Curajul de a lupta cu morile de vant
Nr. 129 / 19 Martie 2002, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Teofil Stanciu, Daniel Bud, Ionatan Pirosca, Nicoleta Salcudean, Ioan Ciobota, Alin Cristea
Cuprins: Introducere, Neputinta si insuficienta, Doi oameni in drum spre..., Pe cine sa dau vina?, Pastorul meu american, Orgoliul nu are varsta, Locul larg dintre piscina si Dumnezeu, "Pastorul, vila si piscina", Documente, marturii, memorii, Prietenul meu din Egipt, Cine este cel mai mare?, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.
Introducere
Incercam in acest numar sa privim la profesiunea de pastor, si anume plasand-o intre vocatie si ipocrizie, intre jertfa si aroganta, intre intelepciune si prostie. Plecand de la constatarea ca dupa decembrie 1989 a urmat un val de schimbari majore in comunitatea evanghelica la nivelul celor ce o conduc, intrebam: "Ce s-a ales din aceasta meserie?" Suntem constienti ca ne plasam mai degraba in fata unor personalitati suspicioase si fragile, decat deschise la critica si gata sa intoarca obrazul, asadar ne asumam riscul de a fi "trasi de urechi".
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Ionut Apostu
Neputinta si insuficienta
Incalciti in sisteme organizatorice, structuri ierarhice si grile de salarizare pastorii din bisericile evanghelice par a se stinge incet, incet, lasand o imagine a neputintei si insuficientei.
Daca vorbesc despre neputinta, ma refer la acea neputinta de a transa lucrurile, de a le prezenta ca fiind rele sau bune. Ori tendinta este de a nu supara pe nimeni, de a fi reconciliant intr-un mediu ce nu permite acest lucru. Si daca ne permitem sa fim reconcilianti cu pacatul, atunci sa ne fereasca Dumnezeu!
Cand vorbesc de insufiecienta ma refer la acel aspect al vietii fiecarui crestin, care ar trebui sa ne aduca plinatate si anume relatia cu Dumnezeu. Se simte ca slujba de pastor este doar o slujba, si prea putin exista motivatia corecta a lucrurilor incredintate, ce ne-au fost date cu un singur scop: actul preotiei.
Incalciti in sisteme organizatorice, fortati sa accepte de cele mai multe ori conditiile altora, pastorii nostri isi vad de viata lor (e normal sa fie si asa), numai ca numarul membrilor din biserci scade…
Am vazut si vile, si piscine si masini scumpe… Bani irositi pentru a crea o imagine, pentru a prezenta o evanghelie a unui Dumnezeu ce intr-o buna zi ar putea sa ne renege…
Prinsi printre carti de teologie, pastorii si mai marii nostri nu mai gasesc Biblia. Se fac manuale de vestimentatie crestina, se inventeaza noi adevaruri, se cauta acoperiri pentru pacate; ma uit la toate aceste si ma intreb daca e normal asa ceva… Normal nu e, numai ca firele din incalceala se vad de la distanta si ma tem ca nu care cumva ele sa fie cele care indeparteaza oamenii de biserici.
Intentia noastra nu a fost de judeca pastorii si conducatorii evanghelici ci doar de a pune semne de intrebare. Eu unul un lucru am sa fac tot timpul: voi acorda neindoita incredere in mai marii mei. De restul se va ocupa insusi Cel care este dregator peste mai marii lumii acesteia.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Teofil Stanciu
.jpg)
Doi oameni in drum spre...
Sunt doi, dar nu merg spre Emaus. Poate ca deja au fost, insa acum i-a prins trimiterea cea mare. Vin la mine. La spital. E un presbiter si un pastor. Eu sunt membru in biserica lor de doua saptamani.
De ce am ajuns in spital? Nu stiu exact, dar ma astept la ce-i mai rau. Si ei stiu asta. Povestim... Pastorul nu ma priveste, ci isi pleaca ochii. La un moment dat privirea presbiterului se umple de lacrimi. Spune o gluma. Nu vrea sa-si acopere sentimentele cu ea, fiindca nu ii e rusine ca simte, ci gluma e pentru mine... sa-mi distraga atentia de la gandurile innorate.
Nici unul nu-mi spune ca ma voi face bine. Apreciez. Sunt tristi, se simte. Nu braveaza. Artificialul nu ar putea rezista aici, s-ar divulga imediat.
Au venit pentru Impartasanie. Dupa o vreme pleaca. Mai intai presbiterul, apoi si pastorul. Cel din urma isi uita o carte pe noptiera mea. L-a prins evenimentul...
Boala se amelioreaza dupa o vreme. Cand revin la biserica, in prima duminica in care ma incumet sa fac asta, nu ajung sa ii vad. Si incepe serviciul de inchinare. La microfon e presbiterul care saluta lumea. Se uita prin sala si brusc tace. Ma priveste si se bucura. O vreme nu stie exact ce sa spuna...
Pastorul nu prea sta grozav cu banii. Asta o stiu eu. "Daca te pot ajuta cu ceva... orice." Asta imi spune el. Imi cere numarul de telefon. Ma suna, ma intreaba daca am ce manca, de ce mai am nevoie. In afara de rugaciune, desigur. Asta e subinteleasa.
Nu sunt singurul membru, nici cel mai important. Dar contez. Si ei stiu ce mi se intampla, pentru ca ii intereseaza. Si lasa mereu o usa deschisa. In caz ca...
Poate parea patetic sau sentimental ce spun, dar s-a intamplat. Deficienta mea de reflectare nu modifica faptele. Ele raman si in memorie si in realitate.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Sabina Dodan
Pe cine sa dau vina, exista un vinovat? Sa fiu eu acela?
“De ce nu m-am pocait si ce astept inca?" Aceasta e intrebarea cu care se pare ca toti vor sa ma intampine in loc de "Ce mai faci?" si "Cum iti este?". A fost un timp cand si eu m-am intrebat, dar acum, acum n-as putea sa raspund. Cand m-am intrebat eu, nu era nimeni sa-mi raspunda, acum am obosit sa tot intreb.
Despre vila si piscina nu cunosc, nu stiu, nu am vazut, nu mi-am pus niciodata intrebari pentru ca m-am obisnuit sa analizez pastorul ca pe cel care predica duminica seara si nu ca pe omul obisnuit de toate zilele cu viata lui, cu casa, masina si alte utilitati, poate doar cu suflet.
Multa vreme m-am intrebat cum sa scriu eu un articol despre pastor, am eu un pastor, daca da, care e relatia mea cu el si cat de mult ma cunoaste? Raspunsurile nici eu n-am vrut sa le aflu pentru ca m-ar fi lasat la fel de confuza si aceeasi intrebare am eu o vina, e cineva responsabil de relatia inexistenta pe care o am cu el?
Sunt un outsider, da, nu apartin "lumii" lui si pentru asta nu-l condamn, dar nici nu pot sa afirm ca-mi convine situatia asta. Tema revistei ne permite saptamana aceasta sa dezvaluim ceea ce simtim si ce avem de zis cu privire la pastorii pe care-i ascultam si la a caror biserica mergem. Simt ca pasesc pe teren minat si ca orice voi scrie va fi interpretat si poate condamnat.
De ani de zile, cam 6 la numar, privesc totul din afara, dar traind inauntru, dorind sa ma implic sau sa fiu ignorata, cautand raspunsuri dar multumindu-ma sa nu le aflu. Usile sunt inchise, in sufletul meu s-a format un iceberg de-acum, si intrebarile despre lumea protestanta nu-mi mai starnesc asa mare curiozitate, m-am decis sa-L gasesc doar pe Dumnezeu si daca o sa-mi spuneti ca singura nu pot, n-o sa va ascult...
Si-n fond ce conteaza asa mult vila, masina si piscina? Posesia lor il face sa slujeasca mai putin? Eu zic ca daca nu, nici sa nu ne batem capul, ca nu noi o sa-i judecam pe ei si ca acolo in vesnicie n-o sa le mai trebuiasca. Eu zic ca poti sa ai toata bogatia din lume, dar daca-ti lipseste Dumnezeu nu o sa-ti fie la nimic de folos.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Daniel Bud
Pastorul meu american
Cum a ajuns Ed in pozitia de pastor la aceasta biserica?
Cariera pastorala in care a slujit in sapte biserici asezate in patru state ale SUA se va termina in aceasta biserica de 250 de membri. Dupa o slujire de 10 ani intr-o biserica de 1000 de membri, Ed a ajuns la biserica noastra in 1996. Procesul de cautare a unei noi biserici a inceput in 1994, cu doi ani inainte de expirarea contractului. Si-a anuntat expirarea contractului in vara lui 1996, si si-a depus dosarul de pastor la biroul comunitatii. Dosarul pastorului contine pregatirea teologica, filozofia lucrarii, experienta, hobby-uri etc. A primit mai multe invitatii de la bisericile care erau in cautare de pastor. Odata cu invitatia, biserica includea un dosar in care era prezentata biserica. Dosarul contine istoria bisericii, pastorii anteriori, numarul de membri, filozofia lucrarii, viziunea bisericii, modul de inchinare, structura de conducere, si - foarte important - descrierea detaliata a responsabilitatilor pastorului, salariul aproximativ si beneficiile oferite (asigurare medicala, fondul de pensie, fond pentru transport, casa pastorala cu sau fara intretinere platita, concediu de studiu, concediu de odihna etc.). Ed a semnat un contract de patru ani cu biserica. Contractul asigura biserica ca pastorul nu paraseste postul, iar pastorul este asigurat ca biserica nu il poate destitui decat pentru abatere doctrinara sau morala.
Care este responsabilitatea primordiala a pastorului?
Misiunea primordiala a pastorului este slujirea bisericii. In primul rand, Ed trebuie sa tina doua predici in fiecare duminica. Pentru aceasta ii sunt alocate intre 16 si 24 de ore pe saptamana. Desigur ca pastorii incepatori au nevoie de mai mult timp de pregatire, pe cand pastorii experimentati muncesc la o predica noua si refac o predica mai veche. Schimbarea pastorului la cativa ani elimina repetarea predicilor sau a exemplelor. In cinci ani nu l-am auzit pe Ed repetand un exemplu. Apoi, Ed are responsabilitatea de a conduce un studiu biblic cu barbatii miercurea seara. Mai mult, trebuie sa participe la intalnirile saptamanale in care se discuta forma si continutul inchinarii, si trebuie sa isi anunte temele predicilor cu cel putin o luna inainte, pentru a oferi timp organizarii unei inchinari adecvate. Participa la intalnirile comitetului de batrani si la orice alta intalnire importanta a bisericii, la serile de tineret, la misiunile sau taberele bisericii. In al doilea rand, daca e cineva bolnav sau in spital, Ed are datoria de a face o vizita scurta. In afara de aceste vizite, Ed trebuie sa fie la birou opt ore pe zi, desi in cateva seri are intalniri cu diferite comitete ale bisericii.
Cum este relatia dintre pastor si membri? Ca sa se aproprie de membrii bisericii, Ed este implicat in diferite activitati. El si sotia sunt invitati in diferite familii la cina sau la ocazii speciale. De multe ori isi foloseste pauza de pranz sau micul dejun pentru a sta de vorba cu unul sau mai multi membri din biserica. Cand vreau sa vorbesc cu el ne intalnim la micul dejun intr-un restaurant, vinerea dimineata la 7:30 si stam de vorba cam o ora. De multe ori imi povesteste despre articolele din ziare, reviste sau carti unde gaseste cate ceva despre Romania. Micul dejun costa 4$ pentru amandoi. Plateste el si cere chitanta pentru a deconta "intalnirea" din fondul bisericii destinat relatiilor pastorale. Cele mai grele ii sunt intalnirile de consiliere in cazurile care evident se indreapta spre divort. Dupa o discutie preliminara indreapta cuplul spre un birou de consiliere crestina unde nota de plata este calculata in functie de venitul familiei. La terminarea bisericii este prezent la una din iesiri pentru a saluta membrii. La fiecare iesire din sala este cate un batran al bisericii, care saluta membrii. Ed, diaconii care duc cosurile pentru darnicie, batranii care saluta biserica la iesire, si toti cei care participa la inchinare se intalnesc pentru rugaciune 15 minute inainte de program. Dupa rugaciune Ed are timp de discutat cu membrii care sunt pe hol, sau saluta musafirii. A facut o prioritate din a sta de vorba cu orice roman care a vizitat biserica impreuna cu noi.
Cum este asigurata sanatatea relatiei pastor-membru? Biserica are un comitet de diaconi care au grija de finantele bisericii, astfel incat pastorul nu stie cati bani da cineva la biserica. Biserica procedeaza asa pentru ca pastorul trebuie sa trateze toti membrii in mod egal. Desi darnicia este confidentiala (la noi stabilita de comun acord la cam 8% pentru functionarea buna a lucrarii din biserica - asta fara darnicia pentru lucrari din afara bisericii, misiune etc.) salariul pastorului este publicat in fiecare bilant anual. Fiind la sfarsitul carierei, Ed are un salar de circa 45.000$ pe an, plus 15.000$ beneficii. Locuieste in casa pastorala de langa biserica si anumite cheltuieli de intretinere sunt acoperite.
Cum este apreciata munca exceptionala a pastorului? In 2000 a expirat contractul lui Ed incheiat pe patru ani. Biserica a fost impresionata de profesionalismul dovedit si de cresterea spirituala a bisericii. Inainte de a expira contractul, biserica a decis sa ii faca o noua propunere, de data aceasta un contract pe cinci ani, adica pana la pensie. In plus, activitatea lui a fost premiata cu 2.500$. Ed a acceptat si, la vara, merge intr-un tur pe urmele lui Pavel in bisericile din Grecia si Cipru, ocazie cu care va cheltui cei 2.500$ oferiti in 2000, cat si concediul de studiu de trei saptamani oferit de noul contract.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Alina Simion
Orgoliul nu are varsta
Avea copii. As zice ca erau reusiti daca ar fi sa ma iau dupa spusele lui. De-acum era batran si mai spera sa se bucure de ai sai fii. Spera si tare mi-e mila de el cand ma gandesc la sentimentele lui. Era singur, de asta cred ca in momentul in care il intrebai ceva nu se mai oprea, vorbea de copiii lui. Ma necajea uneori raspunsul, ii faceam observatie, eu care eram cu mult mai mica decat el. Dar orgoliul nu are varsta. Ma mai prindeau seri si nopti plangand pentru el.
Cand era departe, acolo in natura, se simtea minunat, se vedea asta cand se intorcea la oras, era ca renascut. In schimb, cand era departe imi era frica, frica sa nu-l pierd. Pana acum, niciodata n-am scris de el, nici n-am prea vorbit despre el. Sau poate ca cei din jurul meu nu sunt de aceeasi parere. Ca orice om, avea si defecte, le-as zice mai mult greseli de tinerete, caci fusese tanar candva. Acum la batranete, trebuia sa se ia la tranta cu viata. Ii era peste putinta sa inteleaga de ce unul din feciorii sai trebuie sa repete aceleasi greseli, de parca nu le-ar fi facut si el. Si cand te gandesti ca ar fi meritat o batranete linistita!
Uneori ramanea uimit, nu realiza ca situatiile il depasesc, timpul il depasea. Totul era mai puternic decat el. Nu dorea de la viata decat sa-i recunoasca meritele, nu pe toate daca nu era posibil, la urma urmei a fost si ramane o persoana rezonabila, percepandu-si bine limitele. Asta accepta, dar ce nu putea accepta era faptul ca EA, viata, ii refuza dreptul de a avea copii reusiti. Si el nu inceta sa creada asta. Erau copiii lui, se trudise pentru ei, numai el stia cat facuse pentru ei. Cred ca de asta e iubit. Si la ce i-au ajutat toate principiile?
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Ionatan Pirosca
Locul larg dintre piscina si Dumnezeu
"M-a scos Dumnezeu la loc larg", spunea un pastor cu mai multi ani in urma, dupa revolutie.
Of, ca multe a mai adus revolutia asta! Ea e vinovata. A adus multe si pe multi. Americani, mai ales. Cu buzunarele si cu inimile pline. Era necesar sa stea undeva. Casa pastorului era prea mica.
E rau sa-ti faci oaspetii sa se simta ca acasa?
Spinoasa problema! Daca eu nu m-am lipit niciodata de bani, nu inseamna ca altii n-au voie. Ca suna a dispret fata de iubitii nostri enoriasi autohtoni, as fi rauvoitor daca as spune.
Si David Il lauda pe Domnul: "Te laud, Doamne, ca mi-ai scos inima la larg." Iar inima lui avea patru camere. In cate camere trebuie sa stea inima unui pastor? Anatomica chestie!
Ce, noi n-avem copii? N-au si ei inimi? Oaspetii, cand vin, isi lasa inimile la vama? Pai adunati cate camere se fac! Unde sa intre atatea inimi?
Numai ca lui David Dumnezeu i-a scos inima la locul larg care e dragostea Lui. Ce mananca molia e treaba moliei.
Si nu numai atat: domnii directori de biserici predica despre foloasele smereniei si despre locul inimii fiecaruia, care e langa propria comoara. Iar ceilalti asculta si invata. Invata ca binecuvantarea inseamna sa ai vila, masini, bani, glorie, ca o lucrare crestina veritabila numai cu asa ceva se face si eventual pentru asa ceva...
"Ce usor de manipulat sunt americanii astia!" imi spunea recent cineva. Ei sunt de vina!
Sa ne spuna ei asadar cum se umple locul larg dintre piscina si Dumnezeu.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Eduard Orasanu
Pastorul, vila si piscina
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva m-a intrebat daca asez realitatea undeva in America sau undeva in viitor. Raspunsul tine in intregime de orasul Iasi si, in plus, este plasat in prezentul super-naucitor. Iata, din trei pastori baptisti, doi locuiesc in vile, cred confortabile, apoi un alt lider baptist are si vila si piscina. Cu siguranta nu cred in traiul la limita saraciei absolute, dar nici nu cred cand mi se spune: "Mi-a dat Domnul masina, computer, viza de zece ani pentru America". Nu, nu pot sa accept lideri flamanzi si ponositi, dar nici nu ma impac cu fraza: "Imi plateste Domnul telefonul, benzina, intretinerea, curatenia si frigiderul plin".
Nu am studii teologice avansate, dar nici nu-L confund pe Dumnezeu cu "prestatorul de servicii" care e gata sa-mi repare gazul, cu "agentia de turism" care abia asteapta sa ma teleporteze in Los Angeles, cu "agentia imobiliara" care are o camera in plus.
Se pare ca a trecut perioada "romantica si sangeroasa" cand ne uitam dupa camioanele straine si dupa ajutoarele din ele. Astazi a fi lider evanghelic e o profesie sepectaculoasa. Iata, a fi pastor balanseaza intre vocatie si oportunism galagios. A fi invatator balanseaza intre modestie si automobil de douazeci de mii de marci, dotat cu dispozitive anti-radar si anti-furt. A fi glasul Domnului balanseaza intre viziune teologica clara si peticire superficiala cu versete biblice. Ce s-a ales din meseria aceasta?
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva din SSJ mi-a spus: "am nevoie de calauzire, nu stiu ce sa scriu". Vezi, dragul meu SSJ-ist, folosesti cuvinte cheie, potrivite pentru meseria despre care discutam. Pentru ca nu gresesti daca astepti calauzire de la un pastor, pentru ca nu e absurd sa-si faca vreme pentru tine, pentru ca nu e ridicol daca ceri un dram de speranta, o litera vesnica.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski
Pentru acest numar va recomandam in continuare:
. Documente, Marturii, Memorii
. Nicoleta Salcudean - Prietenul meu din Egipt
. Ioan Ciobota - Cine este cel mai mare?
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir Alec Guinness
Documente, Marturii, Memorii
(continuare din numarul trecut)
Documentul pe care il dam acum pentru prima data publicitatii a aparut la Iasi in toamna anului 1978. El a fost conceput de catre Danut Manastireanu si a fost trimis Uniunii Baptiste, insotit de o lista cu cateva zeci de semnaturi, mai ales ale unor tineri, dar si ale altor membri ai Bisericii baptiste din Iasi.
... cerem insistent conducerii Uniunii luarea urmatoarelor masuri (pentru care prezentam alaturat justificarile ce le indreptatesc):
3. Convocarea Congresului anual al Uniunii, asa cum s-a promis la Congresul din februarie 1977. Acest lucru este foarte necesar, caci la inceputul actualei legislaturi cei din conducerea Uniunii s-au dovedit a fi nepotriviti pentru slujba care le-a fost incredintata si au creat in cadrul cultului o tensiune crescanda prin nerezolvarea problemelor curente si prin masurile absolut contrare intereselor Bisericii. Foarte grav este refuzul Uniunii de a discuta si de a raspunde in fata fratietatii pentru activitatea depusa pana acum; si ar avea pentru ce raspunde, caci n-au rezolvat nici una din problemele puse in Congres. Presedintele si secretarul general al Uniunii au refuzat, nu demult, primirea unei delegatii a Comunitatii Bucuresti care venise cu intentia de a discuta tocmai aceste probleme.
4. Cresterea nivelului cultural si spiritual al revistei cultului. Starea actuala a revistei este deplorabila, este o adevarata rusine pentru cultul nostru. Fiecare pagina este plina de greseli gramaticale si ortografice, ca sa nu mai vorbim despre valoarea spirituala a articolelor, care se complac intr-o cumplita banalitate. Semnatarii articolelor sunt ilustri necunoscuti, in vreme ce predicatorii de prima mana din tara noastra n-au avut niciodata acces la paginile revistei.
(5. Numai pentru comunitatea Bucuresti)
Angajarea fratelui Iosif Ton prin contract, de catre biserica Oradea a deschis, credem, o cale noua in relatiile pastor - autoritati. Pe de o parte elibereaza pastorul de dependenta fata de recunoasterea Departamentului, iar pe de alta parte face pe pastor raspunzator doar in fata bisericii sale. Consideram ca in actualele conditii ar fi o dovada de orientare progresista daca ati propune angajarea imediata ca pastor a fratelui Filip Dinca intr-o biserica din Comunitatea Bucuresti.
Potrivit stipulatiilor legale, asteptam raspuns in termen de 15 zile pe urmatoarea adresa: Biserica Crestina Baptista, str. Sarariei nr. 32, 6600, Iasi (pentru tineri)
[Explicatii: Ideea angajarii pastorilor prin contract direct cu biserica, spre deosebire de practica oficiala a angajarii prin Uniune, incerca sa evite controlul Departamentul cultelor, care refuza angajarea pastorilor incomozi, asa cum s-a vadit in cazurile Olah, Popescu si Nicolescu.]
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist ‘ultima parte’”)
Nicoleta Salcudean
Prietenul meu din Egipt
Prietenul meu a fost candva refugiat in Egipt... Sau poate era doar acasa...
Crestinii nu au dreptul la evenimente publice, evanghelizare sau alte manifestari de genul acesta in Egipt, dar de Craciun pot organiza programe de colinde... Pe data de 6 ianuarie (atunci sarbatoresc ei Craciunul) am participat la un astfel de program organizat de tineri in unul dintre cele mai mari hoteluri din Cairo.
Au venit multi oameni, chiar si musulmani. Colinde frumoase, atmosfera de sarbatoare. Eram undeva la balcon, urmarind totul. Si dintr-o data am inteles ceva extraordinar. Isus m-a invitat la ziua Lui... pe mine... tocmai din Romania... M-am simtit cu totul speciala. Si am mai inteles ceva extraordinar: El era sarbatoritul!
Prietenul meu a fost candva refugiat in Egipt... Am aflat care e de fapt originea numelui acestei tari: gr. Agiptis-Kipt-Kiptah = Casa Dumnezeului Ptah = Dumnezeul intregii creatii.
Egiptul poate deveni din nou ceea ce a fost la inceput, inainte de venirea altor dumnezei in vietile oamenilor. Egiptul poate fi din nou Casa Dumnezeului Pthah, Dumnezeul intregii creatii.
Prietenul meu e rege... Oriunde.
(textul acesta se poate citi si in “Nicoleta Salcudean – Timo Teams”)
Ioan Ciobota
Cine este cel mai mare?
Oamenii sunt ciudati de-a dreptul! Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se - la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat - la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate. L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si "Schimbarea la fata", cand Domnul Isus Cristos statea de vorba cu Moise si Ilie (Legea si Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: "Acesta este Fiul meu preaiubit, de El sa ascultati". "ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL SA ASCULTATI".
Ucenicii sunt atat de uimiti, incat Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat "Din El, prin El si pentru El") si sa-l inchida in 3 colibe.
Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? "Cu siguranta oamenii acestia - ucenicii LUI - au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile "rautati" ale vietii." Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da de unde! Stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? Stiti ce-i framanta pe ei? CINE ESTE CEL MAI MARE?
Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit - in locul lor, din dragoste pentru ei - au priceput... CINE este cel mai mare.
Cine este "cel mai mare" in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta? "Arunca dar aurul in tarana, arunca aurul din Ofir in prundul paraielor! Si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta." Iov 22:24-26
Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi... ma lupt ca "EU" sa fie raspunsul la intrebarea "Cine este cel mai mare?", cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Ioan Botezatorul: "Trebuie ca EL sa creasca, iar eu sa ma micsorez."
Mai mult decat atat, daca Il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fata de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca. Ei sa creasca - fratii mei, pentru care a murit Cristos, iar eu sa ma micsorez.
Atunci voi intelege ca "celor smeriti, El le da har", atunci va fi "Cristos in voi - nadejdea Slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca Il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca "mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa" (Iov 42:6).
Vor intelege toti ca "nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine".
Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atuurile, au participat la toate "lectiile", si totusi...
Stie Apostolul Pavel de ce zice: "Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."
Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de VIATA, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi? Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? Si cat timp am cheltuit pentru "restul"...? Daca raportul este 15 ore pe zi cu "restul" si 10 minute cu EL... atunci cine este cel mai mare?
(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Sir Alec Guinness
Maestru incontestabil al artei deghizarii - a intruchipat cele mai felurite personaje, de la Charles I la Hitler -, cel mai bun actor de compozitie si travesti din cinematografia postbelica engleza - in Inimi nobile si alese (1949) a interpretat 8 roluri diferite -, "probabil cel mai mare actor englez de film al acestui secol" (Alex. Leo Serban), unul dintre cei mai stilati actori britanici de teatru si film si unul dintre cei mai mari interpreti ai repertoriului shakespearian, "remarcabilul poet al anonimatului" (Peter Ustinov), actorul preferat al regizorului David Lean - seful noii scoli cinematografice britanice de dupa ultimul razboi.
Cariera sa include peste 40 de filme si 70 de piese de teatru, doua premii Oscar, cariera care i-a adus statutul de simbol al distinctiei britanice. Primul premiu Oscar l-a primit pentru rolul din Podul de pe riul Kwai (1957). A jucat in Marile sperante (1946), Oliver Twist (1948), Omul nostru din Havana (1960), Lawrence al Arabiei (1962), Doctor Jivago (1965). Cunoscut publicului larg din Micul lord (1981) si trilogia Razboiul stelelor, unde a interpretat rolul lui Obi-Wan Kenobi. In 1979 a primit Oscar special "pentru contributia sa deosebita la dezvoltarea artei filmice".
A fost casatorit timp de 62 de ani cu Merula Salaman, dramaturg de profesie. Desi a avut parte de glorie, a reusit sa-si pastreze intacte cele doua calitati majore care-i defineau caracterul: modestia si lipsa de ostentatie. S-a ferit toata viata de stridente si s-a comportat ca un adevarat aristocrat. Intr-o epoca a justificarilor de tot felul, Sir Alec Guinness spune si el: "Ma scuzati ca sunt barbat, alb si european."
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
Ce e fericirea?
In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
- Librarie si Carti
- Mall, arta de a face cumparaturi
Curier&Posta redactiei:
Costica Holos Vaida: Citesc cu interes revista si apreciez noile teme abordate. Am trecut de 50 si cunosc bine despre inainte de ‘89 in bisericile baptiste. Dar le cunosc si pe cele de acuma. Imi amintesc cu emotie de intalnirile cu fratii I. Ton si L. Olah (fugeam de la serviciu pentru acestia). Majoritatea pastorilor de acuma nu prea au ce sa-si aminteasca de lucruri care s-au petrecut intre anii 1970-1980. Poate erau adolescenti. De aceea nici nu prea pretuiesc pe acei oameni si acele vremuri. Subiectul cu emigrarea, ca alternative, este binevenit si mie mi se pare dezvoltat cu foarte multa competenta. Am fost afara si nu as putea decide sa emigrez. N-am fost niciodata bogat si nici legat de a avea. In rest sanatate la toti si continuati cu binecuvantarea Domnului.
Nota redactiei: Multumim mult pentru randurile trimise.
Szabó Zoltán: SSJ Nr. 128 - Analiza excelenta a D-lui Constantin Popescu! Emigrarea - fenomen politic? Cu exceptia sentintei generalizatoare: “L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!” Fara asumarea clara si personala a erorilor nu avem sansa de a schimba ceva! Cu respect...
Epilog: "I have a dream"
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Nr. 129 / 19 Martie 2002, Iasi - Romania
La realizarea acestui numar au participat: Teofil Stanciu, Daniel Bud, Ionatan Pirosca, Nicoleta Salcudean, Ioan Ciobota, Alin Cristea
Cuprins: Introducere, Neputinta si insuficienta, Doi oameni in drum spre..., Pe cine sa dau vina?, Pastorul meu american, Orgoliul nu are varsta, Locul larg dintre piscina si Dumnezeu, "Pastorul, vila si piscina", Documente, marturii, memorii, Prietenul meu din Egipt, Cine este cel mai mare?, Exercitii de admiratie, Curier & Posta redactiei, Epilog, Informatii subscribe / unsubscribe.
Introducere
Incercam in acest numar sa privim la profesiunea de pastor, si anume plasand-o intre vocatie si ipocrizie, intre jertfa si aroganta, intre intelepciune si prostie. Plecand de la constatarea ca dupa decembrie 1989 a urmat un val de schimbari majore in comunitatea evanghelica la nivelul celor ce o conduc, intrebam: "Ce s-a ales din aceasta meserie?" Suntem constienti ca ne plasam mai degraba in fata unor personalitati suspicioase si fragile, decat deschise la critica si gata sa intoarca obrazul, asadar ne asumam riscul de a fi "trasi de urechi".
(Grafica cu care s-a editat acest numar. Grafica: Aretta Bazdara)
Ionut Apostu
Neputinta si insuficienta
Incalciti in sisteme organizatorice, structuri ierarhice si grile de salarizare pastorii din bisericile evanghelice par a se stinge incet, incet, lasand o imagine a neputintei si insuficientei.
Daca vorbesc despre neputinta, ma refer la acea neputinta de a transa lucrurile, de a le prezenta ca fiind rele sau bune. Ori tendinta este de a nu supara pe nimeni, de a fi reconciliant intr-un mediu ce nu permite acest lucru. Si daca ne permitem sa fim reconcilianti cu pacatul, atunci sa ne fereasca Dumnezeu!
Cand vorbesc de insufiecienta ma refer la acel aspect al vietii fiecarui crestin, care ar trebui sa ne aduca plinatate si anume relatia cu Dumnezeu. Se simte ca slujba de pastor este doar o slujba, si prea putin exista motivatia corecta a lucrurilor incredintate, ce ne-au fost date cu un singur scop: actul preotiei.
Incalciti in sisteme organizatorice, fortati sa accepte de cele mai multe ori conditiile altora, pastorii nostri isi vad de viata lor (e normal sa fie si asa), numai ca numarul membrilor din biserci scade…
Am vazut si vile, si piscine si masini scumpe… Bani irositi pentru a crea o imagine, pentru a prezenta o evanghelie a unui Dumnezeu ce intr-o buna zi ar putea sa ne renege…
Prinsi printre carti de teologie, pastorii si mai marii nostri nu mai gasesc Biblia. Se fac manuale de vestimentatie crestina, se inventeaza noi adevaruri, se cauta acoperiri pentru pacate; ma uit la toate aceste si ma intreb daca e normal asa ceva… Normal nu e, numai ca firele din incalceala se vad de la distanta si ma tem ca nu care cumva ele sa fie cele care indeparteaza oamenii de biserici.
Intentia noastra nu a fost de judeca pastorii si conducatorii evanghelici ci doar de a pune semne de intrebare. Eu unul un lucru am sa fac tot timpul: voi acorda neindoita incredere in mai marii mei. De restul se va ocupa insusi Cel care este dregator peste mai marii lumii acesteia.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Teofil Stanciu
.jpg)
Doi oameni in drum spre...
Sunt doi, dar nu merg spre Emaus. Poate ca deja au fost, insa acum i-a prins trimiterea cea mare. Vin la mine. La spital. E un presbiter si un pastor. Eu sunt membru in biserica lor de doua saptamani.
De ce am ajuns in spital? Nu stiu exact, dar ma astept la ce-i mai rau. Si ei stiu asta. Povestim... Pastorul nu ma priveste, ci isi pleaca ochii. La un moment dat privirea presbiterului se umple de lacrimi. Spune o gluma. Nu vrea sa-si acopere sentimentele cu ea, fiindca nu ii e rusine ca simte, ci gluma e pentru mine... sa-mi distraga atentia de la gandurile innorate.
Nici unul nu-mi spune ca ma voi face bine. Apreciez. Sunt tristi, se simte. Nu braveaza. Artificialul nu ar putea rezista aici, s-ar divulga imediat.
Au venit pentru Impartasanie. Dupa o vreme pleaca. Mai intai presbiterul, apoi si pastorul. Cel din urma isi uita o carte pe noptiera mea. L-a prins evenimentul...
Boala se amelioreaza dupa o vreme. Cand revin la biserica, in prima duminica in care ma incumet sa fac asta, nu ajung sa ii vad. Si incepe serviciul de inchinare. La microfon e presbiterul care saluta lumea. Se uita prin sala si brusc tace. Ma priveste si se bucura. O vreme nu stie exact ce sa spuna...
Pastorul nu prea sta grozav cu banii. Asta o stiu eu. "Daca te pot ajuta cu ceva... orice." Asta imi spune el. Imi cere numarul de telefon. Ma suna, ma intreaba daca am ce manca, de ce mai am nevoie. In afara de rugaciune, desigur. Asta e subinteleasa.
Nu sunt singurul membru, nici cel mai important. Dar contez. Si ei stiu ce mi se intampla, pentru ca ii intereseaza. Si lasa mereu o usa deschisa. In caz ca...
Poate parea patetic sau sentimental ce spun, dar s-a intamplat. Deficienta mea de reflectare nu modifica faptele. Ele raman si in memorie si in realitate.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Sabina Dodan
Pe cine sa dau vina, exista un vinovat? Sa fiu eu acela?
“De ce nu m-am pocait si ce astept inca?" Aceasta e intrebarea cu care se pare ca toti vor sa ma intampine in loc de "Ce mai faci?" si "Cum iti este?". A fost un timp cand si eu m-am intrebat, dar acum, acum n-as putea sa raspund. Cand m-am intrebat eu, nu era nimeni sa-mi raspunda, acum am obosit sa tot intreb.
Despre vila si piscina nu cunosc, nu stiu, nu am vazut, nu mi-am pus niciodata intrebari pentru ca m-am obisnuit sa analizez pastorul ca pe cel care predica duminica seara si nu ca pe omul obisnuit de toate zilele cu viata lui, cu casa, masina si alte utilitati, poate doar cu suflet.
Multa vreme m-am intrebat cum sa scriu eu un articol despre pastor, am eu un pastor, daca da, care e relatia mea cu el si cat de mult ma cunoaste? Raspunsurile nici eu n-am vrut sa le aflu pentru ca m-ar fi lasat la fel de confuza si aceeasi intrebare am eu o vina, e cineva responsabil de relatia inexistenta pe care o am cu el?
Sunt un outsider, da, nu apartin "lumii" lui si pentru asta nu-l condamn, dar nici nu pot sa afirm ca-mi convine situatia asta. Tema revistei ne permite saptamana aceasta sa dezvaluim ceea ce simtim si ce avem de zis cu privire la pastorii pe care-i ascultam si la a caror biserica mergem. Simt ca pasesc pe teren minat si ca orice voi scrie va fi interpretat si poate condamnat.
De ani de zile, cam 6 la numar, privesc totul din afara, dar traind inauntru, dorind sa ma implic sau sa fiu ignorata, cautand raspunsuri dar multumindu-ma sa nu le aflu. Usile sunt inchise, in sufletul meu s-a format un iceberg de-acum, si intrebarile despre lumea protestanta nu-mi mai starnesc asa mare curiozitate, m-am decis sa-L gasesc doar pe Dumnezeu si daca o sa-mi spuneti ca singura nu pot, n-o sa va ascult...
Si-n fond ce conteaza asa mult vila, masina si piscina? Posesia lor il face sa slujeasca mai putin? Eu zic ca daca nu, nici sa nu ne batem capul, ca nu noi o sa-i judecam pe ei si ca acolo in vesnicie n-o sa le mai trebuiasca. Eu zic ca poti sa ai toata bogatia din lume, dar daca-ti lipseste Dumnezeu nu o sa-ti fie la nimic de folos.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Daniel Bud
Pastorul meu american
Cum a ajuns Ed in pozitia de pastor la aceasta biserica?
Cariera pastorala in care a slujit in sapte biserici asezate in patru state ale SUA se va termina in aceasta biserica de 250 de membri. Dupa o slujire de 10 ani intr-o biserica de 1000 de membri, Ed a ajuns la biserica noastra in 1996. Procesul de cautare a unei noi biserici a inceput in 1994, cu doi ani inainte de expirarea contractului. Si-a anuntat expirarea contractului in vara lui 1996, si si-a depus dosarul de pastor la biroul comunitatii. Dosarul pastorului contine pregatirea teologica, filozofia lucrarii, experienta, hobby-uri etc. A primit mai multe invitatii de la bisericile care erau in cautare de pastor. Odata cu invitatia, biserica includea un dosar in care era prezentata biserica. Dosarul contine istoria bisericii, pastorii anteriori, numarul de membri, filozofia lucrarii, viziunea bisericii, modul de inchinare, structura de conducere, si - foarte important - descrierea detaliata a responsabilitatilor pastorului, salariul aproximativ si beneficiile oferite (asigurare medicala, fondul de pensie, fond pentru transport, casa pastorala cu sau fara intretinere platita, concediu de studiu, concediu de odihna etc.). Ed a semnat un contract de patru ani cu biserica. Contractul asigura biserica ca pastorul nu paraseste postul, iar pastorul este asigurat ca biserica nu il poate destitui decat pentru abatere doctrinara sau morala.
Care este responsabilitatea primordiala a pastorului?
Misiunea primordiala a pastorului este slujirea bisericii. In primul rand, Ed trebuie sa tina doua predici in fiecare duminica. Pentru aceasta ii sunt alocate intre 16 si 24 de ore pe saptamana. Desigur ca pastorii incepatori au nevoie de mai mult timp de pregatire, pe cand pastorii experimentati muncesc la o predica noua si refac o predica mai veche. Schimbarea pastorului la cativa ani elimina repetarea predicilor sau a exemplelor. In cinci ani nu l-am auzit pe Ed repetand un exemplu. Apoi, Ed are responsabilitatea de a conduce un studiu biblic cu barbatii miercurea seara. Mai mult, trebuie sa participe la intalnirile saptamanale in care se discuta forma si continutul inchinarii, si trebuie sa isi anunte temele predicilor cu cel putin o luna inainte, pentru a oferi timp organizarii unei inchinari adecvate. Participa la intalnirile comitetului de batrani si la orice alta intalnire importanta a bisericii, la serile de tineret, la misiunile sau taberele bisericii. In al doilea rand, daca e cineva bolnav sau in spital, Ed are datoria de a face o vizita scurta. In afara de aceste vizite, Ed trebuie sa fie la birou opt ore pe zi, desi in cateva seri are intalniri cu diferite comitete ale bisericii.
Cum este relatia dintre pastor si membri? Ca sa se aproprie de membrii bisericii, Ed este implicat in diferite activitati. El si sotia sunt invitati in diferite familii la cina sau la ocazii speciale. De multe ori isi foloseste pauza de pranz sau micul dejun pentru a sta de vorba cu unul sau mai multi membri din biserica. Cand vreau sa vorbesc cu el ne intalnim la micul dejun intr-un restaurant, vinerea dimineata la 7:30 si stam de vorba cam o ora. De multe ori imi povesteste despre articolele din ziare, reviste sau carti unde gaseste cate ceva despre Romania. Micul dejun costa 4$ pentru amandoi. Plateste el si cere chitanta pentru a deconta "intalnirea" din fondul bisericii destinat relatiilor pastorale. Cele mai grele ii sunt intalnirile de consiliere in cazurile care evident se indreapta spre divort. Dupa o discutie preliminara indreapta cuplul spre un birou de consiliere crestina unde nota de plata este calculata in functie de venitul familiei. La terminarea bisericii este prezent la una din iesiri pentru a saluta membrii. La fiecare iesire din sala este cate un batran al bisericii, care saluta membrii. Ed, diaconii care duc cosurile pentru darnicie, batranii care saluta biserica la iesire, si toti cei care participa la inchinare se intalnesc pentru rugaciune 15 minute inainte de program. Dupa rugaciune Ed are timp de discutat cu membrii care sunt pe hol, sau saluta musafirii. A facut o prioritate din a sta de vorba cu orice roman care a vizitat biserica impreuna cu noi.
Cum este asigurata sanatatea relatiei pastor-membru? Biserica are un comitet de diaconi care au grija de finantele bisericii, astfel incat pastorul nu stie cati bani da cineva la biserica. Biserica procedeaza asa pentru ca pastorul trebuie sa trateze toti membrii in mod egal. Desi darnicia este confidentiala (la noi stabilita de comun acord la cam 8% pentru functionarea buna a lucrarii din biserica - asta fara darnicia pentru lucrari din afara bisericii, misiune etc.) salariul pastorului este publicat in fiecare bilant anual. Fiind la sfarsitul carierei, Ed are un salar de circa 45.000$ pe an, plus 15.000$ beneficii. Locuieste in casa pastorala de langa biserica si anumite cheltuieli de intretinere sunt acoperite.
Cum este apreciata munca exceptionala a pastorului? In 2000 a expirat contractul lui Ed incheiat pe patru ani. Biserica a fost impresionata de profesionalismul dovedit si de cresterea spirituala a bisericii. Inainte de a expira contractul, biserica a decis sa ii faca o noua propunere, de data aceasta un contract pe cinci ani, adica pana la pensie. In plus, activitatea lui a fost premiata cu 2.500$. Ed a acceptat si, la vara, merge intr-un tur pe urmele lui Pavel in bisericile din Grecia si Cipru, ocazie cu care va cheltui cei 2.500$ oferiti in 2000, cat si concediul de studiu de trei saptamani oferit de noul contract.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Alina Simion
Orgoliul nu are varsta
Avea copii. As zice ca erau reusiti daca ar fi sa ma iau dupa spusele lui. De-acum era batran si mai spera sa se bucure de ai sai fii. Spera si tare mi-e mila de el cand ma gandesc la sentimentele lui. Era singur, de asta cred ca in momentul in care il intrebai ceva nu se mai oprea, vorbea de copiii lui. Ma necajea uneori raspunsul, ii faceam observatie, eu care eram cu mult mai mica decat el. Dar orgoliul nu are varsta. Ma mai prindeau seri si nopti plangand pentru el.
Cand era departe, acolo in natura, se simtea minunat, se vedea asta cand se intorcea la oras, era ca renascut. In schimb, cand era departe imi era frica, frica sa nu-l pierd. Pana acum, niciodata n-am scris de el, nici n-am prea vorbit despre el. Sau poate ca cei din jurul meu nu sunt de aceeasi parere. Ca orice om, avea si defecte, le-as zice mai mult greseli de tinerete, caci fusese tanar candva. Acum la batranete, trebuia sa se ia la tranta cu viata. Ii era peste putinta sa inteleaga de ce unul din feciorii sai trebuie sa repete aceleasi greseli, de parca nu le-ar fi facut si el. Si cand te gandesti ca ar fi meritat o batranete linistita!
Uneori ramanea uimit, nu realiza ca situatiile il depasesc, timpul il depasea. Totul era mai puternic decat el. Nu dorea de la viata decat sa-i recunoasca meritele, nu pe toate daca nu era posibil, la urma urmei a fost si ramane o persoana rezonabila, percepandu-si bine limitele. Asta accepta, dar ce nu putea accepta era faptul ca EA, viata, ii refuza dreptul de a avea copii reusiti. Si el nu inceta sa creada asta. Erau copiii lui, se trudise pentru ei, numai el stia cat facuse pentru ei. Cred ca de asta e iubit. Si la ce i-au ajutat toate principiile?
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Ionatan Pirosca
Locul larg dintre piscina si Dumnezeu
"M-a scos Dumnezeu la loc larg", spunea un pastor cu mai multi ani in urma, dupa revolutie.
Of, ca multe a mai adus revolutia asta! Ea e vinovata. A adus multe si pe multi. Americani, mai ales. Cu buzunarele si cu inimile pline. Era necesar sa stea undeva. Casa pastorului era prea mica.
E rau sa-ti faci oaspetii sa se simta ca acasa?
Spinoasa problema! Daca eu nu m-am lipit niciodata de bani, nu inseamna ca altii n-au voie. Ca suna a dispret fata de iubitii nostri enoriasi autohtoni, as fi rauvoitor daca as spune.
Si David Il lauda pe Domnul: "Te laud, Doamne, ca mi-ai scos inima la larg." Iar inima lui avea patru camere. In cate camere trebuie sa stea inima unui pastor? Anatomica chestie!
Ce, noi n-avem copii? N-au si ei inimi? Oaspetii, cand vin, isi lasa inimile la vama? Pai adunati cate camere se fac! Unde sa intre atatea inimi?
Numai ca lui David Dumnezeu i-a scos inima la locul larg care e dragostea Lui. Ce mananca molia e treaba moliei.
Si nu numai atat: domnii directori de biserici predica despre foloasele smereniei si despre locul inimii fiecaruia, care e langa propria comoara. Iar ceilalti asculta si invata. Invata ca binecuvantarea inseamna sa ai vila, masini, bani, glorie, ca o lucrare crestina veritabila numai cu asa ceva se face si eventual pentru asa ceva...
"Ce usor de manipulat sunt americanii astia!" imi spunea recent cineva. Ei sunt de vina!
Sa ne spuna ei asadar cum se umple locul larg dintre piscina si Dumnezeu.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
Eduard Orasanu
Pastorul, vila si piscina
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva m-a intrebat daca asez realitatea undeva in America sau undeva in viitor. Raspunsul tine in intregime de orasul Iasi si, in plus, este plasat in prezentul super-naucitor. Iata, din trei pastori baptisti, doi locuiesc in vile, cred confortabile, apoi un alt lider baptist are si vila si piscina. Cu siguranta nu cred in traiul la limita saraciei absolute, dar nici nu cred cand mi se spune: "Mi-a dat Domnul masina, computer, viza de zece ani pentru America". Nu, nu pot sa accept lideri flamanzi si ponositi, dar nici nu ma impac cu fraza: "Imi plateste Domnul telefonul, benzina, intretinerea, curatenia si frigiderul plin".
Nu am studii teologice avansate, dar nici nu-L confund pe Dumnezeu cu "prestatorul de servicii" care e gata sa-mi repare gazul, cu "agentia de turism" care abia asteapta sa ma teleporteze in Los Angeles, cu "agentia imobiliara" care are o camera in plus.
Se pare ca a trecut perioada "romantica si sangeroasa" cand ne uitam dupa camioanele straine si dupa ajutoarele din ele. Astazi a fi lider evanghelic e o profesie sepectaculoasa. Iata, a fi pastor balanseaza intre vocatie si oportunism galagios. A fi invatator balanseaza intre modestie si automobil de douazeci de mii de marci, dotat cu dispozitive anti-radar si anti-furt. A fi glasul Domnului balanseaza intre viziune teologica clara si peticire superficiala cu versete biblice. Ce s-a ales din meseria aceasta?
Atunci cand am asociat cuvintele pastor, vila si piscina, cineva din SSJ mi-a spus: "am nevoie de calauzire, nu stiu ce sa scriu". Vezi, dragul meu SSJ-ist, folosesti cuvinte cheie, potrivite pentru meseria despre care discutam. Pentru ca nu gresesti daca astepti calauzire de la un pastor, pentru ca nu e absurd sa-si faca vreme pentru tine, pentru ca nu e ridicol daca ceri un dram de speranta, o litera vesnica.
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr.14 – Pastorul, vila si piscina”)
“Frumusetea va salva lumea!" F.M. Dostoievski
Pentru acest numar va recomandam in continuare:
. Documente, Marturii, Memorii
. Nicoleta Salcudean - Prietenul meu din Egipt
. Ioan Ciobota - Cine este cel mai mare?
. Alin Cristea - Exercitii de admiratie: Sir Alec Guinness
Documente, Marturii, Memorii
(continuare din numarul trecut)
Documentul pe care il dam acum pentru prima data publicitatii a aparut la Iasi in toamna anului 1978. El a fost conceput de catre Danut Manastireanu si a fost trimis Uniunii Baptiste, insotit de o lista cu cateva zeci de semnaturi, mai ales ale unor tineri, dar si ale altor membri ai Bisericii baptiste din Iasi.
... cerem insistent conducerii Uniunii luarea urmatoarelor masuri (pentru care prezentam alaturat justificarile ce le indreptatesc):
3. Convocarea Congresului anual al Uniunii, asa cum s-a promis la Congresul din februarie 1977. Acest lucru este foarte necesar, caci la inceputul actualei legislaturi cei din conducerea Uniunii s-au dovedit a fi nepotriviti pentru slujba care le-a fost incredintata si au creat in cadrul cultului o tensiune crescanda prin nerezolvarea problemelor curente si prin masurile absolut contrare intereselor Bisericii. Foarte grav este refuzul Uniunii de a discuta si de a raspunde in fata fratietatii pentru activitatea depusa pana acum; si ar avea pentru ce raspunde, caci n-au rezolvat nici una din problemele puse in Congres. Presedintele si secretarul general al Uniunii au refuzat, nu demult, primirea unei delegatii a Comunitatii Bucuresti care venise cu intentia de a discuta tocmai aceste probleme.
4. Cresterea nivelului cultural si spiritual al revistei cultului. Starea actuala a revistei este deplorabila, este o adevarata rusine pentru cultul nostru. Fiecare pagina este plina de greseli gramaticale si ortografice, ca sa nu mai vorbim despre valoarea spirituala a articolelor, care se complac intr-o cumplita banalitate. Semnatarii articolelor sunt ilustri necunoscuti, in vreme ce predicatorii de prima mana din tara noastra n-au avut niciodata acces la paginile revistei.
(5. Numai pentru comunitatea Bucuresti)
Angajarea fratelui Iosif Ton prin contract, de catre biserica Oradea a deschis, credem, o cale noua in relatiile pastor - autoritati. Pe de o parte elibereaza pastorul de dependenta fata de recunoasterea Departamentului, iar pe de alta parte face pe pastor raspunzator doar in fata bisericii sale. Consideram ca in actualele conditii ar fi o dovada de orientare progresista daca ati propune angajarea imediata ca pastor a fratelui Filip Dinca intr-o biserica din Comunitatea Bucuresti.
Potrivit stipulatiilor legale, asteptam raspuns in termen de 15 zile pe urmatoarea adresa: Biserica Crestina Baptista, str. Sarariei nr. 32, 6600, Iasi (pentru tineri)
[Explicatii: Ideea angajarii pastorilor prin contract direct cu biserica, spre deosebire de practica oficiala a angajarii prin Uniune, incerca sa evite controlul Departamentul cultelor, care refuza angajarea pastorilor incomozi, asa cum s-a vadit in cazurile Olah, Popescu si Nicolescu.]
(recomandam a se vedea: “Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist ‘ultima parte’”)
Nicoleta Salcudean
Prietenul meu din Egipt
Prietenul meu a fost candva refugiat in Egipt... Sau poate era doar acasa...
Crestinii nu au dreptul la evenimente publice, evanghelizare sau alte manifestari de genul acesta in Egipt, dar de Craciun pot organiza programe de colinde... Pe data de 6 ianuarie (atunci sarbatoresc ei Craciunul) am participat la un astfel de program organizat de tineri in unul dintre cele mai mari hoteluri din Cairo.
Au venit multi oameni, chiar si musulmani. Colinde frumoase, atmosfera de sarbatoare. Eram undeva la balcon, urmarind totul. Si dintr-o data am inteles ceva extraordinar. Isus m-a invitat la ziua Lui... pe mine... tocmai din Romania... M-am simtit cu totul speciala. Si am mai inteles ceva extraordinar: El era sarbatoritul!
Prietenul meu a fost candva refugiat in Egipt... Am aflat care e de fapt originea numelui acestei tari: gr. Agiptis-Kipt-Kiptah = Casa Dumnezeului Ptah = Dumnezeul intregii creatii.
Egiptul poate deveni din nou ceea ce a fost la inceput, inainte de venirea altor dumnezei in vietile oamenilor. Egiptul poate fi din nou Casa Dumnezeului Pthah, Dumnezeul intregii creatii.
Prietenul meu e rege... Oriunde.
(textul acesta se poate citi si in “Nicoleta Salcudean – Timo Teams”)
Ioan Ciobota
Cine este cel mai mare?
Oamenii sunt ciudati de-a dreptul! Ganditi-va la ucenicii Domnului. Au fost martorii minunilor dumnezeiesti pe care Domnul nostru le-a facut. Au vazut marea linistindu-se - la porunca LUI, au vazut indracitul eliberat - la porunca LUI, au vazut ologii umbland, surzii auzind, orbii capatandu-si vederea, multimile saturate. L-au vazut pe EL. Au umblat cu EL, au stat de vorba cu EL, L-au vazut fata in fata. Trei dintre ei au vazut chiar si "Schimbarea la fata", cand Domnul Isus Cristos statea de vorba cu Moise si Ilie (Legea si Proorocii), iar Dumnezeu spunea din cer: "Acesta este Fiul meu preaiubit, de El sa ascultati". "ACESTA ESTE FIUL MEU, DE EL SA ASCULTATI".
Ucenicii sunt atat de uimiti, incat Petru - cu stilu-i caracteristic - le propune sa imortalizeze acel moment (din existenta universului creat "Din El, prin El si pentru El") si sa-l inchida in 3 colibe.
Daca n-ati sti continuarea, ce ati spune? "Cu siguranta oamenii acestia - ucenicii LUI - au ajuns la sfintenia pe care o pretinde Dumnezeu de la orice om. Cu siguranta ca ei nu mai sunt interesati de cele materiale, de micile "rautati" ale vietii." Asa credeti ca gandeau ucenicii? Da de unde! Stiti ce-i durea pe ei cel mai tare? Stiti ce-i framanta pe ei? CINE ESTE CEL MAI MARE?
Cine este cel mai mare era problema lor. Abia dupa ce L-au vazut rastignit - in locul lor, din dragoste pentru ei - au priceput... CINE este cel mai mare.
Cine este "cel mai mare" in viata ta? Serviciul tau, cariera ta, scoala ta, masina, hainele, casa, calculatorul, televizorul, aurul tau, argintul tau, bogatia ta? "Arunca dar aurul in tarana, arunca aurul din Ofir in prundul paraielor! Si atunci Cel Atotputernic va fi aurul tau, argintul tau, bogatia ta. Atunci Cel Atotputernic va fi desfatarea ta." Iov 22:24-26
Daca L-am vazut pe EL in toata splendoarea si frumusetea LUI, in desavarsirea si sfintenia LUI, si totusi... ma lupt ca "EU" sa fie raspunsul la intrebarea "Cine este cel mai mare?", cred ca este bine sa-mi amintesc ce spune Ioan Botezatorul: "Trebuie ca EL sa creasca, iar eu sa ma micsorez."
Mai mult decat atat, daca Il vad pe EL in fiecare din fratii mei, atunci inteleg clar fata de cine trebuie ca eu sa ma micsorez, iar El sa creasca. Ei sa creasca - fratii mei, pentru care a murit Cristos, iar eu sa ma micsorez.
Atunci voi intelege ca "celor smeriti, El le da har", atunci va fi "Cristos in voi - nadejdea Slavei", iar cei din jurul meu vor pricepe ca L-am vazut, ca Il vad in fiecare zi si stau de vorba cu EL in fiecare zi, si ca "mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa" (Iov 42:6).
Vor intelege toti ca "nu mai traiesc eu, ci Cristos traieste in mine".
Conluzie-intrebare: Ucenicii au avut toate atuurile, au participat la toate "lectiile", si totusi...
Stie Apostolul Pavel de ce zice: "Cine crede ca sta in picioare, sa ia seama sa nu cada."
Daca ei, care au fost muritorii cei mai apropiati de VIATA, au avut aceste experiente, cum oare ar trebui sa fim noi? Cat timp am petrecut azi, ieri, alaltaieri cu EL, stand de vorba cu EL, in rugaciune si adorare, studiind Biblia? Si cat timp am cheltuit pentru "restul"...? Daca raportul este 15 ore pe zi cu "restul" si 10 minute cu EL... atunci cine este cel mai mare?
(recomandam a se vedea: “Ioan Ciobota – Galeriile banatene ale SSJ-ului”)
Alin Cristea
Exercitii de admiratie: Sir Alec Guinness
Maestru incontestabil al artei deghizarii - a intruchipat cele mai felurite personaje, de la Charles I la Hitler -, cel mai bun actor de compozitie si travesti din cinematografia postbelica engleza - in Inimi nobile si alese (1949) a interpretat 8 roluri diferite -, "probabil cel mai mare actor englez de film al acestui secol" (Alex. Leo Serban), unul dintre cei mai stilati actori britanici de teatru si film si unul dintre cei mai mari interpreti ai repertoriului shakespearian, "remarcabilul poet al anonimatului" (Peter Ustinov), actorul preferat al regizorului David Lean - seful noii scoli cinematografice britanice de dupa ultimul razboi.
Cariera sa include peste 40 de filme si 70 de piese de teatru, doua premii Oscar, cariera care i-a adus statutul de simbol al distinctiei britanice. Primul premiu Oscar l-a primit pentru rolul din Podul de pe riul Kwai (1957). A jucat in Marile sperante (1946), Oliver Twist (1948), Omul nostru din Havana (1960), Lawrence al Arabiei (1962), Doctor Jivago (1965). Cunoscut publicului larg din Micul lord (1981) si trilogia Razboiul stelelor, unde a interpretat rolul lui Obi-Wan Kenobi. In 1979 a primit Oscar special "pentru contributia sa deosebita la dezvoltarea artei filmice".
A fost casatorit timp de 62 de ani cu Merula Salaman, dramaturg de profesie. Desi a avut parte de glorie, a reusit sa-si pastreze intacte cele doua calitati majore care-i defineau caracterul: modestia si lipsa de ostentatie. S-a ferit toata viata de stridente si s-a comportat ca un adevarat aristocrat. Intr-o epoca a justificarilor de tot felul, Sir Alec Guinness spune si el: "Ma scuzati ca sunt barbat, alb si european."
(recomandam a se vedea: “Alin Cristea – Exercitii de admiratie ‘alte texte’”)
Ce e fericirea?
In numerele viitoare vom publica urmatoarele teme:
- Librarie si Carti
- Mall, arta de a face cumparaturi
Curier&Posta redactiei:
Costica Holos Vaida: Citesc cu interes revista si apreciez noile teme abordate. Am trecut de 50 si cunosc bine despre inainte de ‘89 in bisericile baptiste. Dar le cunosc si pe cele de acuma. Imi amintesc cu emotie de intalnirile cu fratii I. Ton si L. Olah (fugeam de la serviciu pentru acestia). Majoritatea pastorilor de acuma nu prea au ce sa-si aminteasca de lucruri care s-au petrecut intre anii 1970-1980. Poate erau adolescenti. De aceea nici nu prea pretuiesc pe acei oameni si acele vremuri. Subiectul cu emigrarea, ca alternative, este binevenit si mie mi se pare dezvoltat cu foarte multa competenta. Am fost afara si nu as putea decide sa emigrez. N-am fost niciodata bogat si nici legat de a avea. In rest sanatate la toti si continuati cu binecuvantarea Domnului.
Nota redactiei: Multumim mult pentru randurile trimise.
Szabó Zoltán: SSJ Nr. 128 - Analiza excelenta a D-lui Constantin Popescu! Emigrarea - fenomen politic? Cu exceptia sentintei generalizatoare: “L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!” Fara asumarea clara si personala a erorilor nu avem sansa de a schimba ceva! Cu respect...
Epilog: "I have a dream"
Informatii subscribe/unsubscribe
Pentru subscribe (format normal/only text/doc/zip/fara fundal) scrieti la adresa revistei, trimiteti adresa dumneavostra si, in functie de ce solicitati, o vom copia in baza respectiva de date. Pentru retragere trimiteti mesajul "unsubscribe" si va vom sterge din baza de date. Indiferent de varianta, va multumeste
The Salt Street Journal - adica:
Alina Simion
Aretta Bazdara
Daniel Grigoroscuta
Eduard Orasanu
Ionutz Apostu
Sabina Dodan
------------------------------------
Din redactia SSJ au mai facut parte:
de la numarul 1 la 21, Eugen Eremia
de la numarul 2 la 99, Mircea Paduraru
------------------------------------
Redactia poate fi contactata la: iapostu@
------------------------------------
grafica The Salt Street Journal este semnata de Aretta Bazdara
-----------------------------------
corectura: Daniel Grigoroscuta si Ionut Apostu
-----------------------------------
Responsabilitatea materialelor publicate de colaboratori revine exclusiv autorilor.
-----------------------------------
The Salt Street Journal: "tiraj" aproximativ 650 de adrese
"Frumusetea va salva lumea!"
F.M. Dostoievski
...iar frumusetea este
HRISTOS
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu