Curajul de a lupta cu morile de vant
Nr. 128 / 5 Martie 2002, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Daniel Bud, Constantin Popescu, Titus Pasca, Victor Negara si Alin Cristea
Cuprins: Introducere, 11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana, Adaptare sau insingurare?, Emigrarea - fenomen politic?, Autoexilare, Emigrare=sansa, Fascinatia departarilor, Documente, marturii, memorii, Gandire de iobag, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.
Introducere
Emigrare sau exil interior
(partea a II-a)
Discutia despre emigrare ramane una sensibila si apasatoare pentru sufletul romanilor, suflet depre care se spune ca a inventat cuvantul "dor", suflet despre care se spune ca este usor asimilabil.
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Daniel Bud
11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana
(continuare din numarul trecut)
6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.
Multi devin emigranti pentru ca nu au putut realiza total sau partial datoria sau visul uman in tara natala. Procesul in care crestinul analizeaza varianta emigrarii implica o considerare atenta si o asumare responsabila a consecintelor urmate de aceasta decizie. In primul rind, este afectata familia, iar apoi comunitatea sociala in care traim. Emigrarea poate fi permanenta, cind se decide parasirea definitiva a patriei natale, sau temporara, cind emigrantul revine in tara de origine dupa o anumita perioada de timp. Spre exemplu, cetatenia Australiana se obtine la numai doi ani de rezidenta. Obtinerea pasaportului australian poate determina un imigrant sa se reintoarca in patria natala fie ca afacerist, turist, sau misionar.
7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.
In acest caz, decizia de a emigra poate fi motivata de dorinta de a sluji pe Dumnezeu in alta tara (cariera misionara), din dorinta de a cauta aventura sau de a pune la incercare propriile forte (spirit aventurier sau afacerist), din dorinta de a cunoaste si experimenta viata in alte culturi, din dorinta de a intemeia o familie cu un partener din alta cultura sau din multe alte motive si preferinte. Pe linga alegerea voluntara de a emigra, exista alte doua categorii speciale. "Refugiat" este persoana care si-a parasit casa si/sau tara fortat (vezi exemplul refugiatilor din Kosovo), si care au ajuns in taberele sau pe listele de refugiati ale unor organizatii internationale. Prin aceste organizatii se ajunge in legatura cu tarile occidentale care primesc refugiati. "Azilant" este persoana care a intrat legal intr-o tara unde cere azil. Azilul se obtine daca se poate dovedi ca a fugit de persecutie religioasa, politica, sau de alt fel, si ca daca se intoarce in tara natala va fi expus la acelasi tratament. Multi romani care au fugit din tara inainte de 1989 au trecut prin lagare de azilanti inainte de a se stabilit in Occident. In 2001 un ofiter de politie roman a cerut azil politic in Ungaria dupa ca a pus pe rol dosarele unor persoane "protejate" de catre superiori. Raminerea lui in tara insemna intrarea sigura in puscarie pe baza unor inscenari. Catre sfirsitul anilor '90 un grup de peste 200 de lideri ortodocsi au semnat cererea de expulzare a unui misionar protestant. Evenimentul a avut loc dupa citiva ani in care misionarul roman a fost ranit fizic in mai multe ciocniri cu prelatii ortodocsi. SUA, liderul libertatii mondiale, a oferit cetatenia americana misionarului roman, insa pentru ca dorea sa continue lucrarea misionara in tara, oferta americana a fost refuzata.
8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.
Legaturile familiale stau la originea fenomenul numit "emigrare in lant." Cind o persoana dintr-o familie emigreaza intr-o tara pe care o gaseste atractiva si primitoare, si cind biserica din acea tara imbratiseaza imigrantii cu caldura si suport, ceilalti membri ai familiei pot ajunge sa aleaga emigrarea. Prin casatoriile dintre imigrantii deveniti cetateni si cetatenii altor tari lantul emigrarii pe baza legaturilor de familie continua la nesfirsit. Obtinerea cetateniei sau chiar a rezidentei permanente ofera dreptul la intregirea familiei.
9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.
Avram a fost chemat sa emigreze, Iosif emigreaza fortat in Egipt, iar tatal sau si familia largita emigreaza in aceeasi tara din motive economice. Estera si familia ei este aflata in exil. Rut emigreaza din atasament fata de Naomi, iar Iosif si Maria emigreaza in Egipt pentru a proteja viata pruncului Isus. Pavel are cetatenie dubla, fapt care nu numai ca il scapa de la un linsaj, ci ii da dreptul sa ceara audierea cazului in fata Cezarului. Daca nu ar fi existat migratia popoarelor nu aveam astazi granita cu Ungaria. In secolele XVII si XVIII o mare parte din protestantii din Europa de Vest au emigrat in America. Motivul primordial al emigrarii a fost fuga de persecutia religioasa din Europa de Vest. America reprezenta pentru ei paradisul libertatii. Astazi sunt milioane de imigranti arabi, africani, asiatici si est europeni in Uniunea Europeana. Australia e o destinatie cautata de emigrantii din tari asiatice ca India, China, Indonezia si Malaezia. America de Nord, cuprinzind Canada si Statele Unite este destinatia preferata de emigrantii din Mexic, din America Centrala si din America de Sud. Cu exceptia populatiei bastinase, adica indienii americani, toata populatia Americii de Nord isi are originea in emigratie.
10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.
In afara de emigrarea prin legaturi de familie, mutarea intr-o tara dezvoltata necesita trecerea unor obstacole financiare, emotionale, culturale, etc. Limba, educatia si experienta profesionala sunt motive pentru care multi parinti emigranti ramin "generatia de sacrificiu" chiar si in noua tara. Pentru unii parinti sacrificiul emigrarii pare un lucru normal, pentru ca au emigrat cu scopul de a oferi un viitor mai bun copiilor. Ei au sansa de a se integra perfect in noua tara. Exceptie fac unele tari Europene cu accent nationalist. Emigrarea necesita cheltuieli financiare serioase, astfel ca persoanele care au un venit decent in Romania emigreaza mult mai usor. Odata ajunsi in lumea libera, adaptarea la noua cultura nu se face usor, si cere multa flexibilitate. Dorul dupa cultura natala, dorinta de a investi in tara de origine sau esecul adaptarii ii determina pe unii imigranti sa revina in tara de bastina. In ciuda tuturor greutatilor intimpinate in pregatirea emigrarii si apoi in adaptarea in noua tara, majoritatea covirstitoare a imigrantilor trec cu bucurie si cu speranta peste problememe si umilintele situatiei de imigrant. La majoritatea persoanelor care ies din Romania pentru o perioada mai lunga de timp, chiar daca nu cu intentia de a emigra, le este greu sa se intoarca la anarhia din tara. Prin urmare, multi romani cu viza turistica sau cu viza de student decid sa ramina in Occident, desi in tara erau hotariti sa nu emigreze. Contactul real si adevarata experienta a lumii libere are un efect suprinzator asupra mentalitatii si a gindirii. Sloganul, "Dupa cinci ani la rusi nu mai poti gindi ca Bush" exprima o realitate vie. Cei care totusi se intorc in tara dupa ce traiesc citiva ani in occident, fie ca au fost la studii sau la munca, sunt motivati de o chemare si misiune specifica, sau de o slujba buna la o corporatie sau organizatie internationala. Exista si exceptii, cazuri de emigranti care spun ca ar fi fost mai fericiti daca ar fi ramas in tara.
11. Oare ne vor strainii la ei in tara? Multi romani isi pun aceasta intrebare.
Pe de o parte, calvarul intimpinat in obtinerea unei vize ne face sa credem ca Occidentul nu ne vrea. Pe de alta parte, este clar ca Occidentul tinjeste dupa cei mai destepti, educati si talentati oameni! Ai o medalie olimpica? Ai luat un premiu Nobel? Ai bani multi de investit? Esti o somitate academica? Ai informatii importante despre teroristi? Cei care pot raspunde pozitiv la oricare din aceste intrebari au prioritate, pot emigra linistiti in America de Nord! Pentru noi, oamenii de rind, pentru a emigra sau vizita occidentul trebuie sa trecem prin filtrele normale, filtre prin care fiecare tara se protejeaza de "persoane problema." Intr-un fel trebuie sa ii intelegem pe occidentali. Ei au grija sa nu ofere viza oricui. Este stiut ca, si asta mai ales in tarile deschise emigrarii, orice turist este un potential imigrant. Sansa de e emigra este deschisa tuturor turistilor, nu numai elitelor. Firma X din SUA poate angaja temporar sau definitiv persoana Y din Romania, la fel si firmele din Uniunea Europeana. Acelasi lucru se practica in bisericile romanesti din SUA, care isi aduc pastor sau dirijor din tara. In general insa, Occidentul cauta emigrantul cel mai promitator si mai potrivit pentru munca de care are nevoie. Un astfel de emigrant se va integra in societatea adoptiva si curind va contribui la dezvoltarea ei. Tarile deschise emigrantilor au economii superioare si guvernele occidentale (SUA, Canada, Australia) recunosc rolul pozitiv al emigrantilor la progresul societatii.
Cred ca nu a fost nici o problema in obtinerea vizei de lucru in SUA pentru softistii care au avut un contract de munca de la firma Microsoft. Stim cu totii ca la centrul Mircrosoft din Seattle romana este a patra limba vorbita. Asta inseamna ca scoala noastra stie sa pregateasca softisti rivniti de liderul mondial Microsoft. Aproape acelasi fenomen ar putea exista in alte domenii daca scoala romaneasca ar reusi sa ne pregateasca la acelasi nivel in agricultura, zootehnie, chimie etc. La scara firmei Microsoft se poate observa faptul ca succesul unei corporatii depinde de folosirea celor mai buni "muncitori" din lume: americani, rusi, indieni, romani, etc. Acesti muncitori din diferite colturi ale lumii devin americani odata cu obtinerea cetateniei. Probabil ca si acum Microsoft face angajari, si cauta softisti in toata lumea. Oare ne vrea occidentul la ei in tara? Depinde.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Sabina Dodan
Adaptare sau insingurare?
"Nu-i singur cine-i singur, e singur cine se simte singur..." Imi vine greu sa scriu despre emigrare pentru ca multi dintre cei dragi sunt plecati, sa nu-i spunem insa emigrare sa-i spunem fuga, placare-dincolo, bursa de studii, cautarea unui loc de munca, cautarea unei vieti mai bune, singura solutie in zilele astea, evadare. Suna mult mai bine cu toate ca definesc acelasi lucru.
Dar ce-i determina pe oameni sa plece "dincolo"? Poate tara asta "grozava" care trece printr-o perioada care nu mai ia sfarsit, o perioada de supravietuire si inghitit in sec si la propriu si la figurat, poate implinirea unor idealuri si vise limitate aici sau poate simtul aventurii? Se zice ce-i usor de plecat, se zice ca-i imposibil, dar cine stie? N-am parasit niciodata aceasta tara, dar nu din patriotism, ci din frica. Un plic nedeschis sta ascuns de doua zile intr-un sertar al biroului pentru ca poate fi speranta de a pleca pentru un timp in Franta. Stiu ce contine si stiu ca ma poate duce "dincolo" daca indeplinesc anumite formalitati si ma agit putin, dar mi-e teama, mi-e frica si mi-ar fi dor, asa cum mi-e dor acum de cei plecati. Cine va alege si cine va risca? Cine-mi poate garanta ca "dincolo" va fi mai bine? Ce primesc in schimb daca las totul aici?
Da, stiu e alta lume, e alt nivel si oamenii se nasc cu extraordinara capacitate de a se adapta, cu atat mai mult noi romanii, pentru ca trebuie sa ne adaptam la fiecare zi ce trece, la bine si la rau, in bunastare sau in saracie, cu sau fara apa calda, dar acolo, dincolo, peste pazita granita viata noastra va fi mai buna? Pentru mine cei care emigreaza sunt cei care nu se mai intorc, sunt cei pentru care e clar ca viata-i mai buna, sunt cei care de sarbatori se intorc acasa si pleaca plangand... si totusi pleaca...
Adaptarea poate e usoara dar ce faci atunci cand cand te intorci si vezi ca nimic nu s-a schimbat si trebuie s-o iei de la zero, ca totul a fost un vis si acum un pahar de apa rece te-a trezit? Nu mai reusesti sa te adaptezi si fugi, majoritatea celor ce parasesc "carapacea romaneasca" pentru "visul european" sau "visul american", odata ce-l traiesc se intorc dupa el, il cauta si nu-si gasesc pacea pana nu fug din nou.
Cat despre insingurare, e un fenomen ce-mi scapa, nu cred ca odata plecati, putem trai singuri. Omul e o fiinta sociala. Ii poate fi dor, dar va gasi oameni. Daca nu gasim romani, ne adaptam si la "poporul gazda" dar nu vom putea fi niciodata ca ei. Putem sa imprumutam credintele si valorile lor, dar in inima noastra ne nastem si murim cu identitatea tarii de bastina. Si daca lucrurile nu ies tocmai bine, ne putem oricand intoarce aici, de unde plecam. Te-astept Diane si La multi ani!
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Constantin Popescu
(continuare din numarul trecut)
Emigrarea - fenomen politic?
6. De ce exista mincare suficienta in occident?
Principiul e simplu: pentru a avea cetateni, asa cum spunea sloganul latin mult folosit de catre comunisti, "mens sana in corpore sano," "minte sanatoasa in trup sanatos", e nevoie de hrana buna, de acces la asistenta medicala, la educatie etc.
Dupa criza economica din anii '30 occidentul si-a dezvoltat un sistem prin care guvernul se asigura ca populatia nu "slabeste" din pricina proastei alimentatii. Astfel ca agricultura si zootehnia sunt controlate de guvern. Cel putin 5% din populatie sunt angajati si mentinuti constant in productia de mincare de catre guvern. Oficial guvernele occidentale nu prea vor sa recunoasca acest fapt, insa numai asa isi pot asigura sursa constanta de hrana. Producatorii de hrana, fermieri si agricultori, sunt mentinuti prin:
1) subventii de stat in cazul in care sunt ani grei de seceta care ar scoate pe unii fermieri sau agricultori de pe piata, sau 2) prin limitarea productiei de cereale si carne cind oferta prea mare de pe piata ar determina pretul prea mic al produselor si astfel ar scoate de pe piata un numar de producatori.
Productia de hrana este esentiala pentru a avea o societate puternica si sanatoasa, si occidentul a invatat asta din istorie!
Guvernul comunist de la Bucuresti stie politica occidentala in privinta subventiilor de stat pentru agicultura. Nu intimplator ministrul agriculturii detine 4.000 de hectare, si alti membri PSD sunt stapini pe terenuri de pina la jumate de judet. Tot ei au ridicat stacheta pentru subventii in agricultura la terenuri de peste 100 de hectare. Intr-un fel ei se aliniaza la cerintele UE de a micsora procentajul de cam 60% al romanilor implicati in agricultura, la ceva spre 10% sau 5%. Pe de alta parte, membrii PSD prin acumularea de terenuri uriase isi pregatesc buzunarele de pe acum pentru subventiile care vor veni prin UE. Insa recent, se pare, UE a decis sa amine cu 10 ani intrarea subventiilor in agricultura pentru noile tari membre in UE. Oricum, pina la intrarea in UE, marii "boieri" PSD urmaresc sa primeasca de la statul roman subventii pentru domeniile lor.
7. Ce spun Canada si SUA despre emigrare?
SUA: Presedintele George W. Bush: Valorile familiare nu se opresc la granita. Daca un parinte care primeste 0.5$/ora aude ca dincolo de granita este de lucru pentru 5$/ora, care parinte nu ar decide pentru binele familiei? Ca americani noi asta am face! Trebuie sa le spunem "bun venit" emigrantilor si sa scurtam procesul de emigrare.
Dupa 11 septembrie 2001, multi si-au intors spatele fata de emigranti, si multe biserici isi dau seama ca au comis un pacat prin intoarcerea spatelui "strainului" care are nevoie de ajutor. Multe programe pentru emigranti, refugiati si azilanti sunt conduse de biserici si de organizatii non-profit.
Canada: in raportul guvernamental cu privire la emigrare se spune ca raminerea studentilor internationali in Canada este sursa cea mai buna de a atrage spuma, cei mai buni emigranti.
8. Alte voci despre emigrare sau despre Romania
Miroslav Volf, profesor de teologie in SUA insa originar din fosta Iugoslavie, tragea urmatoarea concluzie: ca protestant intr-o tara majoritar ortodoxa ai urmatoarele doua optiuni. Prima: a trai in tara ca cetetean de clasa a doua. A doua: emigrarea.
Dovada cea mai recenta ca Volf are dreptate: Cazul Niculitel.
Fragment din relatarea cazului:
Cei patru reperezentanti ai Aliantei Evanghelice Romane, domnii Adrian Dordea, Stefan Robu, Radu Salgau si Denis Miscolenco s-au apucat sa puna afise. Era in jurul orei 10:30 cand si-a facut aparitia preotul ortodox Onea Cristian insotit de un grup de oameni foarte violenti. Au inceput sa-i injure si sa-i blasteme cerandu-le sa paraseasca comuna spunandu-le ca sunt sectanti si satanisti. Cand sa plece, o roata de la masina avea cauciucul taiat. Localnicii l-au identificat pe faptas ca fiind dascalul bisericii ortodoxe. Deodata, pe la ora 11:00, au inceput sa fie trase clopotele intr-o dunga, acest semnal fiind specific in cazuri de dezastru, calamitati, incendii sau alte pericole. Ulterior am aflat ca pana la ora 17:00 clopotele au fost trase in mod continuu. Cand s-au deplasat spere vulcanizare, in centrul comunei drumul le-a fost barat de un grup de cateva zeci de persoane care i-au obligat sa opreasca, cerandu-le sa coboare. Unii au inceput sa arunce cu gheata in microbuz, sa loveasca cu pumnii in geamuri si, incercand sa rastoarne microbuzul, i-au impiedicat de a mai cobori din masina. In huiduieli si injuraturi, incet au reusit sa se strecoare cu masina printre oameni si sa parasesca comuna. Am aflat ca toata comuna, in jur de 5.600 persoane, a fost anuntata de cei doi preoti, fratii Onea Gabriel si Cristian ca "sectantii au venit sa darame biserica ortodoxa."
Studentii din Romania: Probabil ca 80% din studentii de la universitatile mari din tara au dorinta de a scapa din lagarul comunist. Sloganul "studiaza ca sa fugi" nu e doar o vorba, la fel cum nu e nici filmul "Prea tirziu." Statistic, din 120 de absolventi de medicina de la Universitatea Bucuresti, 80 au ajuns in strainatate in primul an.
Banca Mondiala: In Romania 40% din populatie traieste sub nivelul saraciei! In acest caz, cred ca nu e gresit sa spunem ca cel putin 40% din romani traiesc intr-un fel de zona sau lagar comunist cu intindere pe toata tara. In interiorul acestui lagar national conditiile de viata le sunt dictate de sus. Indiferent de cantitatea de munca depusa, tot saraci si lipsiti sunt cei inchisi de sistem, sau poate numai cei 40%? Cei bogati sunt liberi!?
Tony Judt, jurnalist american, in New York Times Book Review: Iliescu este unul dintre seniorii comunisti care l-au rasturnat pe Ceausescu si a manipulat suspicios scena revolutiei spre avantajul sau. Pe orice plan am analiza lucrurile, Romania e la fundul gramezii europene. In 1998 economia era pe locul 87, dupa Namibia, Ungaria era pe locul 58. Limita medie de viata este mai coborata in Romania decit in oricare alta tara din Europa. La barbati: numai 66 de ani, mai putin decit a fost in 1989, si cu 10 ani sub media din Uniunea Europeana. Se estimeaza ca doi din cinci romani traiesc cu mai putin de $30/luna, in Peru salarul minim e de $40/luna. Ziarul britanic "Economistul" afirma ca, calitatea vietii in Romania anului 2000 este sub cea din Libia si Liban. Romania este ultima candidata la tarile care doresc intrarea in UE, si aluneca repede. Pe linga crimele din timpul revolutiei in care sute au fost ucisi, Iliescu a adus cu autobuzele mineri in Bucuresti, violente soldate cu 21 de morti si 650 de raniti .
L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!
Dupa ce a citit un occidental articolul lui Tony mi-a zpus: "Ce fel de tara e Romania?!"
Ambasadorul american la Bucuresti: Termenul "coruptie" e atasat de Romania! Printre altele el spunea ca se spune ca aproape totul e de vinzare. Azi in tara se poate cumpara un politist sau un judecator, iar investitorului strain i se spune: "investeste in Romania, cumpara un parlamentar!" Ar trebui facuta acum precizarea: acum ar fi bine ca parlamentarul sa fie PSD-ist!
9. Ne atrage occidentul?
Sa recunoastem ca rivnim occidentul si bunastarea lui. Daca nu ar fi asa nu ar fi existat nici inainte de 1989 febra Shopului, magazinul rezervat occidentalului in vizita prin Romania, unde se putea cumpara numai in valuta. Atractia occidentului ramine, iar visul American uneori se intrupeaza in noi chiar si in tara: servici bun, masina, casa, si familie.
Este Romania o tara libera? Ma doare sa o spun, dar ma indoiesc! A scapa din "inchisoare" poate deveni o optiune, un vis, sau poate ca nici nu intra in discutie. Alegerea ne apartine!
Citeva date si statistici cu privire la emigrare si la munca in strainatate.
Sursele pot fi usor gasite pe internet. Unele cifre au fost rotunjite.
1. Cele mai cautate tari pentru emigrare sunt SUA, Canada, tarile din Uniunea Europeana, Australia, Noua Zeelanda.
2. Statele Unite - tara cu cei mai multi emigranti
a. in anul scolar 1995-1996 SUA a avut 709.000 de studenti straini
b. intre 1988 si 1990 au emigrat in SUA in jur de 637.000 de persoane/an
c. intre 1992 si 1994, cifra emigrantilor a fost la 830.000
d. in 1999 au fost oferite 646.568 de vize de emigrant, iar in 2000, 849.807.
e. in 1996 Serviciul de Imigrari a estimat aproximativ 5 mil. de rezidenti ilegali in SUA, cu un flux de circa 275.000 de emigranti ilegali/an
f. Aproximativ 200.000 de Americani emigreaza in alte tari ale lumii. Din acestia, in jur de 5.000 de Americani emigreaza in Canada.
3. Canada - Tara unde, conform declaratiei facute de Natiunile Unite, se traieste cel mai bine.
a. in 1910 serviciul de emigrari a cerut numai emigrantilor de origine asiatica sa prezinte suma de 200$ la intrare in Canada. In acel timp un muncitor canadian cistiga 417$/an.
b. in 1900 populatia Canadei era de 5.3 milioane locuitori, guvernul isi pune serios problema atragerii de emigranti; englezii crescuti la oras au fost preferati ciobanilor cu sube de oaie si muschi de otel veniti din Ucraina.
c. in 1971 populatia Canadei era de 21.5 milioane locuitori
d. anual sunt in jur de 41.000 de studenti straini in Canada
e. un numar de aproximativ 200.000 de emigranti intra anual in Canada. Din acestia, cam 40.000 provin din Europa, iar 120.000 din Asia.
f. in fiecare an Canada foloseste munca a 50.000 de muncitori temporari
4. Australia - o alta tara de emigranti. La inceput insula continent era destinatia detinutilor condamnati la inchisoare pe viata in curtile judecatoresti ale Imperiul Britanic.
a. Australia are o populatie de peste 19 milioane locuitori
b. in 1999 au intrat 83.000 de emigranti in Australia
c. 25% din populatia actuala a Australiei sunt cetateni nascuti in alte tari
5. Olanda - a primit un numar circa 79.000 de emigranti in 2001. Majoritatea au venit din Asia si Africa. Cam tot atitia olandezi au parasit tara pentru a emigra in alte zone de pe glob. Multi fermierii olandezi prefera emigrarea in Canada din pricina numarului sufocant de reguli motivate ecologic impuse de guvern.
6. Spania - tara din UE a carui guvern a acordat recent o perioada de gratie cind se pot obtine usor acte de munca pentru emigrantii veniti din afara UE. Numarul de romani din Spania este estimat la 80.000, dintre care 40.000 rezidenti legali.
7. Noua Zeelanda - primeste anual in jur de 45.000 de emigranti, majoritatea din Marea Britanie, India, China, Africa de Sud.
8. Germania - o tara cu mari nevoi de specialisti in domeniul IT/sofisti. Se estimeaza ca anual 200.000 de locuri de munca din domeniul IT sunt vacante.
a. In Germania sint 550.000 de sasi si svabi originari din Romania si 130.000 etnici romani inregistrati oficial.
b. Numarul celor care muncesc ilegal este estimat la 70.000 de persoane.
c. In 2001 au plecat 17.000 prin intermediul acordului bilateral.
9. Italia. Numar de romani in Italia: 70.000 inregistrati oficial. Estimare numar rezidenti ilegali: 40-60.000
10. Austria. Numar de romani in Austria: 30.000. La 31 decembrie 2001 munceau legal 5.409 de persoane.
9. Uniunea Europeana - sunt cautati in general specialistii din domeniul IT, asistentele si constructorii.
10. Spania, Germania si Italia sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa munceasca in strainatate. SUA si Canada sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa emigreze. Occidentul e impartit si el in cel putin doua mentalitati.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Aretta Bazdara
Autoexilare
"Plec ... nu stiu ce va fi ...dar poate va fi si mai bine ..."
Romanul pierdut in nesanse viseaza pe buna dreptate la o sansa. Cred ca toti mirosim "parfumul" de coruptie acuta din tara nostra si, cu siguranta, mai toti gustam "dulceata" saraciei servite fara prescriptie medicala de dimineata pina in vecii vecilor. Nu e condamnabil dorinta de a avea un trai cit se poate mai normal... dorinta asta ii tine pe romani pe alte paminturi, uneori infiorator de neprimitoare. Si nu se duc la ceva foarte sigur, se duc la o nadejde... ca poate. Cred ca Romania isi alunga cu zimbetul pe buze oamenii, multi dintre ei foarte valorosi, ii autoexileaza... Intr-o tara in care munca e platita in "biscuiti si seminte", in care un kilogram de banane poate fi un lux, in care manelisti dotati au banuti de nu stiu ce sa faca... dati-mi voie... si as fugi asa cum boala fuge dupa omul sanatos. Am vazut oameni de valoare, oameni fini, sensibili nepotriviti intr-o societate care se numeste a noastra. E inuman sa nu ai aproape nici o sansa...
"Nu vreau decit o casuta, o gradina mare cu flori albe si poate din cind in cind sa ma plimb cu barca pe lac... sa-i am pe cei dragi aproape. Nu vreau decit liniste si un brad impodobit de craciun, poate si un cozonac cu nuca... visul e o dorinta si un dor... un dor de dorinta .."
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Titus Pasca
Emigrare = sansa
De multe ori am incercat sa reconstitui din memorie o parte din atmosfera de dinainte de '89, franturi, din fiecare cate un pic: imnuri, poezie patriotica, expresii sablon. Imi doresc sa nu uit trecutul pentru a ma bucura mai mult de prezent.
Sintem tineri romani, avem ginduri curate / Pace in lume visam si visam libertate. Era unul din cantecele cu mare trecere la generatia utecista din care faceam parte. Si nu aveam nici ganduri curate, si nici libertatea nu o intelegeam cu ar fi dorit mai marii zilei. Cu tot efortul, nu mai sunt in stare sa-mi amintesc cine canta acest cantec, cu toate ca as fi tentat sa zic: Angela Similea - dar poate gresesc - trecut-au anii.
Si uita asa, si prin multe altele, batranii comunisti au pus o temelie sanatoasa la visul nostru de a emigra, iar apoi vrednicii lor urmasi ne-au determinat sa-l transformam in realitate. Din acest punct istoria se imparte in unii si altii, intre cei care au plecat si cei care au ramas, intre cei care si-au luat valiza (daca au avut aceasta sansa) dorind un nou inceput si cei care au dorit sa nu se dea batuti pe ruinele patriei strabune. Posibilitatea de a emigra a fost vazuta ca o mare sansa - dupa cum cred ca inca mai este o optiune tentanta pentru multi. Oportunitate invaluita in idilism.
Nimeni nu a fost mai admirat si in acelasi timp mai invidiat decat unul despre care s-a auzit ca a reusit sa o ,,intinda". O viza pentru occident in pasaport il scotea definitiv din anonimat pe oricare onorabil cetatean - devenind ,,cineva". Dorinta de plecare conjugata cu efortul de a emigra au avut ca efect secundar ,,ingrosarea dioptriilor", o proiectie distorsionata a realitatii, in maniera in care tiganii lui Ion Budai Deleanu isi imaginau Paradisul. Odata ajuns ,,dincolo" omul trebuie sa se trezeasca suficient de devreme pentru a culege de pe strada bacnotele de 100. Daca este lenes risca sa gaseasca doar maruntis - de aici se explica diferenta dintre bogati si saraci in capitalism.
Realitatea este departe de a fi idilica. Transplantul este un soc, (omul ca pomul), marcat de suferinta, neadaptare. Pentru cei mai multi emigranti inceputul este o coborare. Romanul are in structura lui o naturalete de a se integra in diferite tipologii. Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama de unele trasaturi dominante. La cativa ani dupa '89 era asa de usor sa identifici statutul cuiva dupa imbracaminte. Fetele care faceau naveta la oras purtau uniforma: in picioare ,,adidasi - prestige" (fara exceptie), pantaloni visinii si geaca din Turcia (la acest capitol culoarea putea fi diferita). Baietii care se ocupau de bisnita si schimb valutar erau trasi la echipament de fish (calitatea iti spunea cat de prosper era proprietarul). Proprietarii de boutique-uri si mici invirteli numite afaceri purtau obligatoriu geaca de piele (indiferent de anotimp) si pantaloni de stofa. Probabil ca fiecare zona isi avea specificul ei, dar dincolo de vestimentatie era un statut social, o pozitie, un prestigiu, vointa de afirmare, dorinta de a nu ramane mai prejos.
Incadrarea in tipare nu a disparut odata cu emigrarea. Nu am reusit sa ne topim in creuzetul occidentului. In multe case americane (locuite de romani) se gasesc insirate bibelouri de portelan - visul de glorie al multor gospodine din Romania. Obiceiul unor sate din Maramures de a-si construi case mari pentru a sfarsi sa locuiasca intr-o bucatarioara de vara, aici are o forma adaptata: case mari, bine aranjate, insa viata de zi cu zi este consumata in basement, pentru unul si acelasi motiv - sa tinem casa curata - pragmatism curat.
Sunt multe si interesante romanismele pe care le au emigrantii. Unii le duc inainte cu simplitate si demnitate, ca un dat al vietii, probabil ca un protest anti-transplantare si ca o dovada ca nu pot fi altceva decat sunt: romani pelerini. Se incrunta cand limba romana este schilodita, citesc ziarele romanesti si fac nitica politica, sunt la curent cu vremea si valoarea dolarului in Romania.
Multi romani au calcat pamantul american. Promisiunea unei vieti mai bune, libere, cu impliniri si realizari reale - a fost visul tuturor romanilor stabiliti aici. Mai devreme sau mai tarziu aceasta tara a fost binecuvantata sau blestemata de fiecare emigrant in parte. Am intalnit romani care ar fi gata sa te trimita la ocna daca ai vorbi de rau aceasta tara, iar altii te-ar interna pe viata intr-un ospiciu daca ai fi laudativ. Odata ajunsi aici, destinele multora au luat traiectorii nefericite, nebanuite si nedorite. Mai exista si exceptii. Cei care au avut un sambure de geniu (cat de mic, dar voinic), fiind buni specialisti in domeniul lor au reusit sa construiasca drum in stanca.
Cei mai privilegiati au fost oamenii simpli, nesofisticati, care la intrebarile: cine sunt? de unde vin si incotro ma indrept? raspund fara sa clipeasca: suntem romanasi, venim de la job (a se citi servici) si ne indreptam spre casa sa punem de un gratar ca acum ne permitem. Sunt fericiti si realizati acesti oameni pentru ca munca lor grea are rezultate concrete, vizibile, masurabile si chiar predictibile. Ceea ce ii sperie nu este munca, ci munca in zadar. Toti sunt mandri de realizarile lor - si pe buna dreptate. In cativa ani au reusit sa depaseasca multe familii americane care sunt venite cu generatii in urma. Stand in preajma lor auzi aceleasi povestiri: la primul meu loc de munca ma plateau cu 3 dolari si ma bucuram ca pot sa fac banii aia, greutatile inceputului: locuinte inchiriate in cartierele cele mai sarace, mancarea cumparata de unde-i mai ieftina, patanii cu incurcaturi datorate necunoasterii limbii, masini stricate in mijlocul intersectiei. Povestirile se termina cu invariabilul: si daca Dumnezeu imi ajuta in cativa ani termin de platit casa. Un optimism calm bazat pe experienta anilor care s-au scurs. Destinul uman li s-a implinit si nu este putin lucru.
Printre ei sunt si unii, in special cei tineri, care muncesc zece luni din an, fara intrerupere, fara odihna, fara sa cheltuiasca un ban peste strictul necesar. Nu au prieteni, au doar colegi de munca. Aici au o existenta stearsa, in afara de familie si cel care colecteaza banii de chirie, nimeni nu ii cunoaste. Asumarea acestui mod de viata are ca unic scop intoarcerea acasa, printre ai nostri. In general sarbatorile de iarna este sezonul migrarii spre Romania. Parcurgerea drumului inapoi echivaleaza cu regasirea identitatii. Move on body! este schimbat cu buna ziua domnu'!. Dintr-odata apar prietenii si invidiosii, admiratorii si invitatiile. De cunoscuti si necunoscuti sunt intrebati cum e viata in America si cu acelasi aer de superioritate lasa sa se inteleaga ca au dat de portile paradisului. Cateva zile de viata sunt platite cu alte multe zile de ingropare in munca si nefiinta. Zic ei ca se merita. De departe cea mai interesanta categorie sunt cei afectati de sindromul ce am fost si ce-am ajuns. Sentimentul ratarii destinului este caracteristica lor cea mai evidenta. Ratarea nefiind o catastrofa, ci este medalia de argint sau eternul loc doi intr-o cursa in care doar invingatorul este celebrat. Oameni care disting nu numai culori ci si nuante, martori veridici pentru ca pe cata luciditate pe atata drama.
Prea constienti acum ca au avut de ales raul cel mai mic dintre a ramane sau a pleca. Nu se mai intorc in Romania pentru ca nu mai au la ce. Traiesc insa mereu cu nostalgia anilor de studentie, a functiei pe care o ocupasera, a proprietatilor si relatiilor pe care le-au avut candva; si cu amaraciunea ca propria lor tara nu le-a putut oferi acel minim care sa-i determine sa ramana. Be all you can be! - unul din sloganele armatei americane, putea fi realizat doar in matricea romaneasca. Pentru ei, America nu va fi niciodata tara lor, vor fi mereu straini si cu sentimentul ca locuiesc in gara lumii, poate in cea mai frumoasa dintre ele, insa niciodata cu adevarat un camin.
La capitolul realizari, pe lista lor exista un singur punct: copiii. Desi au realizat mult profesional expresia fetei lor nu tradeaza implinire. Existenta lor este o echilibristica intre datorie (presiunea nevoilor financiare) si visuri de a nu trai fara semnificatie. Nu este surprinzator ca cei mai multi isi aleg un domeniu extraprofesional in care vor sa exceleze, ca o dovada a lui ce am fost.
Emigrantul nu devine supraom in America. Este adevarat, traieste mai usor pentru ca stresul zilei de maine nu este atat de presant. Insa dincolo de material exista dimensiunea spirituala a lucrurilor - omul nu traieste numai cu paine; o femeie simpla de la tara il dojenea pe unul din prietenii mei pentru intentia lui de a pleca spunandu-i: da' ce americanii mananca cu doua guri? Imi revin in memorie aceste cuvinte de multe ori. Cred din toata inima ca venitii aici pentru a manca cu doua guri sunt extrem de nefericiti. Pentru toti oamenii, drumul pe care-l apuca la rascrucea dintre fericire si nefericire este dat de scopul pe care il au pentru viata lor.
De ce am emigrat? Pentru ca am avut aspiratii, pentru ca am fost curios, pentru ca am vrut o experienta deosebita, pentru ca am vrut o noua provocare si poate am avut in suflet o ingrijorare pentru viitorul nenascutilor mei copii. Nu am realizat ceea ce am crezut atunci cand m-am vazut pe scara avionului.
Cel mai mare castig este ca Dumnezeu m-a apropiat de Sine oferindu-mi o noua intelegere a lucrurilor. Sa fiu un crestin, sot si tata bun, inseamna pentru mine succes in viata. Rugati-va pentru fratele vostru si rugati-va si pentru voi.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Daniel Grigoroscuta
Fascinatia departarilor
Gandindu-ma la un titlu cat mai potrivit pentru tema acestui numar, si amintindu-mi de perioada liceului, cand am studiat simbolismul si ni s-a spus ca la unii scriitori francezi simbolisti (Mallarmé) predomina acest motiv, iata titlul meu pentru tema emigrarii!
Recunosc, si in mintea mea exista aceasta fascinatie a departarilor, sub o forma sau alta, dintr-un motiv sau dintr-altul. Mi-ar placea sa vad piramidele faraonilor datorita istoriei fascinante si enigmatice a Egiptului, mi-ar placea sa vad tarile nordice ale Europei, mi-ar placea sa vizitez Tibetul datorita legendelor (unele, zice-se, adevarate) care circula despre el, mi-ar placea sa vad Insula Pastelui, Qumran-ul...
Emigrarea... Emigrarea e altceva! In acest caz mi-ar placea sa "vad" Canada pentru statutul de care se bucura acolo programatorii, Germania pentru salariile mari de care se bucura aceiasi, Franta pentru salariile mai mici, dar protectia sociala sporita acordata aceleiasi categorii.
Privesc emigrarea (de la noi) ca pe una dintre solutiile prin care putem scapa de saracie, munca prost platita, servicii medicale care lasa de dorit, si altele. Poate de aceea nu critic emigrantii, nu critic plecarea creierelor "luminate" spre si mai "luminatul" vest. Privesc emigrarea ca pe posibila aventura a vietii unui individ sau a unei familii, aventura intregita de nevoia de adaptare la un nou stil de viata, de gasirea unui loc de munca, de acceptarea si integrarea in noul context social si econimic. Ma amuza in acelasi timp cei care pleaca cu tot felul de "excursii", semneaza documente la ambasada (asta se intampla cand inca era nevoie de vize) cum ca nu vor munci acolo si, odata ajunsi acolo, se "ratacesc" de grupul de turisti, apoi da-i pe munca, si: "Ah! poate-poate nu ma prind, si poate nu ma trimit inapoi acasa... Daca am noroc, poate-mi fac si acte!"; multi din acestia uita de multe ori de unde au plecat si sufera "socuri" care mai de care la intoarcerea in tara.
Mai este insa un soi de emigrare, mult mai speciala, emigrarea noastra din aceasta lume; visez si, probabil, visam de multe ori la aceasta "emigrare" pentru o viata (vesnica de aceasta data), prin care vom trece cu totii, fie la mormant, fie la sosirea Mantuitorului pentru a-Si lua la Sine mireasa. Abia aici fascinatie a departarilor!
Pentru a reveni pe pamant... sunt, asadar, pentru o emigrare civilizata, decenta, cu acte in regula; pe mine unul, in afara de familie si prieteni, nu stiu daca m-ar mai chema ceva inapoi in Romania, in afara poate de... peisajele naturale, ca turist.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski
Pentru acest numar va recomandam in continuare:
. Documente, Marturii, Memorii
. Victor Negara - Gandire de iobag
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir Charles Chaplin
Documente, Marturii, Memorii
(continuare din numarul trecut)
Documentul pe care il dam acum pentru prima data publicitatii a aparut la Iasi in toamna anului 1978. El a fost conceput de catre Danut Manastireanu si a fost trimis Uniunii Baptiste, insotit de o lista cu citeva zeci de semnaturi, mai ales ale unor tineri, dar si ale altor membri ai Bisericii baptiste in Iasi.
Catre Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
In ultimii ani, in cadrul cultului baptist, s-au conturat doua curente de gandire si de actiune. Unul considera Biblia ca singura autoritate in materie de credinta si practica religioasa si socoteste ca organele centrale ale cultului au menirea de a reprezenta in mod demn si fara sovaire interesele credinciosilor in fata autoritatilor. Adeptii acestui curent ar putea avea ca motto cuvintele apostolului Petru: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni" (Fapt. 5:29)
Adeptii celuilalt curent, desi afirma teoretic aceleasi principii, nu au curajul de a le pune in practica si sacrifica interesele Bisericii, considerand ca astfel o pot salva de la pierirea care o ameninta. Ei uita insa cuvintele Mantuitorului care spune: "portile Locuintei mortilor nu o vor birui" (Mt. 16:18)
Fratietatea din tara noastra si-a pus mari sperante in schimbarea conducerii cultului, produsa la ultimul Congres, dar, din nefericire, ea s-a angajat chiar de la inceput pe calea compromisului. Dezamagirea si apatia sint sentimentele care domina astazi masele de credinciosi baptisti romani. Aceste sentimente s-au transformat insa in durere si indignare la auzirea hotaririlor luate in cadrul sedintei Comitetului executiv al Uniunii, din 7 februarie a.c. In aceste conditii consideram ca este legitim sa prevenim conducerea cultului asupra faptului ca a pornit pe un drum periculos, care poate duce la o sciziune nedorita in cadrul fratietatii.
In concluzie, pentru a inlatura aceasta situatie, cerem insistent conducerii Uniunii luarea urmatoarelor masuri (pentru care prezentam alaturat justificarile ce le indreptatesc):
1. Anularea imediata a hotaririlor de exmatriculare a seminaristului Dinca Filip Acesta nu este primul caz de exmatriculare nejustificata si fortata in seminarul nostru. Ianculovici si Prejban au fost primi sacrificati, dupa ce amenintarea exmatricularii a planat asupra intregului actual an IV. In ambele cazuri motivarile date acestor acte reprezinta incalcari flagrante ale adevarului. Prin aceste masuri conducerea cultului a produs in seminar o atmosfera de teroare si suspiciune, fiecare seminarist intrebindu-se: "Cine va fi urmatorul?"
2. Retragerea interzicerii de activitate amvonala a fratilor Popescu Aurel si Nicolescu Pavel. Interzicera activitatii amvonale este un exemplu grav de incalcare a competentelor de catre Comitetul Uniunii si o incercare de reinstaurare a spiritului de dictatura in cultul baptist. Se observa in acest sens o actiune constanta de discreditare si reducere la tacere a celor mai valorosi predicatori din tara, actiune inceputa cu fratii Iosif Ton, Liviu Olah si continuata acum cu fratii Aurel Popescu si Pavel Nicolescu.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist ‘ultima parte’”)
Victor Negara
Gandire de iobag
In ziua de 09.02.2002 a fost organizat in Frankfurt am Main, una dintre cele mai frumoase actiuni ale Comunitatii Romanilor din zona Rhin-Mainz/Germania. In acea zi memorabila romanii ce locuiesc in aceasta zona a Germanie l-au avut ca oaspete pe Ion Gavrila Ogoreanu, autorul cartii-memorie "Brazii se fring, dar nu se indoiesc".
Pentru cine nu cunoaste faptele acestui om, pe care nici eu n-am avut ocazia sa-l cunosc pina in acea data, va pot spune urmatoarele:
Ion Gavrila Ogoreanu este unul dintre curajosii neamului romanesc. El a fost comandantul luptatorilor inarmati impotriva comunismului si a sovietizarii Romaniei din Muntii Fagaras. Desi are 80 de ani impliniti, ne-a tinut pe toti cei prezenti la aceasta intilnire, mai mult de doua ore cu atentia marita asupra celor inimplate in acei munti intre 1948-1955. M-am uitat la acel om, nu prea inalt, dar cu o figura plina de lumina si un suflet plin de viata si prospetime. Povestirile lui ne-au coplesit pe toti cei adunati. Dar mai ales, curajul acelui om, care de bunavoie a "imbracat haina mortii" si nu a vrut sa inghenunchieze in fata "ateismului adus din Rasarit".
Numai minunea lui Dumnezeu l-a lasat sa fie martor al acelor vremi, pentru a ne povesti si noua, celor de astazi, acele fapte de "glorie eterna", fapte ce vor fi scrise cu siguranta si in "Cartea de Aur si de Glorie" a neamului romanesc din Cetatea Eterna a Dumnezeului Celui Viu. Cind citesti din carta lui Ion Gavrila Ogoreanu dai peste tot de cuvinte ca: Biblie, Nou Testament, rugaciuni. Acestea au fost "armele sufletesti" ale ne-ingenunchierii acelor luptatori. Desi ei au renuntat la toate, nu s-au lasat de gindul de a fi liberi in "DUMNEZEU". Prin atitudinea lor ei au spus un NU hotarit prezentei "bolsevice" in Romania. A fost intrebat Ion Gavrila Ogoreanu, de catre o persoana aflata in sala asupra scopului actiunii lor:
"Exista in fiecare neam momente cind cineva se sacrifica, el raminind un simbol de "glorie" in acel neam. NOI AM PURTAT IN NOI CA NISTE 'INSULE', IMAGINEA ETERNA A ROMANIEI REGALE SI A ROMANIEI INTREGI IN DORINTA DE A PASTRA GLORIA ACESTEI TARI."
Tot Ion Gavrila Ogoreanu ne-a mai povestit si un alt amanunt foarte interesant: "Nu in fiecare regiune a Tarii ne bucuram de acelasi sprijin din partea populatiei. In regiunile unde oamenii au avut pamint si traditie de oameni "liberi", acolo am avut cel mai mare sprijin. Foarte multi dintre ei au suferit batai si injosiri pentru noi, insa nu suflau un cuvint despre noi. Dar acolo unde era o traditie "iobageasca", sprijinul lor era mai putin si cu frica."
"Intr-una din zile, povestea acelasi Ion Gavrila Ogoreanu, a venit la noi unul care fusese cercetat de Securitate cu scopul de a afla unde se ascundeau "banditii socialismului". Cei din munte l-au intrebat pe taran: "Ai spus ceva Securitatii despre noi?" Raspunsul a venit admirabil de la acel taran "liber la inima si la minte": "DOAR NU SINT IOBAG CA SA VA SPUN SECURITATII?! Sigur! Nu am spus nimic."
Gindindu-ma la acel raspuns al taranului, mi-a venit in minte situatia dramatica a Romaniei de astazi: "iobagizarea" fortata a Tarii in timpul comunismului. Aceasta iobagizare colectiva de tip "comunist si materialist", a facut "mutatii mintale si de comportament" la multi dintre noi. Astazi in Romania se gindeste anapoda si cu totul fara sens. Singurele "preocupari serioase" sint concentrate numai spre investitori, bani, afaceri, presedinte pe viata etc. Nici o preocupare pentru: moralitate, libertatea mintii, libertatea de constiinta, responsabilitatea alegatorului pentru viitorul Tarii, spiritul de sacrificiu crestin, spunerea adevarului, iubirea aproapelui, spiritul de unitate nationala si morala etc. Acestea ar fi unele pietre de temelie pentru existenta unei societati viguroase.
Nu se pune problema importantei unui fundament serios national ca factor moral si de protejare a Tarii. NICI O VORBA DESPRE IMPORTANTA MONARHIEI CA PURTATOARE DE MIREASMA DIVINA PESTE ROMANIA AVIND ACESTE CUVINTE:
"NIHIL SINE DEO!" FARA ACESTE CUVINTE: "NIHIL SINE DEO!" NU SE VA REFACE TARA. ACESTE CUVINTE SINT MOTOARELE "SPIRITUALE" ALE NATIUNII.
Nu mai cautati investitori in afara. Strainii, care eventual s-ar incumeta sa vina in Romania, nu doresc decit sa se imbogateasca usor si eventual sa fure. Furtul lor, fiind acoperit si de umbra ingaduitoare a unei "coruptii" ce exista in Romania prin aceasta mentalitate "a iobagiei rosii".
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Sir Charles Chaplin
...un ochi ride, un ochi plinge, risu'-plinsu' 'satului global', genial "compozitor" cinematografic, omul intristarii universale pe care numai un clovn isi permite sa o adune in spatele mastii de vopsea, cel mai iubit vagabond, cel mai gratios gafeur, marele grafician al peliculei vremii sale, dar si al sentimentelor cuibarite in 'omul stradal', 'astenicul' care ne poarta 'alergiile' in pas sugubat, cel care intelege in mod fundamental actul de a exista, innobilat de 'luminile sufletului', gonit de 'cautatorii de aur' si de 'vrajitoare', spirit liber si 'trubadur' sensibil oricind la o floare sau la un zimbet, cu ochii calzi, pasi jucausi, farmec atipic, 'mizerabil' diafan, Charlie al nostru...
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
La revedere! Drum bun!
In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
- Librarie si Carti
- Mall, arta de a face cumparaturi
Curier&Posta redactiei:
Marius Calacean (Baia Mare): In atentia colegiului director al "The Salt Street Journal" Ma numesc Marius Calacean, am 28 de ani si sunt din Baia Mare. Am o multime de prieteni, care mi-au povestit de revista dumneavoastra. Printre ei se numara Ionatan Pirosca, Teofil Stanciu, Alin Cristea si Mariuca Mihalache (Fiona Silver). Articolele la care am avut acces sunt foarte interesante. Intrebarea mea este: Cum pot sa am si eu acces la revista ? Plin de consideratie, Marius Calacean
Nota redactiei: Colegiul Director, al The Salt Street Journal, intalnit in data de 4 martie 2002, decide: incepand cu numarul 128 veti fi beneficiarul unui abonament pe viata la revista SSJ. Lasand gluma la o parte, ne bucuram sa avem cititori si din Baia Mare. Se prea poate sa gresesc, insa sunteti primul care ne scrieti tocmai din orasul castanelor… Fiti bine-venit. Cu stima, SSJ
Nicoleta Saculdean (Medias): ...Ca eu m-am gandit daca nu am putea face evanghelizare prin barfa... Mai ales la colturi... "Stii cineva, persoana controversata de la nastere, si evreu pe deasupra, prieten cu mine face asta si asta si asta..." Ce zici se incadreaza la barfa? :) Poate pozitiva... Si mama a lucrat la o librarie, pe urma la alta, apoi la alta - fenomenul inflatiei si al filmelor sud-americane e invers proportional cu cresterea librariilor, locurilor de munca etc. Si asta se incadreaza la exil, nu? Sau la politica... Scrieti bine si de actualitate. Succes si in continuare!
Nota redactiei: Iti multumim ca nu obosesti in lucrul tau la TimoTeams si mai ai timp si de noi… Sincer, te apreciem!
Epilog: E timpul sa nu mai compunem fugi, ci sa scriem preludii la simfoniile realitatii romanesti.
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Nr. 128 / 5 Martie 2002, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Daniel Bud, Constantin Popescu, Titus Pasca, Victor Negara si Alin Cristea
Cuprins: Introducere, 11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana, Adaptare sau insingurare?, Emigrarea - fenomen politic?, Autoexilare, Emigrare=sansa, Fascinatia departarilor, Documente, marturii, memorii, Gandire de iobag, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.
Introducere
Emigrare sau exil interior
(partea a II-a)
Discutia despre emigrare ramane una sensibila si apasatoare pentru sufletul romanilor, suflet depre care se spune ca a inventat cuvantul "dor", suflet despre care se spune ca este usor asimilabil.
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Daniel Bud
11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana
(continuare din numarul trecut)
6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.
Multi devin emigranti pentru ca nu au putut realiza total sau partial datoria sau visul uman in tara natala. Procesul in care crestinul analizeaza varianta emigrarii implica o considerare atenta si o asumare responsabila a consecintelor urmate de aceasta decizie. In primul rind, este afectata familia, iar apoi comunitatea sociala in care traim. Emigrarea poate fi permanenta, cind se decide parasirea definitiva a patriei natale, sau temporara, cind emigrantul revine in tara de origine dupa o anumita perioada de timp. Spre exemplu, cetatenia Australiana se obtine la numai doi ani de rezidenta. Obtinerea pasaportului australian poate determina un imigrant sa se reintoarca in patria natala fie ca afacerist, turist, sau misionar.
7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.
In acest caz, decizia de a emigra poate fi motivata de dorinta de a sluji pe Dumnezeu in alta tara (cariera misionara), din dorinta de a cauta aventura sau de a pune la incercare propriile forte (spirit aventurier sau afacerist), din dorinta de a cunoaste si experimenta viata in alte culturi, din dorinta de a intemeia o familie cu un partener din alta cultura sau din multe alte motive si preferinte. Pe linga alegerea voluntara de a emigra, exista alte doua categorii speciale. "Refugiat" este persoana care si-a parasit casa si/sau tara fortat (vezi exemplul refugiatilor din Kosovo), si care au ajuns in taberele sau pe listele de refugiati ale unor organizatii internationale. Prin aceste organizatii se ajunge in legatura cu tarile occidentale care primesc refugiati. "Azilant" este persoana care a intrat legal intr-o tara unde cere azil. Azilul se obtine daca se poate dovedi ca a fugit de persecutie religioasa, politica, sau de alt fel, si ca daca se intoarce in tara natala va fi expus la acelasi tratament. Multi romani care au fugit din tara inainte de 1989 au trecut prin lagare de azilanti inainte de a se stabilit in Occident. In 2001 un ofiter de politie roman a cerut azil politic in Ungaria dupa ca a pus pe rol dosarele unor persoane "protejate" de catre superiori. Raminerea lui in tara insemna intrarea sigura in puscarie pe baza unor inscenari. Catre sfirsitul anilor '90 un grup de peste 200 de lideri ortodocsi au semnat cererea de expulzare a unui misionar protestant. Evenimentul a avut loc dupa citiva ani in care misionarul roman a fost ranit fizic in mai multe ciocniri cu prelatii ortodocsi. SUA, liderul libertatii mondiale, a oferit cetatenia americana misionarului roman, insa pentru ca dorea sa continue lucrarea misionara in tara, oferta americana a fost refuzata.
8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.
Legaturile familiale stau la originea fenomenul numit "emigrare in lant." Cind o persoana dintr-o familie emigreaza intr-o tara pe care o gaseste atractiva si primitoare, si cind biserica din acea tara imbratiseaza imigrantii cu caldura si suport, ceilalti membri ai familiei pot ajunge sa aleaga emigrarea. Prin casatoriile dintre imigrantii deveniti cetateni si cetatenii altor tari lantul emigrarii pe baza legaturilor de familie continua la nesfirsit. Obtinerea cetateniei sau chiar a rezidentei permanente ofera dreptul la intregirea familiei.
9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.
Avram a fost chemat sa emigreze, Iosif emigreaza fortat in Egipt, iar tatal sau si familia largita emigreaza in aceeasi tara din motive economice. Estera si familia ei este aflata in exil. Rut emigreaza din atasament fata de Naomi, iar Iosif si Maria emigreaza in Egipt pentru a proteja viata pruncului Isus. Pavel are cetatenie dubla, fapt care nu numai ca il scapa de la un linsaj, ci ii da dreptul sa ceara audierea cazului in fata Cezarului. Daca nu ar fi existat migratia popoarelor nu aveam astazi granita cu Ungaria. In secolele XVII si XVIII o mare parte din protestantii din Europa de Vest au emigrat in America. Motivul primordial al emigrarii a fost fuga de persecutia religioasa din Europa de Vest. America reprezenta pentru ei paradisul libertatii. Astazi sunt milioane de imigranti arabi, africani, asiatici si est europeni in Uniunea Europeana. Australia e o destinatie cautata de emigrantii din tari asiatice ca India, China, Indonezia si Malaezia. America de Nord, cuprinzind Canada si Statele Unite este destinatia preferata de emigrantii din Mexic, din America Centrala si din America de Sud. Cu exceptia populatiei bastinase, adica indienii americani, toata populatia Americii de Nord isi are originea in emigratie.
10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.
In afara de emigrarea prin legaturi de familie, mutarea intr-o tara dezvoltata necesita trecerea unor obstacole financiare, emotionale, culturale, etc. Limba, educatia si experienta profesionala sunt motive pentru care multi parinti emigranti ramin "generatia de sacrificiu" chiar si in noua tara. Pentru unii parinti sacrificiul emigrarii pare un lucru normal, pentru ca au emigrat cu scopul de a oferi un viitor mai bun copiilor. Ei au sansa de a se integra perfect in noua tara. Exceptie fac unele tari Europene cu accent nationalist. Emigrarea necesita cheltuieli financiare serioase, astfel ca persoanele care au un venit decent in Romania emigreaza mult mai usor. Odata ajunsi in lumea libera, adaptarea la noua cultura nu se face usor, si cere multa flexibilitate. Dorul dupa cultura natala, dorinta de a investi in tara de origine sau esecul adaptarii ii determina pe unii imigranti sa revina in tara de bastina. In ciuda tuturor greutatilor intimpinate in pregatirea emigrarii si apoi in adaptarea in noua tara, majoritatea covirstitoare a imigrantilor trec cu bucurie si cu speranta peste problememe si umilintele situatiei de imigrant. La majoritatea persoanelor care ies din Romania pentru o perioada mai lunga de timp, chiar daca nu cu intentia de a emigra, le este greu sa se intoarca la anarhia din tara. Prin urmare, multi romani cu viza turistica sau cu viza de student decid sa ramina in Occident, desi in tara erau hotariti sa nu emigreze. Contactul real si adevarata experienta a lumii libere are un efect suprinzator asupra mentalitatii si a gindirii. Sloganul, "Dupa cinci ani la rusi nu mai poti gindi ca Bush" exprima o realitate vie. Cei care totusi se intorc in tara dupa ce traiesc citiva ani in occident, fie ca au fost la studii sau la munca, sunt motivati de o chemare si misiune specifica, sau de o slujba buna la o corporatie sau organizatie internationala. Exista si exceptii, cazuri de emigranti care spun ca ar fi fost mai fericiti daca ar fi ramas in tara.
11. Oare ne vor strainii la ei in tara? Multi romani isi pun aceasta intrebare.
Pe de o parte, calvarul intimpinat in obtinerea unei vize ne face sa credem ca Occidentul nu ne vrea. Pe de alta parte, este clar ca Occidentul tinjeste dupa cei mai destepti, educati si talentati oameni! Ai o medalie olimpica? Ai luat un premiu Nobel? Ai bani multi de investit? Esti o somitate academica? Ai informatii importante despre teroristi? Cei care pot raspunde pozitiv la oricare din aceste intrebari au prioritate, pot emigra linistiti in America de Nord! Pentru noi, oamenii de rind, pentru a emigra sau vizita occidentul trebuie sa trecem prin filtrele normale, filtre prin care fiecare tara se protejeaza de "persoane problema." Intr-un fel trebuie sa ii intelegem pe occidentali. Ei au grija sa nu ofere viza oricui. Este stiut ca, si asta mai ales in tarile deschise emigrarii, orice turist este un potential imigrant. Sansa de e emigra este deschisa tuturor turistilor, nu numai elitelor. Firma X din SUA poate angaja temporar sau definitiv persoana Y din Romania, la fel si firmele din Uniunea Europeana. Acelasi lucru se practica in bisericile romanesti din SUA, care isi aduc pastor sau dirijor din tara. In general insa, Occidentul cauta emigrantul cel mai promitator si mai potrivit pentru munca de care are nevoie. Un astfel de emigrant se va integra in societatea adoptiva si curind va contribui la dezvoltarea ei. Tarile deschise emigrantilor au economii superioare si guvernele occidentale (SUA, Canada, Australia) recunosc rolul pozitiv al emigrantilor la progresul societatii.
Cred ca nu a fost nici o problema in obtinerea vizei de lucru in SUA pentru softistii care au avut un contract de munca de la firma Microsoft. Stim cu totii ca la centrul Mircrosoft din Seattle romana este a patra limba vorbita. Asta inseamna ca scoala noastra stie sa pregateasca softisti rivniti de liderul mondial Microsoft. Aproape acelasi fenomen ar putea exista in alte domenii daca scoala romaneasca ar reusi sa ne pregateasca la acelasi nivel in agricultura, zootehnie, chimie etc. La scara firmei Microsoft se poate observa faptul ca succesul unei corporatii depinde de folosirea celor mai buni "muncitori" din lume: americani, rusi, indieni, romani, etc. Acesti muncitori din diferite colturi ale lumii devin americani odata cu obtinerea cetateniei. Probabil ca si acum Microsoft face angajari, si cauta softisti in toata lumea. Oare ne vrea occidentul la ei in tara? Depinde.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Sabina Dodan
Adaptare sau insingurare?
"Nu-i singur cine-i singur, e singur cine se simte singur..." Imi vine greu sa scriu despre emigrare pentru ca multi dintre cei dragi sunt plecati, sa nu-i spunem insa emigrare sa-i spunem fuga, placare-dincolo, bursa de studii, cautarea unui loc de munca, cautarea unei vieti mai bune, singura solutie in zilele astea, evadare. Suna mult mai bine cu toate ca definesc acelasi lucru.
Dar ce-i determina pe oameni sa plece "dincolo"? Poate tara asta "grozava" care trece printr-o perioada care nu mai ia sfarsit, o perioada de supravietuire si inghitit in sec si la propriu si la figurat, poate implinirea unor idealuri si vise limitate aici sau poate simtul aventurii? Se zice ce-i usor de plecat, se zice ca-i imposibil, dar cine stie? N-am parasit niciodata aceasta tara, dar nu din patriotism, ci din frica. Un plic nedeschis sta ascuns de doua zile intr-un sertar al biroului pentru ca poate fi speranta de a pleca pentru un timp in Franta. Stiu ce contine si stiu ca ma poate duce "dincolo" daca indeplinesc anumite formalitati si ma agit putin, dar mi-e teama, mi-e frica si mi-ar fi dor, asa cum mi-e dor acum de cei plecati. Cine va alege si cine va risca? Cine-mi poate garanta ca "dincolo" va fi mai bine? Ce primesc in schimb daca las totul aici?
Da, stiu e alta lume, e alt nivel si oamenii se nasc cu extraordinara capacitate de a se adapta, cu atat mai mult noi romanii, pentru ca trebuie sa ne adaptam la fiecare zi ce trece, la bine si la rau, in bunastare sau in saracie, cu sau fara apa calda, dar acolo, dincolo, peste pazita granita viata noastra va fi mai buna? Pentru mine cei care emigreaza sunt cei care nu se mai intorc, sunt cei pentru care e clar ca viata-i mai buna, sunt cei care de sarbatori se intorc acasa si pleaca plangand... si totusi pleaca...
Adaptarea poate e usoara dar ce faci atunci cand cand te intorci si vezi ca nimic nu s-a schimbat si trebuie s-o iei de la zero, ca totul a fost un vis si acum un pahar de apa rece te-a trezit? Nu mai reusesti sa te adaptezi si fugi, majoritatea celor ce parasesc "carapacea romaneasca" pentru "visul european" sau "visul american", odata ce-l traiesc se intorc dupa el, il cauta si nu-si gasesc pacea pana nu fug din nou.
Cat despre insingurare, e un fenomen ce-mi scapa, nu cred ca odata plecati, putem trai singuri. Omul e o fiinta sociala. Ii poate fi dor, dar va gasi oameni. Daca nu gasim romani, ne adaptam si la "poporul gazda" dar nu vom putea fi niciodata ca ei. Putem sa imprumutam credintele si valorile lor, dar in inima noastra ne nastem si murim cu identitatea tarii de bastina. Si daca lucrurile nu ies tocmai bine, ne putem oricand intoarce aici, de unde plecam. Te-astept Diane si La multi ani!
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Constantin Popescu
(continuare din numarul trecut)
Emigrarea - fenomen politic?
6. De ce exista mincare suficienta in occident?
Principiul e simplu: pentru a avea cetateni, asa cum spunea sloganul latin mult folosit de catre comunisti, "mens sana in corpore sano," "minte sanatoasa in trup sanatos", e nevoie de hrana buna, de acces la asistenta medicala, la educatie etc.
Dupa criza economica din anii '30 occidentul si-a dezvoltat un sistem prin care guvernul se asigura ca populatia nu "slabeste" din pricina proastei alimentatii. Astfel ca agricultura si zootehnia sunt controlate de guvern. Cel putin 5% din populatie sunt angajati si mentinuti constant in productia de mincare de catre guvern. Oficial guvernele occidentale nu prea vor sa recunoasca acest fapt, insa numai asa isi pot asigura sursa constanta de hrana. Producatorii de hrana, fermieri si agricultori, sunt mentinuti prin:
1) subventii de stat in cazul in care sunt ani grei de seceta care ar scoate pe unii fermieri sau agricultori de pe piata, sau 2) prin limitarea productiei de cereale si carne cind oferta prea mare de pe piata ar determina pretul prea mic al produselor si astfel ar scoate de pe piata un numar de producatori.
Productia de hrana este esentiala pentru a avea o societate puternica si sanatoasa, si occidentul a invatat asta din istorie!
Guvernul comunist de la Bucuresti stie politica occidentala in privinta subventiilor de stat pentru agicultura. Nu intimplator ministrul agriculturii detine 4.000 de hectare, si alti membri PSD sunt stapini pe terenuri de pina la jumate de judet. Tot ei au ridicat stacheta pentru subventii in agricultura la terenuri de peste 100 de hectare. Intr-un fel ei se aliniaza la cerintele UE de a micsora procentajul de cam 60% al romanilor implicati in agricultura, la ceva spre 10% sau 5%. Pe de alta parte, membrii PSD prin acumularea de terenuri uriase isi pregatesc buzunarele de pe acum pentru subventiile care vor veni prin UE. Insa recent, se pare, UE a decis sa amine cu 10 ani intrarea subventiilor in agricultura pentru noile tari membre in UE. Oricum, pina la intrarea in UE, marii "boieri" PSD urmaresc sa primeasca de la statul roman subventii pentru domeniile lor.
7. Ce spun Canada si SUA despre emigrare?
SUA: Presedintele George W. Bush: Valorile familiare nu se opresc la granita. Daca un parinte care primeste 0.5$/ora aude ca dincolo de granita este de lucru pentru 5$/ora, care parinte nu ar decide pentru binele familiei? Ca americani noi asta am face! Trebuie sa le spunem "bun venit" emigrantilor si sa scurtam procesul de emigrare.
Dupa 11 septembrie 2001, multi si-au intors spatele fata de emigranti, si multe biserici isi dau seama ca au comis un pacat prin intoarcerea spatelui "strainului" care are nevoie de ajutor. Multe programe pentru emigranti, refugiati si azilanti sunt conduse de biserici si de organizatii non-profit.
Canada: in raportul guvernamental cu privire la emigrare se spune ca raminerea studentilor internationali in Canada este sursa cea mai buna de a atrage spuma, cei mai buni emigranti.
8. Alte voci despre emigrare sau despre Romania
Miroslav Volf, profesor de teologie in SUA insa originar din fosta Iugoslavie, tragea urmatoarea concluzie: ca protestant intr-o tara majoritar ortodoxa ai urmatoarele doua optiuni. Prima: a trai in tara ca cetetean de clasa a doua. A doua: emigrarea.
Dovada cea mai recenta ca Volf are dreptate: Cazul Niculitel.
Fragment din relatarea cazului:
Cei patru reperezentanti ai Aliantei Evanghelice Romane, domnii Adrian Dordea, Stefan Robu, Radu Salgau si Denis Miscolenco s-au apucat sa puna afise. Era in jurul orei 10:30 cand si-a facut aparitia preotul ortodox Onea Cristian insotit de un grup de oameni foarte violenti. Au inceput sa-i injure si sa-i blasteme cerandu-le sa paraseasca comuna spunandu-le ca sunt sectanti si satanisti. Cand sa plece, o roata de la masina avea cauciucul taiat. Localnicii l-au identificat pe faptas ca fiind dascalul bisericii ortodoxe. Deodata, pe la ora 11:00, au inceput sa fie trase clopotele intr-o dunga, acest semnal fiind specific in cazuri de dezastru, calamitati, incendii sau alte pericole. Ulterior am aflat ca pana la ora 17:00 clopotele au fost trase in mod continuu. Cand s-au deplasat spere vulcanizare, in centrul comunei drumul le-a fost barat de un grup de cateva zeci de persoane care i-au obligat sa opreasca, cerandu-le sa coboare. Unii au inceput sa arunce cu gheata in microbuz, sa loveasca cu pumnii in geamuri si, incercand sa rastoarne microbuzul, i-au impiedicat de a mai cobori din masina. In huiduieli si injuraturi, incet au reusit sa se strecoare cu masina printre oameni si sa parasesca comuna. Am aflat ca toata comuna, in jur de 5.600 persoane, a fost anuntata de cei doi preoti, fratii Onea Gabriel si Cristian ca "sectantii au venit sa darame biserica ortodoxa."
Studentii din Romania: Probabil ca 80% din studentii de la universitatile mari din tara au dorinta de a scapa din lagarul comunist. Sloganul "studiaza ca sa fugi" nu e doar o vorba, la fel cum nu e nici filmul "Prea tirziu." Statistic, din 120 de absolventi de medicina de la Universitatea Bucuresti, 80 au ajuns in strainatate in primul an.
Banca Mondiala: In Romania 40% din populatie traieste sub nivelul saraciei! In acest caz, cred ca nu e gresit sa spunem ca cel putin 40% din romani traiesc intr-un fel de zona sau lagar comunist cu intindere pe toata tara. In interiorul acestui lagar national conditiile de viata le sunt dictate de sus. Indiferent de cantitatea de munca depusa, tot saraci si lipsiti sunt cei inchisi de sistem, sau poate numai cei 40%? Cei bogati sunt liberi!?
Tony Judt, jurnalist american, in New York Times Book Review: Iliescu este unul dintre seniorii comunisti care l-au rasturnat pe Ceausescu si a manipulat suspicios scena revolutiei spre avantajul sau. Pe orice plan am analiza lucrurile, Romania e la fundul gramezii europene. In 1998 economia era pe locul 87, dupa Namibia, Ungaria era pe locul 58. Limita medie de viata este mai coborata in Romania decit in oricare alta tara din Europa. La barbati: numai 66 de ani, mai putin decit a fost in 1989, si cu 10 ani sub media din Uniunea Europeana. Se estimeaza ca doi din cinci romani traiesc cu mai putin de $30/luna, in Peru salarul minim e de $40/luna. Ziarul britanic "Economistul" afirma ca, calitatea vietii in Romania anului 2000 este sub cea din Libia si Liban. Romania este ultima candidata la tarile care doresc intrarea in UE, si aluneca repede. Pe linga crimele din timpul revolutiei in care sute au fost ucisi, Iliescu a adus cu autobuzele mineri in Bucuresti, violente soldate cu 21 de morti si 650 de raniti .
L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!
Dupa ce a citit un occidental articolul lui Tony mi-a zpus: "Ce fel de tara e Romania?!"
Ambasadorul american la Bucuresti: Termenul "coruptie" e atasat de Romania! Printre altele el spunea ca se spune ca aproape totul e de vinzare. Azi in tara se poate cumpara un politist sau un judecator, iar investitorului strain i se spune: "investeste in Romania, cumpara un parlamentar!" Ar trebui facuta acum precizarea: acum ar fi bine ca parlamentarul sa fie PSD-ist!
9. Ne atrage occidentul?
Sa recunoastem ca rivnim occidentul si bunastarea lui. Daca nu ar fi asa nu ar fi existat nici inainte de 1989 febra Shopului, magazinul rezervat occidentalului in vizita prin Romania, unde se putea cumpara numai in valuta. Atractia occidentului ramine, iar visul American uneori se intrupeaza in noi chiar si in tara: servici bun, masina, casa, si familie.
Este Romania o tara libera? Ma doare sa o spun, dar ma indoiesc! A scapa din "inchisoare" poate deveni o optiune, un vis, sau poate ca nici nu intra in discutie. Alegerea ne apartine!
Citeva date si statistici cu privire la emigrare si la munca in strainatate.
Sursele pot fi usor gasite pe internet. Unele cifre au fost rotunjite.
1. Cele mai cautate tari pentru emigrare sunt SUA, Canada, tarile din Uniunea Europeana, Australia, Noua Zeelanda.
2. Statele Unite - tara cu cei mai multi emigranti
a. in anul scolar 1995-1996 SUA a avut 709.000 de studenti straini
b. intre 1988 si 1990 au emigrat in SUA in jur de 637.000 de persoane/an
c. intre 1992 si 1994, cifra emigrantilor a fost la 830.000
d. in 1999 au fost oferite 646.568 de vize de emigrant, iar in 2000, 849.807.
e. in 1996 Serviciul de Imigrari a estimat aproximativ 5 mil. de rezidenti ilegali in SUA, cu un flux de circa 275.000 de emigranti ilegali/an
f. Aproximativ 200.000 de Americani emigreaza in alte tari ale lumii. Din acestia, in jur de 5.000 de Americani emigreaza in Canada.
3. Canada - Tara unde, conform declaratiei facute de Natiunile Unite, se traieste cel mai bine.
a. in 1910 serviciul de emigrari a cerut numai emigrantilor de origine asiatica sa prezinte suma de 200$ la intrare in Canada. In acel timp un muncitor canadian cistiga 417$/an.
b. in 1900 populatia Canadei era de 5.3 milioane locuitori, guvernul isi pune serios problema atragerii de emigranti; englezii crescuti la oras au fost preferati ciobanilor cu sube de oaie si muschi de otel veniti din Ucraina.
c. in 1971 populatia Canadei era de 21.5 milioane locuitori
d. anual sunt in jur de 41.000 de studenti straini in Canada
e. un numar de aproximativ 200.000 de emigranti intra anual in Canada. Din acestia, cam 40.000 provin din Europa, iar 120.000 din Asia.
f. in fiecare an Canada foloseste munca a 50.000 de muncitori temporari
4. Australia - o alta tara de emigranti. La inceput insula continent era destinatia detinutilor condamnati la inchisoare pe viata in curtile judecatoresti ale Imperiul Britanic.
a. Australia are o populatie de peste 19 milioane locuitori
b. in 1999 au intrat 83.000 de emigranti in Australia
c. 25% din populatia actuala a Australiei sunt cetateni nascuti in alte tari
5. Olanda - a primit un numar circa 79.000 de emigranti in 2001. Majoritatea au venit din Asia si Africa. Cam tot atitia olandezi au parasit tara pentru a emigra in alte zone de pe glob. Multi fermierii olandezi prefera emigrarea in Canada din pricina numarului sufocant de reguli motivate ecologic impuse de guvern.
6. Spania - tara din UE a carui guvern a acordat recent o perioada de gratie cind se pot obtine usor acte de munca pentru emigrantii veniti din afara UE. Numarul de romani din Spania este estimat la 80.000, dintre care 40.000 rezidenti legali.
7. Noua Zeelanda - primeste anual in jur de 45.000 de emigranti, majoritatea din Marea Britanie, India, China, Africa de Sud.
8. Germania - o tara cu mari nevoi de specialisti in domeniul IT/sofisti. Se estimeaza ca anual 200.000 de locuri de munca din domeniul IT sunt vacante.
a. In Germania sint 550.000 de sasi si svabi originari din Romania si 130.000 etnici romani inregistrati oficial.
b. Numarul celor care muncesc ilegal este estimat la 70.000 de persoane.
c. In 2001 au plecat 17.000 prin intermediul acordului bilateral.
9. Italia. Numar de romani in Italia: 70.000 inregistrati oficial. Estimare numar rezidenti ilegali: 40-60.000
10. Austria. Numar de romani in Austria: 30.000. La 31 decembrie 2001 munceau legal 5.409 de persoane.
9. Uniunea Europeana - sunt cautati in general specialistii din domeniul IT, asistentele si constructorii.
10. Spania, Germania si Italia sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa munceasca in strainatate. SUA si Canada sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa emigreze. Occidentul e impartit si el in cel putin doua mentalitati.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Aretta Bazdara
Autoexilare
"Plec ... nu stiu ce va fi ...dar poate va fi si mai bine ..."
Romanul pierdut in nesanse viseaza pe buna dreptate la o sansa. Cred ca toti mirosim "parfumul" de coruptie acuta din tara nostra si, cu siguranta, mai toti gustam "dulceata" saraciei servite fara prescriptie medicala de dimineata pina in vecii vecilor. Nu e condamnabil dorinta de a avea un trai cit se poate mai normal... dorinta asta ii tine pe romani pe alte paminturi, uneori infiorator de neprimitoare. Si nu se duc la ceva foarte sigur, se duc la o nadejde... ca poate. Cred ca Romania isi alunga cu zimbetul pe buze oamenii, multi dintre ei foarte valorosi, ii autoexileaza... Intr-o tara in care munca e platita in "biscuiti si seminte", in care un kilogram de banane poate fi un lux, in care manelisti dotati au banuti de nu stiu ce sa faca... dati-mi voie... si as fugi asa cum boala fuge dupa omul sanatos. Am vazut oameni de valoare, oameni fini, sensibili nepotriviti intr-o societate care se numeste a noastra. E inuman sa nu ai aproape nici o sansa...
"Nu vreau decit o casuta, o gradina mare cu flori albe si poate din cind in cind sa ma plimb cu barca pe lac... sa-i am pe cei dragi aproape. Nu vreau decit liniste si un brad impodobit de craciun, poate si un cozonac cu nuca... visul e o dorinta si un dor... un dor de dorinta .."
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Titus Pasca
Emigrare = sansa
De multe ori am incercat sa reconstitui din memorie o parte din atmosfera de dinainte de '89, franturi, din fiecare cate un pic: imnuri, poezie patriotica, expresii sablon. Imi doresc sa nu uit trecutul pentru a ma bucura mai mult de prezent.
Sintem tineri romani, avem ginduri curate / Pace in lume visam si visam libertate. Era unul din cantecele cu mare trecere la generatia utecista din care faceam parte. Si nu aveam nici ganduri curate, si nici libertatea nu o intelegeam cu ar fi dorit mai marii zilei. Cu tot efortul, nu mai sunt in stare sa-mi amintesc cine canta acest cantec, cu toate ca as fi tentat sa zic: Angela Similea - dar poate gresesc - trecut-au anii.
Si uita asa, si prin multe altele, batranii comunisti au pus o temelie sanatoasa la visul nostru de a emigra, iar apoi vrednicii lor urmasi ne-au determinat sa-l transformam in realitate. Din acest punct istoria se imparte in unii si altii, intre cei care au plecat si cei care au ramas, intre cei care si-au luat valiza (daca au avut aceasta sansa) dorind un nou inceput si cei care au dorit sa nu se dea batuti pe ruinele patriei strabune. Posibilitatea de a emigra a fost vazuta ca o mare sansa - dupa cum cred ca inca mai este o optiune tentanta pentru multi. Oportunitate invaluita in idilism.
Nimeni nu a fost mai admirat si in acelasi timp mai invidiat decat unul despre care s-a auzit ca a reusit sa o ,,intinda". O viza pentru occident in pasaport il scotea definitiv din anonimat pe oricare onorabil cetatean - devenind ,,cineva". Dorinta de plecare conjugata cu efortul de a emigra au avut ca efect secundar ,,ingrosarea dioptriilor", o proiectie distorsionata a realitatii, in maniera in care tiganii lui Ion Budai Deleanu isi imaginau Paradisul. Odata ajuns ,,dincolo" omul trebuie sa se trezeasca suficient de devreme pentru a culege de pe strada bacnotele de 100. Daca este lenes risca sa gaseasca doar maruntis - de aici se explica diferenta dintre bogati si saraci in capitalism.
Realitatea este departe de a fi idilica. Transplantul este un soc, (omul ca pomul), marcat de suferinta, neadaptare. Pentru cei mai multi emigranti inceputul este o coborare. Romanul are in structura lui o naturalete de a se integra in diferite tipologii. Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama de unele trasaturi dominante. La cativa ani dupa '89 era asa de usor sa identifici statutul cuiva dupa imbracaminte. Fetele care faceau naveta la oras purtau uniforma: in picioare ,,adidasi - prestige" (fara exceptie), pantaloni visinii si geaca din Turcia (la acest capitol culoarea putea fi diferita). Baietii care se ocupau de bisnita si schimb valutar erau trasi la echipament de fish (calitatea iti spunea cat de prosper era proprietarul). Proprietarii de boutique-uri si mici invirteli numite afaceri purtau obligatoriu geaca de piele (indiferent de anotimp) si pantaloni de stofa. Probabil ca fiecare zona isi avea specificul ei, dar dincolo de vestimentatie era un statut social, o pozitie, un prestigiu, vointa de afirmare, dorinta de a nu ramane mai prejos.
Incadrarea in tipare nu a disparut odata cu emigrarea. Nu am reusit sa ne topim in creuzetul occidentului. In multe case americane (locuite de romani) se gasesc insirate bibelouri de portelan - visul de glorie al multor gospodine din Romania. Obiceiul unor sate din Maramures de a-si construi case mari pentru a sfarsi sa locuiasca intr-o bucatarioara de vara, aici are o forma adaptata: case mari, bine aranjate, insa viata de zi cu zi este consumata in basement, pentru unul si acelasi motiv - sa tinem casa curata - pragmatism curat.
Sunt multe si interesante romanismele pe care le au emigrantii. Unii le duc inainte cu simplitate si demnitate, ca un dat al vietii, probabil ca un protest anti-transplantare si ca o dovada ca nu pot fi altceva decat sunt: romani pelerini. Se incrunta cand limba romana este schilodita, citesc ziarele romanesti si fac nitica politica, sunt la curent cu vremea si valoarea dolarului in Romania.
Multi romani au calcat pamantul american. Promisiunea unei vieti mai bune, libere, cu impliniri si realizari reale - a fost visul tuturor romanilor stabiliti aici. Mai devreme sau mai tarziu aceasta tara a fost binecuvantata sau blestemata de fiecare emigrant in parte. Am intalnit romani care ar fi gata sa te trimita la ocna daca ai vorbi de rau aceasta tara, iar altii te-ar interna pe viata intr-un ospiciu daca ai fi laudativ. Odata ajunsi aici, destinele multora au luat traiectorii nefericite, nebanuite si nedorite. Mai exista si exceptii. Cei care au avut un sambure de geniu (cat de mic, dar voinic), fiind buni specialisti in domeniul lor au reusit sa construiasca drum in stanca.
Cei mai privilegiati au fost oamenii simpli, nesofisticati, care la intrebarile: cine sunt? de unde vin si incotro ma indrept? raspund fara sa clipeasca: suntem romanasi, venim de la job (a se citi servici) si ne indreptam spre casa sa punem de un gratar ca acum ne permitem. Sunt fericiti si realizati acesti oameni pentru ca munca lor grea are rezultate concrete, vizibile, masurabile si chiar predictibile. Ceea ce ii sperie nu este munca, ci munca in zadar. Toti sunt mandri de realizarile lor - si pe buna dreptate. In cativa ani au reusit sa depaseasca multe familii americane care sunt venite cu generatii in urma. Stand in preajma lor auzi aceleasi povestiri: la primul meu loc de munca ma plateau cu 3 dolari si ma bucuram ca pot sa fac banii aia, greutatile inceputului: locuinte inchiriate in cartierele cele mai sarace, mancarea cumparata de unde-i mai ieftina, patanii cu incurcaturi datorate necunoasterii limbii, masini stricate in mijlocul intersectiei. Povestirile se termina cu invariabilul: si daca Dumnezeu imi ajuta in cativa ani termin de platit casa. Un optimism calm bazat pe experienta anilor care s-au scurs. Destinul uman li s-a implinit si nu este putin lucru.
Printre ei sunt si unii, in special cei tineri, care muncesc zece luni din an, fara intrerupere, fara odihna, fara sa cheltuiasca un ban peste strictul necesar. Nu au prieteni, au doar colegi de munca. Aici au o existenta stearsa, in afara de familie si cel care colecteaza banii de chirie, nimeni nu ii cunoaste. Asumarea acestui mod de viata are ca unic scop intoarcerea acasa, printre ai nostri. In general sarbatorile de iarna este sezonul migrarii spre Romania. Parcurgerea drumului inapoi echivaleaza cu regasirea identitatii. Move on body! este schimbat cu buna ziua domnu'!. Dintr-odata apar prietenii si invidiosii, admiratorii si invitatiile. De cunoscuti si necunoscuti sunt intrebati cum e viata in America si cu acelasi aer de superioritate lasa sa se inteleaga ca au dat de portile paradisului. Cateva zile de viata sunt platite cu alte multe zile de ingropare in munca si nefiinta. Zic ei ca se merita. De departe cea mai interesanta categorie sunt cei afectati de sindromul ce am fost si ce-am ajuns. Sentimentul ratarii destinului este caracteristica lor cea mai evidenta. Ratarea nefiind o catastrofa, ci este medalia de argint sau eternul loc doi intr-o cursa in care doar invingatorul este celebrat. Oameni care disting nu numai culori ci si nuante, martori veridici pentru ca pe cata luciditate pe atata drama.
Prea constienti acum ca au avut de ales raul cel mai mic dintre a ramane sau a pleca. Nu se mai intorc in Romania pentru ca nu mai au la ce. Traiesc insa mereu cu nostalgia anilor de studentie, a functiei pe care o ocupasera, a proprietatilor si relatiilor pe care le-au avut candva; si cu amaraciunea ca propria lor tara nu le-a putut oferi acel minim care sa-i determine sa ramana. Be all you can be! - unul din sloganele armatei americane, putea fi realizat doar in matricea romaneasca. Pentru ei, America nu va fi niciodata tara lor, vor fi mereu straini si cu sentimentul ca locuiesc in gara lumii, poate in cea mai frumoasa dintre ele, insa niciodata cu adevarat un camin.
La capitolul realizari, pe lista lor exista un singur punct: copiii. Desi au realizat mult profesional expresia fetei lor nu tradeaza implinire. Existenta lor este o echilibristica intre datorie (presiunea nevoilor financiare) si visuri de a nu trai fara semnificatie. Nu este surprinzator ca cei mai multi isi aleg un domeniu extraprofesional in care vor sa exceleze, ca o dovada a lui ce am fost.
Emigrantul nu devine supraom in America. Este adevarat, traieste mai usor pentru ca stresul zilei de maine nu este atat de presant. Insa dincolo de material exista dimensiunea spirituala a lucrurilor - omul nu traieste numai cu paine; o femeie simpla de la tara il dojenea pe unul din prietenii mei pentru intentia lui de a pleca spunandu-i: da' ce americanii mananca cu doua guri? Imi revin in memorie aceste cuvinte de multe ori. Cred din toata inima ca venitii aici pentru a manca cu doua guri sunt extrem de nefericiti. Pentru toti oamenii, drumul pe care-l apuca la rascrucea dintre fericire si nefericire este dat de scopul pe care il au pentru viata lor.
De ce am emigrat? Pentru ca am avut aspiratii, pentru ca am fost curios, pentru ca am vrut o experienta deosebita, pentru ca am vrut o noua provocare si poate am avut in suflet o ingrijorare pentru viitorul nenascutilor mei copii. Nu am realizat ceea ce am crezut atunci cand m-am vazut pe scara avionului.
Cel mai mare castig este ca Dumnezeu m-a apropiat de Sine oferindu-mi o noua intelegere a lucrurilor. Sa fiu un crestin, sot si tata bun, inseamna pentru mine succes in viata. Rugati-va pentru fratele vostru si rugati-va si pentru voi.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
Daniel Grigoroscuta
Fascinatia departarilor
Gandindu-ma la un titlu cat mai potrivit pentru tema acestui numar, si amintindu-mi de perioada liceului, cand am studiat simbolismul si ni s-a spus ca la unii scriitori francezi simbolisti (Mallarmé) predomina acest motiv, iata titlul meu pentru tema emigrarii!
Recunosc, si in mintea mea exista aceasta fascinatie a departarilor, sub o forma sau alta, dintr-un motiv sau dintr-altul. Mi-ar placea sa vad piramidele faraonilor datorita istoriei fascinante si enigmatice a Egiptului, mi-ar placea sa vad tarile nordice ale Europei, mi-ar placea sa vizitez Tibetul datorita legendelor (unele, zice-se, adevarate) care circula despre el, mi-ar placea sa vad Insula Pastelui, Qumran-ul...
Emigrarea... Emigrarea e altceva! In acest caz mi-ar placea sa "vad" Canada pentru statutul de care se bucura acolo programatorii, Germania pentru salariile mari de care se bucura aceiasi, Franta pentru salariile mai mici, dar protectia sociala sporita acordata aceleiasi categorii.
Privesc emigrarea (de la noi) ca pe una dintre solutiile prin care putem scapa de saracie, munca prost platita, servicii medicale care lasa de dorit, si altele. Poate de aceea nu critic emigrantii, nu critic plecarea creierelor "luminate" spre si mai "luminatul" vest. Privesc emigrarea ca pe posibila aventura a vietii unui individ sau a unei familii, aventura intregita de nevoia de adaptare la un nou stil de viata, de gasirea unui loc de munca, de acceptarea si integrarea in noul context social si econimic. Ma amuza in acelasi timp cei care pleaca cu tot felul de "excursii", semneaza documente la ambasada (asta se intampla cand inca era nevoie de vize) cum ca nu vor munci acolo si, odata ajunsi acolo, se "ratacesc" de grupul de turisti, apoi da-i pe munca, si: "Ah! poate-poate nu ma prind, si poate nu ma trimit inapoi acasa... Daca am noroc, poate-mi fac si acte!"; multi din acestia uita de multe ori de unde au plecat si sufera "socuri" care mai de care la intoarcerea in tara.
Mai este insa un soi de emigrare, mult mai speciala, emigrarea noastra din aceasta lume; visez si, probabil, visam de multe ori la aceasta "emigrare" pentru o viata (vesnica de aceasta data), prin care vom trece cu totii, fie la mormant, fie la sosirea Mantuitorului pentru a-Si lua la Sine mireasa. Abia aici fascinatie a departarilor!
Pentru a reveni pe pamant... sunt, asadar, pentru o emigrare civilizata, decenta, cu acte in regula; pe mine unul, in afara de familie si prieteni, nu stiu daca m-ar mai chema ceva inapoi in Romania, in afara poate de... peisajele naturale, ca turist.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.12 – Emigrare sau exil interior?”)
“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski
Pentru acest numar va recomandam in continuare:
. Documente, Marturii, Memorii
. Victor Negara - Gandire de iobag
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir Charles Chaplin
Documente, Marturii, Memorii
(continuare din numarul trecut)
Documentul pe care il dam acum pentru prima data publicitatii a aparut la Iasi in toamna anului 1978. El a fost conceput de catre Danut Manastireanu si a fost trimis Uniunii Baptiste, insotit de o lista cu citeva zeci de semnaturi, mai ales ale unor tineri, dar si ale altor membri ai Bisericii baptiste in Iasi.
Catre Uniunea Bisericilor Baptiste din Romania
In ultimii ani, in cadrul cultului baptist, s-au conturat doua curente de gandire si de actiune. Unul considera Biblia ca singura autoritate in materie de credinta si practica religioasa si socoteste ca organele centrale ale cultului au menirea de a reprezenta in mod demn si fara sovaire interesele credinciosilor in fata autoritatilor. Adeptii acestui curent ar putea avea ca motto cuvintele apostolului Petru: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni" (Fapt. 5:29)
Adeptii celuilalt curent, desi afirma teoretic aceleasi principii, nu au curajul de a le pune in practica si sacrifica interesele Bisericii, considerand ca astfel o pot salva de la pierirea care o ameninta. Ei uita insa cuvintele Mantuitorului care spune: "portile Locuintei mortilor nu o vor birui" (Mt. 16:18)
Fratietatea din tara noastra si-a pus mari sperante in schimbarea conducerii cultului, produsa la ultimul Congres, dar, din nefericire, ea s-a angajat chiar de la inceput pe calea compromisului. Dezamagirea si apatia sint sentimentele care domina astazi masele de credinciosi baptisti romani. Aceste sentimente s-au transformat insa in durere si indignare la auzirea hotaririlor luate in cadrul sedintei Comitetului executiv al Uniunii, din 7 februarie a.c. In aceste conditii consideram ca este legitim sa prevenim conducerea cultului asupra faptului ca a pornit pe un drum periculos, care poate duce la o sciziune nedorita in cadrul fratietatii.
In concluzie, pentru a inlatura aceasta situatie, cerem insistent conducerii Uniunii luarea urmatoarelor masuri (pentru care prezentam alaturat justificarile ce le indreptatesc):
1. Anularea imediata a hotaririlor de exmatriculare a seminaristului Dinca Filip Acesta nu este primul caz de exmatriculare nejustificata si fortata in seminarul nostru. Ianculovici si Prejban au fost primi sacrificati, dupa ce amenintarea exmatricularii a planat asupra intregului actual an IV. In ambele cazuri motivarile date acestor acte reprezinta incalcari flagrante ale adevarului. Prin aceste masuri conducerea cultului a produs in seminar o atmosfera de teroare si suspiciune, fiecare seminarist intrebindu-se: "Cine va fi urmatorul?"
2. Retragerea interzicerii de activitate amvonala a fratilor Popescu Aurel si Nicolescu Pavel. Interzicera activitatii amvonale este un exemplu grav de incalcare a competentelor de catre Comitetul Uniunii si o incercare de reinstaurare a spiritului de dictatura in cultul baptist. Se observa in acest sens o actiune constanta de discreditare si reducere la tacere a celor mai valorosi predicatori din tara, actiune inceputa cu fratii Iosif Ton, Liviu Olah si continuata acum cu fratii Aurel Popescu si Pavel Nicolescu.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist ‘ultima parte’”)
Victor Negara
Gandire de iobag
In ziua de 09.02.2002 a fost organizat in Frankfurt am Main, una dintre cele mai frumoase actiuni ale Comunitatii Romanilor din zona Rhin-Mainz/Germania. In acea zi memorabila romanii ce locuiesc in aceasta zona a Germanie l-au avut ca oaspete pe Ion Gavrila Ogoreanu, autorul cartii-memorie "Brazii se fring, dar nu se indoiesc".
Pentru cine nu cunoaste faptele acestui om, pe care nici eu n-am avut ocazia sa-l cunosc pina in acea data, va pot spune urmatoarele:
Ion Gavrila Ogoreanu este unul dintre curajosii neamului romanesc. El a fost comandantul luptatorilor inarmati impotriva comunismului si a sovietizarii Romaniei din Muntii Fagaras. Desi are 80 de ani impliniti, ne-a tinut pe toti cei prezenti la aceasta intilnire, mai mult de doua ore cu atentia marita asupra celor inimplate in acei munti intre 1948-1955. M-am uitat la acel om, nu prea inalt, dar cu o figura plina de lumina si un suflet plin de viata si prospetime. Povestirile lui ne-au coplesit pe toti cei adunati. Dar mai ales, curajul acelui om, care de bunavoie a "imbracat haina mortii" si nu a vrut sa inghenunchieze in fata "ateismului adus din Rasarit".
Numai minunea lui Dumnezeu l-a lasat sa fie martor al acelor vremi, pentru a ne povesti si noua, celor de astazi, acele fapte de "glorie eterna", fapte ce vor fi scrise cu siguranta si in "Cartea de Aur si de Glorie" a neamului romanesc din Cetatea Eterna a Dumnezeului Celui Viu. Cind citesti din carta lui Ion Gavrila Ogoreanu dai peste tot de cuvinte ca: Biblie, Nou Testament, rugaciuni. Acestea au fost "armele sufletesti" ale ne-ingenunchierii acelor luptatori. Desi ei au renuntat la toate, nu s-au lasat de gindul de a fi liberi in "DUMNEZEU". Prin atitudinea lor ei au spus un NU hotarit prezentei "bolsevice" in Romania. A fost intrebat Ion Gavrila Ogoreanu, de catre o persoana aflata in sala asupra scopului actiunii lor:
"Exista in fiecare neam momente cind cineva se sacrifica, el raminind un simbol de "glorie" in acel neam. NOI AM PURTAT IN NOI CA NISTE 'INSULE', IMAGINEA ETERNA A ROMANIEI REGALE SI A ROMANIEI INTREGI IN DORINTA DE A PASTRA GLORIA ACESTEI TARI."
Tot Ion Gavrila Ogoreanu ne-a mai povestit si un alt amanunt foarte interesant: "Nu in fiecare regiune a Tarii ne bucuram de acelasi sprijin din partea populatiei. In regiunile unde oamenii au avut pamint si traditie de oameni "liberi", acolo am avut cel mai mare sprijin. Foarte multi dintre ei au suferit batai si injosiri pentru noi, insa nu suflau un cuvint despre noi. Dar acolo unde era o traditie "iobageasca", sprijinul lor era mai putin si cu frica."
"Intr-una din zile, povestea acelasi Ion Gavrila Ogoreanu, a venit la noi unul care fusese cercetat de Securitate cu scopul de a afla unde se ascundeau "banditii socialismului". Cei din munte l-au intrebat pe taran: "Ai spus ceva Securitatii despre noi?" Raspunsul a venit admirabil de la acel taran "liber la inima si la minte": "DOAR NU SINT IOBAG CA SA VA SPUN SECURITATII?! Sigur! Nu am spus nimic."
Gindindu-ma la acel raspuns al taranului, mi-a venit in minte situatia dramatica a Romaniei de astazi: "iobagizarea" fortata a Tarii in timpul comunismului. Aceasta iobagizare colectiva de tip "comunist si materialist", a facut "mutatii mintale si de comportament" la multi dintre noi. Astazi in Romania se gindeste anapoda si cu totul fara sens. Singurele "preocupari serioase" sint concentrate numai spre investitori, bani, afaceri, presedinte pe viata etc. Nici o preocupare pentru: moralitate, libertatea mintii, libertatea de constiinta, responsabilitatea alegatorului pentru viitorul Tarii, spiritul de sacrificiu crestin, spunerea adevarului, iubirea aproapelui, spiritul de unitate nationala si morala etc. Acestea ar fi unele pietre de temelie pentru existenta unei societati viguroase.
Nu se pune problema importantei unui fundament serios national ca factor moral si de protejare a Tarii. NICI O VORBA DESPRE IMPORTANTA MONARHIEI CA PURTATOARE DE MIREASMA DIVINA PESTE ROMANIA AVIND ACESTE CUVINTE:
"NIHIL SINE DEO!" FARA ACESTE CUVINTE: "NIHIL SINE DEO!" NU SE VA REFACE TARA. ACESTE CUVINTE SINT MOTOARELE "SPIRITUALE" ALE NATIUNII.
Nu mai cautati investitori in afara. Strainii, care eventual s-ar incumeta sa vina in Romania, nu doresc decit sa se imbogateasca usor si eventual sa fure. Furtul lor, fiind acoperit si de umbra ingaduitoare a unei "coruptii" ce exista in Romania prin aceasta mentalitate "a iobagiei rosii".
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Sir Charles Chaplin
...un ochi ride, un ochi plinge, risu'-plinsu' 'satului global', genial "compozitor" cinematografic, omul intristarii universale pe care numai un clovn isi permite sa o adune in spatele mastii de vopsea, cel mai iubit vagabond, cel mai gratios gafeur, marele grafician al peliculei vremii sale, dar si al sentimentelor cuibarite in 'omul stradal', 'astenicul' care ne poarta 'alergiile' in pas sugubat, cel care intelege in mod fundamental actul de a exista, innobilat de 'luminile sufletului', gonit de 'cautatorii de aur' si de 'vrajitoare', spirit liber si 'trubadur' sensibil oricind la o floare sau la un zimbet, cu ochii calzi, pasi jucausi, farmec atipic, 'mizerabil' diafan, Charlie al nostru...
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
La revedere! Drum bun!
In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
- Librarie si Carti
- Mall, arta de a face cumparaturi
Curier&Posta redactiei:
Marius Calacean (Baia Mare): In atentia colegiului director al "The Salt Street Journal" Ma numesc Marius Calacean, am 28 de ani si sunt din Baia Mare. Am o multime de prieteni, care mi-au povestit de revista dumneavoastra. Printre ei se numara Ionatan Pirosca, Teofil Stanciu, Alin Cristea si Mariuca Mihalache (Fiona Silver). Articolele la care am avut acces sunt foarte interesante. Intrebarea mea este: Cum pot sa am si eu acces la revista ? Plin de consideratie, Marius Calacean
Nota redactiei: Colegiul Director, al The Salt Street Journal, intalnit in data de 4 martie 2002, decide: incepand cu numarul 128 veti fi beneficiarul unui abonament pe viata la revista SSJ. Lasand gluma la o parte, ne bucuram sa avem cititori si din Baia Mare. Se prea poate sa gresesc, insa sunteti primul care ne scrieti tocmai din orasul castanelor… Fiti bine-venit. Cu stima, SSJ
Nicoleta Saculdean (Medias): ...Ca eu m-am gandit daca nu am putea face evanghelizare prin barfa... Mai ales la colturi... "Stii cineva, persoana controversata de la nastere, si evreu pe deasupra, prieten cu mine face asta si asta si asta..." Ce zici se incadreaza la barfa? :) Poate pozitiva... Si mama a lucrat la o librarie, pe urma la alta, apoi la alta - fenomenul inflatiei si al filmelor sud-americane e invers proportional cu cresterea librariilor, locurilor de munca etc. Si asta se incadreaza la exil, nu? Sau la politica... Scrieti bine si de actualitate. Succes si in continuare!
Nota redactiei: Iti multumim ca nu obosesti in lucrul tau la TimoTeams si mai ai timp si de noi… Sincer, te apreciem!
Epilog: E timpul sa nu mai compunem fugi, ci sa scriem preludii la simfoniile realitatii romanesti.
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu