iubesc pe acest Isus care imi spune sa vad caderile ca pe prilejuri de inaltare si.... ma incapatinez sa-L ascult...
...
PORTRETUL: Urma din tine odihnita pe pinza alba. Vorbeste tacind cu mare calm. O poza adevarata a sinelui tau. Portretul spune ceva ce tu nu ai stiut sa spui niciodata... De ai vorbi n-ar mai exista portrete...
(din Oradea)
(Recomandam a se vedea "Istoria SSJ-ului in 6 desene" & Cinquecento - Aretta Bazdara)
Miezonoptica
“Fiecare are dreptul la banalitatile lui!”
Am inteles din precizia si sarguinta pasarilor migratoare care isi afla cuibul, o pilda despre chemarea caminului, despre dorinta regasirii adapostului colorat de amintiri. Zborul lor e innobilat de sens, e sustinut de speranta si de nadejdea ajungerii... Destinatia nu e o finalitate, e doar un popas spre o alta plecare. Spre o alta plecare, da, ele au puterea sa paraseasca tot, pentru a nu se lipi definitiv si destructiv de camin. Spre o alta plecare, da, ele au curajul si intelepciunea de a gasi, patrunde si locui in cer - cerul camin. Spre o alta plecare, da, ele stiu sa paraseasca tot, firesc si linistit, pentru ca au invatat ca nu exista camin atotprotector, nedegradabil si de necucerit. Spre o alta plecare, da! (Eduard Orasanu)
Dan Gheorghiu
Trandafiri din Saron
O DOAMNE
O, Doamne, condu-mi Tu pasii
Prin pustiu si prin abis
Ca sa prind mereu putere
Din Cuvant, precum ai zis;
Si nicicand nu ma voi teme
Nici de arsiti, nici de vant,
Caci cu Tine-n orice vreme
Biruiesc pe-acest pamant.
Numai Tu imi dai putere,
Numai Tu ma insotesti;
Inima mea in durere
Tu n-o lasi: o intaresti.
Sa vestesc a Ta iubire
As vrea, lumii, pe pamant,
Pana cand a Ta venire
Ne-a rapi-n Locasul Sfant.
O, Doamne, fa Tu dreptate
Intre oameni si Satan
Si salveaza de la moarte
Pe acei ce pier in van!
Sa nu stea in amortire
Cei ce Tie Ti s-au dat,
Ci a Ta Bunavestire
S-o imparta-n lung si-n lat!
O, cand vei veni in slava
Sa-Ti iei Rodul asteptat,
Despartind pe multi de pleava,
Ce in viata Ti-au lucrat?
Suflete, de-aceea scoala !
Nu mai sta nepasator !
Paraseste vorba goala:
Fii prin fapte vorbitor !
(Publicata in volumul de "Antologie de poezie crestina", Vol.II, Ed. "Agape", Fagaras, 1995, pp. 52-53)
(poeziile "Trandafiri din Saron" pot fi citite in "arhiva de aur" - Dan Gheorghiu)
Sabina Dodan
Perspective psihologice
“A INDRAZNI” - CHEIA INCREDERII IN SINE (IV)
Lipsa increderii in sine se manifesta prin balbaiala, inrosire, tremurat, si ia nastere in urma lipsei legaturii dintre corp si vointa. Unii se simt paralizati in fata intrebarilor, au o slaba prezenta de spirit, isi pierd vocea, altii nu-si pot stapani tremuratul picioarelor, respira mult mai rapid, aproape gafaie. Toate acestea se produc in mod inconstient, este o carenta afectiva interioara care ii da de gol, ii stapaneste fara ca ei sa o doreasca.
Simptome mai des intalnite:
incapacitatea de a alege: un barbat care trece de la o femeie la alta nu este interesat sa le previna pe acestea. Departe de a fi un nemilos, el este victima fricii sale inconstiente de a fi abandonat si de aceea evita orice implicare afectiva, plecand inainte de a fi parasit. Ideea fixa care-l obsedeaza este de a nu fi descoperita adevarata lui identitate: "daca femeia pe care o iubesc isi da seama de ceea ce sunt eu cu adevarat?"
frica de esec: o femeie inrobita mereu de pregatiri profesionale care nu se poate decide ce meserie sa urmeze, in mod constient ea este capabila sa-si justifice ezitarile, dar in mod inconstient ea nu alege nici una pentru ca traieste cu ideea ca nu va reusi sa-si revina in cazul unui esec.
manifestarea vanitatii si a arogantei: este sindromul celor care de fapt realizeaza foarte putin dar se simt obligati la tot pasul de a-si cita diplomele, relatiile celebre sau bunurile materiale. Ei pierd contactul cu viata si sunt mereu preocupati de impresiile pe care le produc asupra celorlalti. Alfred Adler vorbea despre un complex de superioritate care compenseaza de fapt nelinistea si nesiguranta interioara.
dorinta de a sti totul, de a avea mereu dreptate: tipul de persoana care, de cate ori se gaseste in compania altora, vrea sa-i uimeasca pe acestia prin cunostintele pluridisciplinare pe care le poseda. Nimic nu-i face mai mare placere ca expunerile in fata unei persoane cu care sa discute in contradictoriu, de aceea se angajeaza intr-o disputa, intr-o adevarata batalie pentru ca este singura modalitate prin care isi poate dovedi valoarea. De fapt, ea este incapabila de a vorbi despre sine, despre emotiile si trairile sale si este atat de putin constienta de adevarata ei viata incat simte ca traieste numai cand e in conflict.
evitarea intimitatii: paradoxal, persoanele carora le lipseste increderea in sine pot sa se simta mai in largul lor in relatiile cu exteriorul decat in intimitate. Glumetul, cel care face pe toata lumea sa rada, este cel care fura dialogul incercand sa monopolizeze discutia doar pentru el. "Cum ar putea el de fapt sa impartaseasca ceva legat de el celor in care nu are incredere?"
Mai exista si alte simptome, intalnite la persoanele care sufera de obezitate si incearca sa se ascunda de ceilalti prin programele lor, victimele modei care cunosc ultimele noutati dar vorbesc foarte rar de propriile sentimente, sau "oamenii placuti" care cauta fara incetare aprobarea celorlalti si evitarea conflictelor.
Fiecare trebuie de fapt sa se intrebe si sa impartaseasca aceste structuri care, daca nu sunt luate in seama, ne dirijeaza vietile intr-un sens mai putin favorabil.
(textele "Perspective psihologice" pot fi citite integral in "arhiva de aur" - Sabina Dodan)
Alina Simion
Un bob de sare
In singuratatea noptii gandul la nemurirea soartei duce clipele vietii spre un apus de speranta. Auzi si vezi umbre si ecouri. Dorinta de-a te naste, speranta de-a muri, disperarea de-a trai. Toate in final te duc la un singur liman. Mister sau poate doar vointa?
Sabina Dodan
Un alt bob de sare
Am cioplit numele tau pe fiecare copac
Si-am rostit numele tau fiecarei flori,
Am rugat apele sa-l poarte departe,
Departe de sufletul meu,
Departe de tot ce-ar putea atinge,
rupe,
sfarama...
Ionut Apostu
Sunt tanar
Dupa cum am mai spus, a fi tanar inseamna sa-ti asumi riscuri... riscul de a nu fi inteles, riscul de a nu intelege... Cand se deschide o discutie de genul "Cel mai bun prieten" te gandesti automat la cel mai bun prieten ca fiind de fapt o persoana de sex opus. De ce acest automatism? Pentru ca noi, tinerii, nu suntem invatati sa avem rabdare, sa ne stapanim gandurile, care uneori o iau razna.
Eu unul vad cel mai bun prieten ca fiind acea persoana care nu este capabila sa dezamageasca... ori dezamagirea face parte din viata fiecaruia. Oare nu suntem capabili sa fim cei mai buni prieteni? Poate ca da, poate ca nu...
Este drept ca in mediul in care traim este un "flagel" al autoizolarii pe fondul unor dezamagiri, caderi, si, nu in ultimul rand, pe fondul neintelegerii! Cum poate fi combatut acest flagel? Daca as avea solutia poate nu as mai fi dezamagit de nimeni, sau poate nu ma voi putea izola vreodata. Dar, atat timp cat nu cunosc solutia, nu vad de ce nu m-as feri de dezamagiri, de deziluzii, de rani.
Sa-mi asum riscul de a fi tanar? Cred ca deja mi l-am asumat, sau poate mai bine spus, nu am de ales. Dar oricum riscurile aduc dupa ele si rani sau impliniri. Eu unul nu ma simt implinit...
Cred ca fluturii continua sa moara din cauza ranilor suferite...
Curier & Posta redactiei:
Nota: In ultimul timp la aceasta rubrica am decis sa publicam mesajele primite de la cititori tocmai din dorinta de a exista o posibilitate de dialog real, de cunoastere si deschidere. Desi nu am primit un semnal in acest sens, am regreta sa stim ca raspunsurile noastre nu au fost pe masura asteptarilor. Raspundem pe indelete la mesajele ce vin in timp util, iar la cele sosite in ultima clipa raspundem in graba.De doua saptamani avem probleme cu calculatorul, ceea ce a facut sa trimitem revista cu intarziere, insuficient de ingrijita si sa nu ajunga la corector, desi numele sau a fost mentionat. Dupa 31 de numere este firesc sa avem si sa aveti pretentii, va cerem sa fiti ingaduitori cu noi si sa nu uitati ca revista este realizata in putinul timp liber...
Alexandru Bruda (Bucuresti):
(Primul mesaj) - Stimata redactie, a fost pentru mine o surpriza placuta sa primesc revista voastra din partea unui prieten. Ma numesc Alexandru Bruda, am absolvit Institutul Teologic Baptist din Bucuresti iar acum sunt student in anul al treilea la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei - specializarea Psihopedagogie Speciala. Apreciez revista dumneavoastra ca fiind necesara celor care obisnuiesc sa mai si gandeasca. Va rog deci sa ma inscrieti si pe mine in baza dumneavoastra de date pentru a primi numerele viitoare ale revistei. Va rog sa imi comunicati daca trebuie achitati ceva bani si modul de achitare. Sper ca lista nu e prea lunga si voi veti expedia revista cu bucurie. Doresc ca Domnul sa binecuvinteze eforturile voastre. Har si pace!
(Al doilea mesaj) - Salutare prieteni, va multumesc pentru numarul 31 al revistei - am gasit in el lucruri interesante si subiecte de meditatie si de studiu. Imi place ca nu considerati ca fiind datoria voastra sa dati raspunsuri la toate intrebarile - uneori e suficient sa stii sa pui intrebarile. Mi-au atras atentia in mod deosebit "Editorialul" si "Litera". Poate pentru ca am ceva in comun cu fiecare dintre articole - dar sa le luam pe rind. Sunt si eu unul dintre studentii despre care vorbeste editorialul - student intr-o universitate de stat (Universitatea Bucuresti) si am avut si eu aceleasi batai de inima... Ar mai fi de adaugat faptul ca cea mai dureroasa strangere de inima - infarctul vine atunci cand te afli in fata unei slujbe, pe care trebuie sa o faci se presupune o viata intrega, si constati ca anii de facultate, cursurile, examenele etc... nu te-au invatat nimic despre ce si cum ar trebui sa fie viitorul specialist (intelectual). A fi sau a nu fi - Iata intrebarea... In ceea ce priveste "Litera" - am absolvit si eu un Institut Teologic Baptist - cel din Bucuresti. Probabil ca Biserica astazi nu ar trebui sa gaseasca in primul rand acel "ceva" impotriva caruia sa lupte ci mai degraba acel "Cineva" pentru care sa lupte. Sper ca nu v-am plictisit cu prea multe cuvinte. Va multumesc pentru munca pe care o faceti si daca aveti nevoie de ajutor - bucuros. Har si pace.
Nota redactiei: Stimate cititor, revista are calitati, dar si defecte, randuri bine scrise, dar si neglijente copilaresti. Aprecierile dumneavoastra prind bine pentru ca trecem printr-o grava criza tehnica, in plus cineva ne scria acuzator (renuntand la revista) urmatoarele: “De ce faceti evanghelizare prin posta electronica?”, altcineva renunta doar pentru ca revista ii consuma impulsurile telefonice... Ei bine, nu facem evanghelizare! Ei bine, si pe noi ne costa telefonul (trimitem revista la 500 de adrese + alte adrese la care o trimitem in 4 feluri diferite)! Revista este gratuita, si de Duminica trecuta sunteti in baza noastra de adrese. Despre a gandi - ne straduim... Nu este vorba despre datoria de a raspunde la unele mesaje si la altele nu. Pur si simplu ne face placere sa raspundem cititorilor nostri, insa sa ajunga la timp la noi (cel tarziu sambata dimineata). Sunt insa mesaje la care preferam sa nu raspundem pentru a evita unele situatii neplacute... Ne bucuram pentru deschiderea si sinceritatea ta, desi nu ne cunoastem deloc. Noi avem un vis, si anume acela de a cunoaste cativa cititori de-ai nostri... se pare ca va ramane doar un vis... In rest, noi nu ne plictisim de ceea ce ne scrieti, multumim pentru aprecieri si pentru incurajari... Numai bine!
Bohus Calin (?): Va rog sa-mi trimiteti numerele disponibile ale acestei reviste. Va multumesc!
Nota redactiei: In curand veti putea gasi toate numerele SSJ pe pagina de Internet. Sa le trimitem pe toate odata ar insemna o tragedie pentru calculatorul personal. Va multumim pentru intelegere.
Gruia Daniel (Iasi): Salut! Am auzit de revista voastra (SSJ) si imi place ideea. De aceea as dori daca se poate sa imi faceti un abonament la ea, pentru ca as dori sa o citesc si eu. Caut adresa voastra de catva timp, dar numai acum am gasit-o! Cred ca trebuie sa ma prezint. Sunt Daniel Gruia, student anul I la Fac. de Info. la UAIC. Daca nu se poate face abonamentul, as dori, daca se poate, sa-mi trimiteti un e-mail in care sa-mi explicati cum pot sa-mi procur revista SSJ. Multumesc anticipat!
Nota redactiei: Daniel, tu esti cel ce ai "terorizat" redactia HAR cu cererea de abonament la SSJ? Chestia ne face placere, si mai stim un cititor (Samuel Chiriluta) care scrie la HAR pentru SSJ. Noi suntem ca intr-o reclama "fara abonament, fara factura". Regula e doar sa vrei, si cum tu vrei, nu exista nici o piedica. Daca ne mai scrii, iti multumim anticipat! Cat despre HAR - continua!!
Nota redactiei pentru Cornelia Davis (USA): Nu am uitat ca trebuie sa iti raspundem!
Epilog: Portretul spune ceva ce tu nu ai stiut sa spui niciodata... De ai vorbi n-ar mai exista portrete...
Pentru subscribe,unsubscribe, scrieti la adresa: (...) - trimiteti adresa si in functie de ce solicitati - o vom copia in / sterge din - banca de date. Indiferent de varianta, va multumeste:
The Salt Street Journal
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu (redactor sef)
Ionut Apostu
M. P.
Sabina Dodan
"Frumusetea va salva lumea!" F. M. Dostoievski
iar frumusetea este
HRISTOS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu