(SSJ - The Definitive Collection 2007)
Hai liberare!
Introducere
Ca armata este privita de cei mai multi ca o pierdere de vreme, nu mai e o noutate. Ca armata este obligatorie, iarasi nu e o noutate. Mai nou este ca armata este cea care produce rupturi, de cele mai multe ori “irevocabile”. Armata este cea care dezumanizeaza, iti modifica complet orizontul si de cele mai multe ori te arunca in zone de unde greu mai iesi. Asta pentru o perioada, dupa ce intri iar in ritmul natural al vietii, in care iti mai aduci aminte din cand in cand de cate vreun coleg de armata…
Texte scrise de: Aretta Bazdara, Sabina Dodan, Alina Simion, Teofil Stanciu si Daniel Bud
Aretta Bazdara
Nu stiu cum e sa faci armata si nici nu cred ca voi ajunge sa stiu Vreodata, dar mie una mi se pare o pierdere de timp. Daca esti pasionat de pistolase si grade mai merge, dar sa-l iei pe bietul Gheorghe si sa-l disciplinezi nitelus mi se pare deplasat.
Armata, zic eu, ar trebui sa fie o "scoala" bine organizata, unde sa te duci voios din pasiune si dornic de autodisciplina. La noi e un fel de nu stiu ce cu miros tare de saracie, disperare si, de ce sa nu zic, prostie. Iti fura un an din viata pe nimic... dar patria are nevoie de ostasi, de oameni bine instruiti, ca daca spre nenorocirea noastra suntem atacati... deocamdata nu suntem atacati decit de un trai sub limita normalului si politicieni cu burta, asa ca nu vad sensul istructiei. Voi?
Soldatul roman vesnic erou si muritor de foame. De ce aduna statul in nu stiu ce casute de "turta amaruie" bietii tineri care ies dupa un an pierduti si dezorientati rau, in nici un caz mai barbati. "Ma, barbatul trebuie sa faca armata!" ...ce fraza lipsita de vreo urma de gindire. Ce invata barbatul in armata: cum sa o bata pe Ileana si cum sa manince fasole, cum sa injure in grup si sa traga... ce ramine de vazut sau auzit...
Daca ar fi dupa mine, dar cum bine stiu nu e dupa vointa mea, ar trebui sa se intre cu examen in armata, sa fie o institutie pentru cei pasionati...
...
Sabina Dodan
Ce-i lege nu-i alegere
"Soldatul este obligat sa cunoasca temeinic prevederile militare in partile ce-l privesc si sa execute in mod exemplar indatoririle ce ii revin, sa cunoasca gradele si functiile militare, numele comandantilor sai... Sa nu paraseasca grupa din care face parte fara aprobarea comandantului de grupa..." Acestea sunt doar cateva din atributiile ce-i revin unui soldat, dictate de la prima zi de armata si respectate pana la ultima. (?)
Marturisesc ca imi este foarte greu sa scriu despre armata, n-o cunosc catusi de putin, am cunoscut insa un om pe care armata l-a schimbat atat de mult incat se poate spune ca intreaga lui viata a inceput odata cu armata. Internat pentru o depresie "veche care nu-i dadea pace" a fost bucuros sa mai poata povesti cuiva despre intamplari din viata lui. Relatarile amoroase nu intra aici in discutie, banuiam ca ele sunt cauza depresiei lui, interesant era modul in care vorbea despre armata si ce fericit a fost cand a plecat de-acasa pentru ea: "Am vazut si eu lumea, am aflat ce se mai petrecea in tara, ca in sat nu stiam nimic. Mama ne-o ajutat ea cum o putut dar nu stiam de biscuiti, nu stiam de haine cum se fac acuma, de radio...". "In armata am cunoscut si eu alti oameni, am trait vremuri bune, armata m-o facut om pe mine".
Mi-a relatat multe intamplari frumoase, nici o indisciplina, era armata povestita asa cum povestim noi despre vremurile cand eram la scoala, nu armata tragica de-acum cu dezertori si impuscaturi ca in filme cu banditi.
Armata din ziua de azi ofera cam trei alternative: mita pentru a scapa de ea, razvratire pentru cei carora le e mai greu sa se supuna (ei ajung la acte disperate precum sinucideri sau atacuri, dezertari) si supunere pentru cei dornici sa scape mai repede si in regula de ea. A, am omis oare pe altii? Sa fie cineva sa-si doreasca sa faca armata cand ea nu le ofera nimic? O tara care nu-i America sau Afganistan si o lume care n-o sa le ceara ajutorul poate niciodata? E greu sa faci armata stiind ca nimic spectaculos n-o sa li se intample cu toate ca imaginandu-si un razboi ajung sa multumeasca Domnului ca n-au parte de-asa ceva. Si noi ar trebui sa facem la fel...
...
Alina Simion
"Am sa ma intorc barbat" era refrenul unei melodii a formatiei Vama Veche. Personajul se sinucide cu doua zile inainte de liberare. A sa prietena care pana atunci nu-i dovedise fidelitatea, la final de piesa plange dupa gardul unitatii. Scenariul e o parte din realitate, e infiorator si derutant. E starea de spirit a Romaniei, e atitudinea generatiei care nu putea finaliza o sarcina, e incapacitatea superiorilor de a redeveni oameni.
Traiam intr-un mediu in care toti condamnau armata si nu doreau inrolarea. Cea mai draga fiinta pentru mine era in armata, iar ea nu se plangea. De ce altii ar fi facut-o? Ea era pentru toata viata iar restul doar pentru un an si li se parea atat de imposibil.
In realitate stiam ca rationamentul e gresit, eram constienta de ruptura produsa din cauza armatei. Relatia frate-sora isi modificase traiectoria si compozitia, in afara de cele doua componente de baza care si ele se transformau irevocabil.
Incapacitate de a vizualiza sacrificiile ambelor parti era evidenta si deteriorarea sentimentelor simtita. Distanta dintre noi mai mereu de nedepasit si refuzul de a comunica era pentru el un nou semnal al diferentei dintre cele doua medii. Apartinea amandorura dar in principiu nici unuia. Nu era acceptat integral in nici unul, se simtea exclus din amandoua. Acum sunt constienta ca o parte din mine i-o datorez, ca viziunea mea asupra realitatii a fost influentata de al meu frate.
Tot ceea ce pare normal si frumos in viata civila e anormal si non frumos pentru armata. Limita civila poate fi depasita, dar regulile superiorilor trebuie respectate.
Adaptarea la viata "obisnuita" pe care o parasisera cu ani in urma e una de convenienta caci oricand militarul de cariera te poate fermeca, dar niciodata nu i se va permite sa coboare de pe piedestal armata si ordinele.
...
Teofil Stanciu
.jpg)
Armata. Institutie romaneasca, birocratie, scleroza functionareasca. Ce sa te atraga intr-acolo?
Sunt un neincorporabil pe motive medicale in urmatorul an. Pacat ca numai atat. Normal ca a trebuit sa fiu privit cu atentie de un medic militar. S-a uitat la mine suficient de atent cat sa imi spuna: Da, encefalita zici? Si ce daca ametesti? Si eu ametesc cand intorc capul. Urmatorul! Cand nici o urma de respect nu pandeste in verdeata acestui monolit-institutie cum ar putea sa ma traga inima catre incorporare...
Ca e pierdere de vreme se stie. Imi spune fratele meu (in prezent angajat al armatei): si daca dai spaga, dar sa nu te duci in armata. Politica de spaga asadar e la ea in ograda dincolo de santinela intransigenta care vegheaza poarta.
O doamna binevoitoare, e functionar civil. Spune si tu ca nu poti sa faci armata din cauza religiei. Armata, fiii tai te tradeaza, tineretul patriei nu te vrea!
In fiecare zi de scoala treceam pe langa unitatile militare. Strada se cheama Armatei Romane (dupa ce a fost Armatei Rosii). Ce se mai schimba numele. Pe strada asta s-au adunat soldatii, studentii si... mortii. Am terminat aproape cu studentia. Nu mai vreau pe strada asta. Macar pentru urmatorii 50 de ani.
Ce-ar fi sa ne vedem de viata si sa ni se ofere niste cursuri de tir. Ca in felul acesta inca se mai crede ca "ne va apara tara de dusmani". Si ceva scrima ne-ar putea folosi. Nu stii niciodata cat involueaza mersul lumii sau mentalitatile. Davide poetule, mai ai prastia aia? Sa aruncam o piatra si... orice accident e posibil. Poate se lumineaza o minte si scapam de arcan macar in secolul 21.
Tot vorbind asa pe la colturi, din loc in loc e posibil sa nu mai trebuiasca sa spunem: Hai liberare! Asa sa ne fie...
...
Daniel Bud
Armata sau programarea timpului pierdut
1. Ianuarie 1989. Oradean baptist trimis la Roman la o unitate militara de tancuri. Prima data cind am revenit in Oradea a fost in august. La prima intrebare: cine este "pocait"? am descoperit ca aveam in unitate si un crestin dupa evanghelie.
2. Mai 1989. Au fost incorporati mai multi crestini in aceeasi unitate, baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie, adventisti.
3. Primavara 1989. Se formeaza fanfara unitatii cu o majoritate de fanfaristi crestini.
4. Il descopar pe M. Cartarescu si Virgil Ierunca in libraria din oras. In biblioteca unitatii il descopar pe Eliade ca romancier. Un prieten penticostal planuieste fuga din unitate si din tara, destinatia Austria. Amina planul pina dupa liberare.
5. Toamna 1989. Colonelul de contrainformatii ma acuza de raspindirea credintei intre camarazi. Ca dovada imi ofera o copie a unei scrisori adresata familiei, pusa de mine din discretie la posta din oras. Amenintarea: "Daca continui te degradez si te trimit in batalion disciplinar." Urmeaza o perchezitie personala si a valzei in care confisca tot ce era foaie, carte, Biblie, scrisoare sau jurnal.
6. Radio Europa Libera imi infuza sporadic doza de normalitate, mai ales prin emisinea religioasa a lui Iosif Ton.
7. Decembrie 1989 - lovitura de stat. Au fost zvonuri cum ca teroristii vin sa atace unitatea, insa nimic serios nu a avut loc. Iliescu a fost recunoscut de camarazii moldoveni ca fostul prim secretar din Iasi, daca nu gresesc, oricum, un cunoscut nomenclaturist.
8. Primavara 1990. Revin la Oradea dupa ce ma opresc in Iasi. Am dorit sa vizitez marele oras inainte de a ma intoarce la orasul din extrema de vest a tarii. Ziarul iesean "Opinia studenteasca" - daca nu gresesc - publica un interviu cu un "terorist" arestat. Din interviu inteleg foarte clar ca a fost o lovitura de stat in Romania. FSN si Iliescu sunt de fapt o grupare comunista care nu dorea libertate si democratie, ci doar instalarea lor in locul ocupat de Ceausescu. Teroristii si mortii au fost comenzi ale noii puteri (FSN) cu scopul de a-si legitima ascensiunea, oferind ideea "emanatiei populare" naturale.
9. Armata romana a fost locul de macinare a sanatatii fizice si morale a multor tineri. Imi aduc aminte de un slovac aradean, trompetistul unitatii. A venit in armata un tinar inocent, proaspat iesit de pe bancile liceului, crescut intr-un sat de slovaci cu o morala stricta. A rezistat 10 luni, dupa care a intrat in seria iubitorilor de alcool si sex.
10. Timpul e programat dupa un orar in care fiecare minut isi are obiectivul particular in contextul unui scop general. In Korea de Sud in prezent armata de doi ani e obligatorie, insa e cu mult diferita de situatia de la noi.
Introducere
Ca armata este privita de cei mai multi ca o pierdere de vreme, nu mai e o noutate. Ca armata este obligatorie, iarasi nu e o noutate. Mai nou este ca armata este cea care produce rupturi, de cele mai multe ori “irevocabile”. Armata este cea care dezumanizeaza, iti modifica complet orizontul si de cele mai multe ori te arunca in zone de unde greu mai iesi. Asta pentru o perioada, dupa ce intri iar in ritmul natural al vietii, in care iti mai aduci aminte din cand in cand de cate vreun coleg de armata…
Texte scrise de: Aretta Bazdara, Sabina Dodan, Alina Simion, Teofil Stanciu si Daniel Bud
Aretta Bazdara
Nu stiu cum e sa faci armata si nici nu cred ca voi ajunge sa stiu Vreodata, dar mie una mi se pare o pierdere de timp. Daca esti pasionat de pistolase si grade mai merge, dar sa-l iei pe bietul Gheorghe si sa-l disciplinezi nitelus mi se pare deplasat.
Armata, zic eu, ar trebui sa fie o "scoala" bine organizata, unde sa te duci voios din pasiune si dornic de autodisciplina. La noi e un fel de nu stiu ce cu miros tare de saracie, disperare si, de ce sa nu zic, prostie. Iti fura un an din viata pe nimic... dar patria are nevoie de ostasi, de oameni bine instruiti, ca daca spre nenorocirea noastra suntem atacati... deocamdata nu suntem atacati decit de un trai sub limita normalului si politicieni cu burta, asa ca nu vad sensul istructiei. Voi?
Soldatul roman vesnic erou si muritor de foame. De ce aduna statul in nu stiu ce casute de "turta amaruie" bietii tineri care ies dupa un an pierduti si dezorientati rau, in nici un caz mai barbati. "Ma, barbatul trebuie sa faca armata!" ...ce fraza lipsita de vreo urma de gindire. Ce invata barbatul in armata: cum sa o bata pe Ileana si cum sa manince fasole, cum sa injure in grup si sa traga... ce ramine de vazut sau auzit...
Daca ar fi dupa mine, dar cum bine stiu nu e dupa vointa mea, ar trebui sa se intre cu examen in armata, sa fie o institutie pentru cei pasionati...
...
Sabina Dodan
Ce-i lege nu-i alegere
"Soldatul este obligat sa cunoasca temeinic prevederile militare in partile ce-l privesc si sa execute in mod exemplar indatoririle ce ii revin, sa cunoasca gradele si functiile militare, numele comandantilor sai... Sa nu paraseasca grupa din care face parte fara aprobarea comandantului de grupa..." Acestea sunt doar cateva din atributiile ce-i revin unui soldat, dictate de la prima zi de armata si respectate pana la ultima. (?)
Marturisesc ca imi este foarte greu sa scriu despre armata, n-o cunosc catusi de putin, am cunoscut insa un om pe care armata l-a schimbat atat de mult incat se poate spune ca intreaga lui viata a inceput odata cu armata. Internat pentru o depresie "veche care nu-i dadea pace" a fost bucuros sa mai poata povesti cuiva despre intamplari din viata lui. Relatarile amoroase nu intra aici in discutie, banuiam ca ele sunt cauza depresiei lui, interesant era modul in care vorbea despre armata si ce fericit a fost cand a plecat de-acasa pentru ea: "Am vazut si eu lumea, am aflat ce se mai petrecea in tara, ca in sat nu stiam nimic. Mama ne-o ajutat ea cum o putut dar nu stiam de biscuiti, nu stiam de haine cum se fac acuma, de radio...". "In armata am cunoscut si eu alti oameni, am trait vremuri bune, armata m-o facut om pe mine".
Mi-a relatat multe intamplari frumoase, nici o indisciplina, era armata povestita asa cum povestim noi despre vremurile cand eram la scoala, nu armata tragica de-acum cu dezertori si impuscaturi ca in filme cu banditi.
Armata din ziua de azi ofera cam trei alternative: mita pentru a scapa de ea, razvratire pentru cei carora le e mai greu sa se supuna (ei ajung la acte disperate precum sinucideri sau atacuri, dezertari) si supunere pentru cei dornici sa scape mai repede si in regula de ea. A, am omis oare pe altii? Sa fie cineva sa-si doreasca sa faca armata cand ea nu le ofera nimic? O tara care nu-i America sau Afganistan si o lume care n-o sa le ceara ajutorul poate niciodata? E greu sa faci armata stiind ca nimic spectaculos n-o sa li se intample cu toate ca imaginandu-si un razboi ajung sa multumeasca Domnului ca n-au parte de-asa ceva. Si noi ar trebui sa facem la fel...
...
Alina Simion
"Am sa ma intorc barbat" era refrenul unei melodii a formatiei Vama Veche. Personajul se sinucide cu doua zile inainte de liberare. A sa prietena care pana atunci nu-i dovedise fidelitatea, la final de piesa plange dupa gardul unitatii. Scenariul e o parte din realitate, e infiorator si derutant. E starea de spirit a Romaniei, e atitudinea generatiei care nu putea finaliza o sarcina, e incapacitatea superiorilor de a redeveni oameni.
Traiam intr-un mediu in care toti condamnau armata si nu doreau inrolarea. Cea mai draga fiinta pentru mine era in armata, iar ea nu se plangea. De ce altii ar fi facut-o? Ea era pentru toata viata iar restul doar pentru un an si li se parea atat de imposibil.
In realitate stiam ca rationamentul e gresit, eram constienta de ruptura produsa din cauza armatei. Relatia frate-sora isi modificase traiectoria si compozitia, in afara de cele doua componente de baza care si ele se transformau irevocabil.
Incapacitate de a vizualiza sacrificiile ambelor parti era evidenta si deteriorarea sentimentelor simtita. Distanta dintre noi mai mereu de nedepasit si refuzul de a comunica era pentru el un nou semnal al diferentei dintre cele doua medii. Apartinea amandorura dar in principiu nici unuia. Nu era acceptat integral in nici unul, se simtea exclus din amandoua. Acum sunt constienta ca o parte din mine i-o datorez, ca viziunea mea asupra realitatii a fost influentata de al meu frate.
Tot ceea ce pare normal si frumos in viata civila e anormal si non frumos pentru armata. Limita civila poate fi depasita, dar regulile superiorilor trebuie respectate.
Adaptarea la viata "obisnuita" pe care o parasisera cu ani in urma e una de convenienta caci oricand militarul de cariera te poate fermeca, dar niciodata nu i se va permite sa coboare de pe piedestal armata si ordinele.
...
Teofil Stanciu
.jpg)
Armata. Institutie romaneasca, birocratie, scleroza functionareasca. Ce sa te atraga intr-acolo?
Sunt un neincorporabil pe motive medicale in urmatorul an. Pacat ca numai atat. Normal ca a trebuit sa fiu privit cu atentie de un medic militar. S-a uitat la mine suficient de atent cat sa imi spuna: Da, encefalita zici? Si ce daca ametesti? Si eu ametesc cand intorc capul. Urmatorul! Cand nici o urma de respect nu pandeste in verdeata acestui monolit-institutie cum ar putea sa ma traga inima catre incorporare...
Ca e pierdere de vreme se stie. Imi spune fratele meu (in prezent angajat al armatei): si daca dai spaga, dar sa nu te duci in armata. Politica de spaga asadar e la ea in ograda dincolo de santinela intransigenta care vegheaza poarta.
O doamna binevoitoare, e functionar civil. Spune si tu ca nu poti sa faci armata din cauza religiei. Armata, fiii tai te tradeaza, tineretul patriei nu te vrea!
In fiecare zi de scoala treceam pe langa unitatile militare. Strada se cheama Armatei Romane (dupa ce a fost Armatei Rosii). Ce se mai schimba numele. Pe strada asta s-au adunat soldatii, studentii si... mortii. Am terminat aproape cu studentia. Nu mai vreau pe strada asta. Macar pentru urmatorii 50 de ani.
Ce-ar fi sa ne vedem de viata si sa ni se ofere niste cursuri de tir. Ca in felul acesta inca se mai crede ca "ne va apara tara de dusmani". Si ceva scrima ne-ar putea folosi. Nu stii niciodata cat involueaza mersul lumii sau mentalitatile. Davide poetule, mai ai prastia aia? Sa aruncam o piatra si... orice accident e posibil. Poate se lumineaza o minte si scapam de arcan macar in secolul 21.
Tot vorbind asa pe la colturi, din loc in loc e posibil sa nu mai trebuiasca sa spunem: Hai liberare! Asa sa ne fie...
...
Daniel Bud
Armata sau programarea timpului pierdut
1. Ianuarie 1989. Oradean baptist trimis la Roman la o unitate militara de tancuri. Prima data cind am revenit in Oradea a fost in august. La prima intrebare: cine este "pocait"? am descoperit ca aveam in unitate si un crestin dupa evanghelie.
2. Mai 1989. Au fost incorporati mai multi crestini in aceeasi unitate, baptisti, penticostali, crestini dupa evanghelie, adventisti.
3. Primavara 1989. Se formeaza fanfara unitatii cu o majoritate de fanfaristi crestini.
4. Il descopar pe M. Cartarescu si Virgil Ierunca in libraria din oras. In biblioteca unitatii il descopar pe Eliade ca romancier. Un prieten penticostal planuieste fuga din unitate si din tara, destinatia Austria. Amina planul pina dupa liberare.
5. Toamna 1989. Colonelul de contrainformatii ma acuza de raspindirea credintei intre camarazi. Ca dovada imi ofera o copie a unei scrisori adresata familiei, pusa de mine din discretie la posta din oras. Amenintarea: "Daca continui te degradez si te trimit in batalion disciplinar." Urmeaza o perchezitie personala si a valzei in care confisca tot ce era foaie, carte, Biblie, scrisoare sau jurnal.
6. Radio Europa Libera imi infuza sporadic doza de normalitate, mai ales prin emisinea religioasa a lui Iosif Ton.
7. Decembrie 1989 - lovitura de stat. Au fost zvonuri cum ca teroristii vin sa atace unitatea, insa nimic serios nu a avut loc. Iliescu a fost recunoscut de camarazii moldoveni ca fostul prim secretar din Iasi, daca nu gresesc, oricum, un cunoscut nomenclaturist.
8. Primavara 1990. Revin la Oradea dupa ce ma opresc in Iasi. Am dorit sa vizitez marele oras inainte de a ma intoarce la orasul din extrema de vest a tarii. Ziarul iesean "Opinia studenteasca" - daca nu gresesc - publica un interviu cu un "terorist" arestat. Din interviu inteleg foarte clar ca a fost o lovitura de stat in Romania. FSN si Iliescu sunt de fapt o grupare comunista care nu dorea libertate si democratie, ci doar instalarea lor in locul ocupat de Ceausescu. Teroristii si mortii au fost comenzi ale noii puteri (FSN) cu scopul de a-si legitima ascensiunea, oferind ideea "emanatiei populare" naturale.
9. Armata romana a fost locul de macinare a sanatatii fizice si morale a multor tineri. Imi aduc aminte de un slovac aradean, trompetistul unitatii. A venit in armata un tinar inocent, proaspat iesit de pe bancile liceului, crescut intr-un sat de slovaci cu o morala stricta. A rezistat 10 luni, dupa care a intrat in seria iubitorilor de alcool si sex.
10. Timpul e programat dupa un orar in care fiecare minut isi are obiectivul particular in contextul unui scop general. In Korea de Sud in prezent armata de doi ani e obligatorie, insa e cu mult diferita de situatia de la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu