(SSJ - The Definitive Collection 2007)
Introducere
Urmatoarele doua numere le vom dedica temei: "Emigrare sau exil interior?". Discutia despre emigrare ramane una sensibila si apasatoare pentru sufletul romanilor, suflet depre care se spune ca a inventat cuvantul "dor", suflet despre care se spune ca este usor asimilabil.
Texte scrise de: Daniel Bud, Cristian Lucaci, Alina Simion, Eduard Orasanu, Sabina Dodan, Aretta Bazdara, Titus Pasca, Daniel Grigoroscuta, Constantin Popescu.
Daniel Bud
11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana
1. Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului.
2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.
3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.
4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.
5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.
6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.
7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.
8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.
9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.
10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.
11. Oare ne vor strainii la ei in tara?
1. Biblia nu se refera specific la emigrare.
Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe. Desi biserica nu e chemata sa impuna reguli cu privire la emigrare, odata ce un membru al bisericii a luat decizia de a emigra, biserica mama este chemata sa ajute membrul emigrant la plecare, iar la sosire biserica din tara de destinatie are datoria de a facilita integrarea lui in noua societate. Normal ar fi sa existe o strinsa legatura intre aceste biserici. Oriunde am trai suntem chemati sa traim cu intelepciune biblica!
2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.
Istoria personala este legata de familia, cultura, societatea, tara, asezarea geografica, religia sau comunitatea in care s-a nascut si a crescut. In calitatea de cetateni ai unei patrii eterne suntem chemati sa Il slujim pe Dumnezeu cu toata inima, cu toata puterea si cu toata intelepciunea. Aceasta o facem ca cetateni ai unei patrii pamintesti unde avem datoria de a fi cetateni responsabili si activi in procesul de dezvoltare a societatii. Binele nostru fizic este legat de binele tarii in care traim. Binele nostru etern este legat de harul mintuitor al lui Dumnezeu aratat prin biserica.
3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.
Contributia noastra la dezvoltarea tarii se face prin bunastarea creata din excelenta serviciului oferit prin vocatie (ca medic, profesor, sudor, zidar, contabil, pastor, misionar, casnica), prin platirea de taxe, prin implicarea in cadrul organizatiilor voluntare de tot felul (biserica, organizatii caritabile, asociatii profesionale, organizatii misionare, orfelinate, cluburi), si prin participarea responsabila la vot sau la conducerea administrativa si legislativa a tarii. Crestinul are datoria de a reprezenta valorile Imparatiei lui Dumnezeu (de a fi sare si lumina) in toate sferele vietii.
4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.
Grija pentru familie implica atit a dori si urmari necontenit binele familiei, cit si a evita sau elimina sursele care ii produc suferinta nejustificata. Siguranta fizica, hrana, caminul cald, asistenta medicala adecvata, educarea in spirit crestin si echilibrul emotional al familiei sunt obiective esentiale pentru parintele crestin.
5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.
Fiinta umana este predispusa la realizarea unui vis intilnit in general in toate societatile umane. Acest vis universal cuprinde cel putin urmatoarele patru aspecte: a) inchegarea unei familii sanatoase din toate punctele de vedere (exceptie fac cei care nu se casatoresc), b) asezarea familiei intr-o locuinta decenta, c) realizarea pe plan profesional (implinirea chemarii sau a vocatiei), si d) practicarea credintei in biserica si in toate sferele de viata si activitate umana in deplina libertate.
6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.
Multi devin emigranti pentru ca nu au putut realiza total sau partial datoria sau visul uman in tara natala. Procesul in care crestinul analizeaza varianta emigrarii implica o considerare atenta si o asumare responsabila a consecintelor urmate de aceasta decizie. In primul rind, este afectata familia, iar apoi comunitatea sociala in care traim. Emigrarea poate fi permanenta, cind se decide parasirea definitiva a patriei natale, sau temporara, cind emigrantul revine in tara de origine dupa o anumita perioada de timp. Spre exemplu, cetatenia Australiana se obtine la numai doi ani de rezidenta. Obtinerea pasaportului australian poate determina un imigrant sa se reintoarca in patria natala fie ca afacerist, turist, sau misionar.
7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.
In acest caz, decizia de a emigra poate fi motivata de dorinta de a sluji pe Dumnezeu in alta tara (cariera misionara), din dorinta de a cauta aventura sau de a pune la incercare propriile forte (spirit aventurier sau afacerist), din dorinta de a cunoaste si experimenta viata in alte culturi, din dorinta de a intemeia o familie cu un partener din alta cultura sau din multe alte motive si preferinte. Pe linga alegerea voluntara de a emigra, exista alte doua categorii speciale. "Refugiat" este persoana care si-a parasit casa si/sau tara fortat (vezi exemplul refugiatilor din Kosovo), si care au ajuns in taberele sau pe listele de refugiati ale unor organizatii internationale. Prin aceste organizatii se ajunge in legatura cu tarile occidentale care primesc refugiati. "Azilant" este persoana care a intrat legal intr-o tara unde cere azil. Azilul se obtine daca se poate dovedi ca a fugit de persecutie religioasa, politica, sau de alt fel, si ca daca se intoarce in tara natala va fi expus la acelasi tratament. Multi romani care au fugit din tara inainte de 1989 au trecut prin lagare de azilanti inainte de a se stabilit in Occident. In 2001 un ofiter de politie roman a cerut azil politic in Ungaria dupa ca a pus pe rol dosarele unor persoane "protejate" de catre superiori. Raminerea lui in tara insemna intrarea sigura in puscarie pe baza unor inscenari. Catre sfirsitul anilor '90 un grup de peste 200 de lideri ortodocsi au semnat cererea de expulzare a unui misionar protestant. Evenimentul a avut loc dupa citiva ani in care misionarul roman a fost ranit fizic in mai multe ciocniri cu prelatii ortodocsi. SUA, liderul libertatii mondiale, a oferit cetatenia americana misionarului roman, insa pentru ca dorea sa continue lucrarea misionara in tara, oferta americana a fost refuzata.
8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.
Legaturile familiale stau la originea fenomenul numit "emigrare in lant." Cind o persoana dintr-o familie emigreaza intr-o tara pe care o gaseste atractiva si primitoare, si cind biserica din acea tara imbratiseaza imigrantii cu caldura si suport, ceilalti membri ai familiei pot ajunge sa aleaga emigrarea. Prin casatoriile dintre imigrantii deveniti cetateni si cetatenii altor tari lantul emigrarii pe baza legaturilor de familie continua la nesfirsit. Obtinerea cetateniei sau chiar a rezidentei permanente ofera dreptul la intregirea familiei.
9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.
Avram a fost chemat sa emigreze, Iosif emigreaza fortat in Egipt, iar tatal sau si familia largita emigreaza in aceeasi tara din motive economice. Estera si familia ei este aflata in exil. Rut emigreaza din atasament fata de Naomi, iar Iosif si Maria emigreaza in Egipt pentru a proteja viata pruncului Isus. Pavel are cetatenie dubla, fapt care nu numai ca il scapa de la un linsaj, ci ii da dreptul sa ceara audierea cazului in fata Cezarului. Daca nu ar fi existat migratia popoarelor nu aveam astazi granita cu Ungaria. In secolele XVII si XVIII o mare parte din protestantii din Europa de Vest au emigrat in America. Motivul primordial al emigrarii a fost fuga de persecutia religioasa din Europa de Vest. America reprezenta pentru ei paradisul libertatii. Astazi sunt milioane de imigranti arabi, africani, asiatici si est europeni in Uniunea Europeana. Australia e o destinatie cautata de emigrantii din tari asiatice ca India, China, Indonezia si Malaezia. America de Nord, cuprinzind Canada si Statele Unite este destinatia preferata de emigrantii din Mexic, din America Centrala si din America de Sud. Cu exceptia populatiei bastinase, adica indienii americani, toata populatia Americii de Nord isi are originea in emigratie.
10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.
In afara de emigrarea prin legaturi de familie, mutarea intr-o tara dezvoltata necesita trecerea unor obstacole financiare, emotionale, culturale, etc. Limba, educatia si experienta profesionala sunt motive pentru care multi parinti emigranti ramin "generatia de sacrificiu" chiar si in noua tara. Pentru unii parinti sacrificiul emigrarii pare un lucru normal, pentru ca au emigrat cu scopul de a oferi un viitor mai bun copiilor. Ei au sansa de a se integra perfect in noua tara. Exceptie fac unele tari Europene cu accent nationalist. Emigrarea necesita cheltuieli financiare serioase, astfel ca persoanele care au un venit decent in Romania emigreaza mult mai usor. Odata ajunsi in lumea libera, adaptarea la noua cultura nu se face usor, si cere multa flexibilitate. Dorul dupa cultura natala, dorinta de a investi in tara de origine sau esecul adaptarii ii determina pe unii imigranti sa revina in tara de bastina. In ciuda tuturor greutatilor intimpinate in pregatirea emigrarii si apoi in adaptarea in noua tara, majoritatea covirstitoare a imigrantilor trec cu bucurie si cu speranta peste problememe si umilintele situatiei de imigrant. La majoritatea persoanelor care ies din Romania pentru o perioada mai lunga de timp, chiar daca nu cu intentia de a emigra, le este greu sa se intoarca la anarhia din tara. Prin urmare, multi romani cu viza turistica sau cu viza de student decid sa ramina in Occident, desi in tara erau hotariti sa nu emigreze. Contactul real si adevarata experienta a lumii libere are un efect suprinzator asupra mentalitatii si a gindirii. Sloganul, "Dupa cinci ani la rusi nu mai poti gindi ca Bush" exprima o realitate vie. Cei care totusi se intorc in tara dupa ce traiesc citiva ani in occident, fie ca au fost la studii sau la munca, sunt motivati de o chemare si misiune specifica, sau de o slujba buna la o corporatie sau organizatie internationala. Exista si exceptii, cazuri de emigranti care spun ca ar fi fost mai fericiti daca ar fi ramas in tara.
11. Oare ne vor strainii la ei in tara?
Multi romani isi pun aceasta intrebare. Pe de o parte, calvarul intimpinat in obtinerea unei vize ne face sa credem ca Occidentul nu ne vrea. Pe de alta parte, este clar ca Occidentul tinjeste dupa cei mai destepti, educati si talentati oameni! Ai o medalie olimpica? Ai luat un premiu Nobel? Ai bani multi de investit? Esti o somitate academica? Ai informatii importante despre teroristi? Cei care pot raspunde pozitiv la oricare din aceste intrebari au prioritate, pot emigra linistiti in America de Nord! Pentru noi, oamenii de rind, pentru a emigra sau vizita occidentul trebuie sa trecem prin filtrele normale, filtre prin care fiecare tara se protejeaza de "persoane problema." Intr-un fel trebuie sa ii intelegem pe occidentali. Ei au grija sa nu ofere viza oricui. Este stiut ca, si asta mai ales in tarile deschise emigrarii, orice turist este un potential imigrant. Sansa de e emigra este deschisa tuturor turistilor, nu numai elitelor. Firma X din SUA poate angaja temporar sau definitiv persoana Y din Romania, la fel si firmele din Uniunea Europeana. Acelasi lucru se practica in bisericile romanesti din SUA, care isi aduc pastor sau dirijor din tara. In general insa, Occidentul cauta emigrantul cel mai promitator si mai potrivit pentru munca de care are nevoie. Un astfel de emigrant se va integra in societatea adoptiva si curind va contribui la dezvoltarea ei. Tarile deschise emigrantilor au economii superioare si guvernele occidentale (SUA, Canada, Australia) recunosc rolul pozitiv al emigrantilor la progresul societatii.
Cred ca nu a fost nici o problema in obtinerea vizei de lucru in SUA pentru softistii care au avut un contract de munca de la firma Microsoft. Stim cu totii ca la centrul Mircrosoft din Seattle romana este a patra limba vorbita. Asta inseamna ca scoala noastra stie sa pregateasca softisti rivniti de liderul mondial Microsoft. Aproape acelasi fenomen ar putea exista in alte domenii daca scoala romaneasca ar reusi sa ne pregateasca la acelasi nivel in agricultura, zootehnie, chimie etc. La scara firmei Microsoft se poate observa faptul ca succesul unei corporatii depinde de folosirea celor mai buni "muncitori" din lume: americani, rusi, indieni, romani, etc. Acesti muncitori din diferite colturi ale lumii devin americani odata cu obtinerea cetateniei. Probabil ca si acum Microsoft face angajari, si cauta softisti in toata lumea. Oare ne vrea occidentul la ei in tara? Depinde.
...
Cristian Lucaci
Fuga cu preludiu sau blestemata America!
In secolul al XVI-lea un om cu mintea ne-normala pentru oamenii de atunci a apucat calea marilor. A fost printre primii care au avut un vis si l-a vazut implinit in ceea ce se va numi ulterior "tara tuturor posibilitatilor." Basmele cu probele lor de foc au fost surclasate de echipajele lui Columb. Au trecut vapai si ape ca sa descopere un taram pe care Americi deja il vizitase.
Iata ca de atunci concurenta se dovedea acerba. Au inceput targuielile. Europenii vedeau totul in roz (mai bine zis rosu), iar indienii vedeau totul in alb. Pana la urma culoarea rosie a curs din trupurile ambelor tabere, cei rosii sfarsind in tarcuri cu ore de vizite bine delimitate. Apoi s-a trecut la formarea comunitatilor din tot felul de soiuri de oamenii, majoritatea constituind protestatarii Europei. Oamenii acestia aveau un vis, un dor de duca si doreau o noua viata. Au format crestinatati legaliste (intr-un buzunar Bibia, in celalalt pistolul) si au pus lumea la punct. Acesti crestini au ajuns in noul "pamant al fagaduintei" si au crezut de cuviinta sa asculte porunca lui Dumnezeu din Vechiul Testament de a nimici toate neamurile. Si iata-i armand pistolul impotriva arcului. Astfel au cucerit tara si "Dumnezeu le-a dat odihna."
Totusi au existat si oameni tematori de Dumnezeu care au luptat pentru rugaciune, Cuvant si mai ales pentru munca. Fiind un "no man's land" multi, din multe locuri, s-au suit pe o sa si au inceput povestea asa. Avand sansa unui teren neminat de istorie, au putut sa viseze la democratie cu ochii deschisi. Visul statuii care fagaduieste libertatea adaposteste mirajul fascinatiei dintotdeuna. Azi nu mai exista America. Azi exista doar un lighean unde terciul natiunilor si filozofiilor se coace la focul mic al globalizarii.
Romanii, dintotdeauna buni atleti, au participat la proba de cursa cu obstacole si sareau gardul vecinilor inca din timpul comunismului. Altii, buni urmasi ai lui Pataichin treceau Dunarea. Cand vasla obosea se trecea la inot. Bisericile neo-protestante au avut intotdeauna campioni la aceste probe sportive, la care as mai adauga si orientarea turistica. Penticostalii se ajutau intre ei si nu pastrau secretul drumetiei, impartasind harta si altora. Baptistii, mai egoisti, doreau statuia doar pentru ei. In timpul comunismului nimeni nu condamna trecerea ilegala a frontierei. Iar acum nu se mai aminteste nimic. Oare nu este ea o fara-de-lege? Sau acesti "frati" din America, nu mai pot fi criticati pentru ca acum trimit ajutoare?
Dupa 1989 tactica s-a schimbat. Preludiul nu a mai fost asa de migalos si periculos. Cu o excursie si o viza te descurcai. Te faceai nevazut, dupa care iti puneai actele in regula si pierdut erai. Da! Gaseai bani, masina, casa. Deveneai ceva, te puteai defini prin posesiuni. Azi ei strabat mari si oceane, macaie ceva in romana si sunt fani ai eroilor crestini dinainte de Revolutie. Sa-i vezi cum plang in biserici cand marturisesc cat au suferit cei de acasa. Tot ei, cu inima mare, vin cu sticla de apa plata in mana, cu biscuiti in "bag-uri" si fac misiune. Au cravata, miros frumos si mesteca guma. Ne sunt superiori. Multumim pentru noua viziunea asupra vietii si asupra lui Hristos.
Mai exista insa o categorie de oameni pentru care America a fost si ramane valoroasa. Motivul acestei iubiri platonice fiind SCOALA. A te scoli inseamna mult. Oamenii valorosi, oamenii cu potential au fost infascati de mitul Sofiei si acum isi rod coatele printre soarecii bibliotecilor americane. Apreciez America pentru ingeniozitatea ei de a atrage, de a respecta si recompensa valorile pe care Romania nu le-a apreciat, si de aceea probabil nici nu le-a meritat. Insa ea mi-a rapit tot ce am avut mai frumos, adica prietenii. Mi i-a ametit si acum ii invata. O urasc pentru ca mi-a luat visul!
Totusi azi trebuie sa re-inventam Romania. Sa delimitam bine cine a intrat, cine a iesit. Cu ce scop si de ce? Ce primim si ce dam? Ne vrem tezaurul si "puii de la closca" americanilor inapoi. Platim orice pentru oameni. E timpul sa ne ademenim valorile. E timpul sa nu mai compunem fugi, ci sa scriem preludii la simfoniile realitatii romanesti. E timpul sa rostim dimpreuna cu Luther King "I have a dream," adica "Visez la Romania!"
...
Alina Simion
Trenul preferintelor
Aveam o placere. Era placerea de a merge in gara si sa privesc trenurile si calatorii. Astfel ma simteam bine, pierduta printre atata lume si atatea sentimente ascunse. M-am urcat intr-unul din acele trenuri pe care nimeni nu le anunta. Inexistenta lui nu dauna, la prima vedere, nimanui. Era trenul care alimenta societatea sau care aduna rebuturile ei, mergand paralel cu toate trenurile existente. Era trenul care transporta fie fosti hoti sau banditi, fosti detinuti fie viitori oameni ale caror capacitati pot schimba destinul unei tari. Aici, pe linia de a carei existenta stiau prea putini, dar care era vitala pentru existenta societatii intregi, nu existau conflicte.
FIECARE ISI CUNOSTEA LOCUL, FIECARE ISI CUNOSTEA DESTINATIA, GARA IN CARE TREBUIA SA COBOARE. ERA TRENUL CARE OPREA DUPA PREFERINTE.
As fi vrut sa cobor la capat de linie, gara din care priveam trenurile era tot un capat de linie, dar acolo nu avea cine ma astepta. Si trenul asta avea statii nu numai in tara, ci si "dincolo". Depindea de tine unde sa cobori. Ma hotarasem, cum am mai spus sa cobor la capat de linie, dar realitatea mi-a aratat ca ar fi bine sa ma opresc undeva mai aproape de gara initiala, din care urcasem. Nu stiu daca am coborat "aici" sau "dincolo", dar ce importanta mai are daca oricum nu ma asteapta nimeni nicaieri?
...
Eduard Orasanu
Exil interior
Placinta cu bostan e una dintre retetele delicioase ale mamei. De obicei sambata este ziua cand din cuptorul incins sunt scoase o parte din minunile lumii. Parjoalele si zacusca reusesc sa ma "scoata din minti", asta si pentru ca niciodata nu-mi par de ajuns.
La inceput mama a lucrat intr-o librarie, dar pentru ca citea mai multe carti decat reusea sa vanda, a fost transferata la un magazin de mercerie. Peste douazeci de ani a vandut nasturi si papiote, dar in tot acest timp si-a cumparat un "vagon" de carti.
Urzicile si strugurii delimiteaza un calendar precis din viata tatalui meu. Primavara, la vremea culesului de urzici, tata, cu mai multe sacose in mana, este pregatit pentru o noua si sanatoasa expeditie. Bine, el crede ca din urzici si struguri se stoarce cea mai buna zeama. La inceput a crescut intr-un sat uitat de lume, apoi a fost luat de "val" si a plecat sa construiasca o parte a socialismului: cea cu fabrici si uzine. Peste douazeci de ani a ingrijit instalatiile electrice, dar in tot acest timp si-a sprijinit cu extrema pretuire parintii, vizitandu-i, ducandu-le zahar si ulei.
"Rapirea din Serai" este una din carpetele cu care nu m-am acomodat niciodata, mama nu se poate dezlipi de ea. "Carnetul de Partid" este documentul cu care nu m-am acomodat niciodata, tata il pastreaza si acum.
Mama si tata nu au pasaport, nu au avut niciodata, dar totusi mama merge zilnic in Argentina si Mexic, iar prin "Tanar si Nelinstit" in Statele Unite, tata calatoreste de o viata pe undele Europei Libere.
...
Sabina Dodan
Adaptare sau insingurare?
"Nu-i singur cine-i singur, e singur cine se simte singur..." Imi vine greu sa scriu despre emigrare pentru ca multi dintre cei dragi sunt plecati, sa nu-i spunem insa emigrare sa-i spunem fuga, placare-dincolo, bursa de studii, cautarea unui loc de munca, cautarea unei vieti mai bune, singura solutie in zilele astea, evadare. Suna mult mai bine cu toate ca definesc acelasi lucru.
Dar ce-i determina pe oameni sa plece "dincolo"? Poate tara asta "grozava" care trece printr-o perioada care nu mai ia sfarsit, o perioada de supravietuire si inghitit in sec si la propriu si la figurat, poate implinirea unor idealuri si vise limitate aici sau poate simtul aventurii? Se zice ce-i usor de plecat, se zice ca-i imposibil, dar cine stie? N-am parasit niciodata aceasta tara, dar nu din patriotism, ci din frica. Un plic nedeschis sta ascuns de doua zile intr-un sertar al biroului pentru ca poate fi speranta de a pleca pentru un timp in Franta. Stiu ce contine si stiu ca ma poate duce "dincolo" daca indeplinesc anumite formalitati si ma agit putin, dar mi-e teama, mi-e frica si mi-ar fi dor, asa cum mi-e dor acum de cei plecati. Cine va alege si cine va risca? Cine-mi poate garanta ca "dincolo" va fi mai bine? Ce primesc in schimb daca las totul aici?
Da, stiu e alta lume, e alt nivel si oamenii se nasc cu extraordinara capacitate de a se adapta, cu atat mai mult noi romanii, pentru ca trebuie sa ne adaptam la fiecare zi ce trece, la bine si la rau, in bunastare sau in saracie, cu sau fara apa calda, dar acolo, dincolo, peste pazita granita viata noastra va fi mai buna? Pentru mine cei care emigreaza sunt cei care nu se mai intorc, sunt cei pentru care e clar ca viata-i mai buna, sunt cei care de sarbatori se intorc acasa si pleaca plangand... si totusi pleaca...
Adaptarea poate e usoara dar ce faci atunci cand cand te intorci si vezi ca nimic nu s-a schimbat si trebuie s-o iei de la zero, ca totul a fost un vis si acum un pahar de apa rece te-a trezit? Nu mai reusesti sa te adaptezi si fugi, majoritatea celor ce parasesc "carapacea romaneasca" pentru "visul european" sau "visul american", odata ce-l traiesc se intorc dupa el, il cauta si nu-si gasesc pacea pana nu fug din nou.
Cat despre insingurare, e un fenomen ce-mi scapa, nu cred ca odata plecati, putem trai singuri. Omul e o fiinta sociala. Ii poate fi dor, dar va gasi oameni. Daca nu gasim romani, ne adaptam si la "poporul gazda" dar nu vom putea fi niciodata ca ei. Putem sa imprumutam credintele si valorile lor, dar in inima noastra ne nastem si murim cu identitatea tarii de bastina. Si daca lucrurile nu ies tocmai bine, ne putem oricand intoarce aici, de unde plecam. Te-astept Diane si La multi ani!
...
Aretta Bazdara
Autoexilare
"Plec ... nu stiu ce va fi ...dar poate va fi si mai bine ..."
Romanul pierdut in nesanse viseaza pe buna dreptate la o sansa .Cred ca toti mirosim "parfumul" de coruptie acuta din tara nostra si, cu siguranta, mai toti gustam "dulceata" saraciei servite fara prescriptie medicala de dimineata pina in vecii vecilor. Nu e condamnabil dorinta de a avea un trai cit se poate mai normal... dorinta asta ii tine pe romani pe alte paminturi, uneori infiorator de neprimitoare. Si nu se duc la ceva foarte sigur, se duc la o nadejde... ca poate. Cred ca Romania isi alunga cu zimbetul pe buze oamenii, multi dintre ei foarte valorosi, ii autoexileaza... Intr-o tara in care munca e platita in "biscuiti si seminte", in care un kilogram de banane poate fi un lux, in care manelisti dotati au banuti de nu stiu ce sa faca... dati-mi voie... si as fugi asa cum boala fuge dupa omul sanatos. Am vazut oameni de valoare, oameni fini, sensibili nepotriviti intr-o societate care se numeste a noastra. E inuman sa nu ai aproape nici o sansa...
"Nu vreau decit o casuta, o gradina mare cu flori albe si poate din cind in cind sa ma plimb cu barca pe lac... sa-i am pe cei dragi aproape. Nu vreau decit liniste si un brad impodobit de craciun, poate si un cozonac cu nuca... visul e o dorinta si un dor... un dor de dorinta .."
...
Titus Pasca
Emigrare = sansa
De multe ori am incercat sa reconstitui din memorie o parte din atmosfera de dinainte de '89, franturi, din fiecare cate un pic: imnuri, poezie patriotica, expresii sablon. Imi doresc sa nu uit trecutul pentru a ma bucura mai mult de prezent.
Sintem tineri romani, avem ginduri curate / Pace in lume visam si visam libertate. Era unul din cantecele cu mare trecere la generatia utecista din care faceam parte. Si nu aveam nici ganduri curate, si nici libertatea nu o intelegeam cu ar fi dorit mai marii zilei. Cu tot efortul, nu mai sunt in stare sa-mi amintesc cine canta acest cantec, cu toate ca as fi tentat sa zic: Angela Similea - dar poate gresesc - trecut-au anii.
Si uita asa, si prin multe altele, batranii comunisti au pus o temelie sanatoasa la visul nostru de a emigra, iar apoi vrednicii lor urmasi ne-au determinat sa-l transformam in realitate. Din acest punct istoria se imparte in unii si altii, intre cei care au plecat si cei care au ramas, intre cei care si-au luat valiza (daca au avut aceasta sansa) dorind un nou inceput si cei care au dorit sa nu se dea batuti pe ruinele patriei strabune. Posibilitatea de a emigra a fost vazuta ca o mare sansa - dupa cum cred ca inca mai este o optiune tentanta pentru multi. Oportunitate invaluita in idilism.
Nimeni nu a fost mai admirat si in acelasi timp mai invidiat decat unul despre care s-a auzit ca a reusit sa o ,,intinda". O viza pentru occident in pasaport il scotea definitiv din anonimat pe oricare onorabil cetatean - devenind ,,cineva". Dorinta de plecare conjugata cu efortul de a emigra au avut ca efect secundar ,,ingrosarea dioptriilor", o proiectie distorsionata a realitatii, in maniera in care tiganii lui Ion Budai Deleanu isi imaginau Paradisul. Odata ajuns ,,dincolo" omul trebuie sa se trezeasca suficient de devreme pentru a culege de pe strada bacnotele de 100. Daca este lenes risca sa gaseasca doar maruntis - de aici se explica diferenta dintre bogati si saraci in capitalism.
Realitatea este departe de a fi idilica. Transplantul este un soc, (omul ca pomul), marcat de suferinta, neadaptare. Pentru cei mai multi emigranti inceputul este o coborare. Romanul are in structura lui o naturalete de a se integra in diferite tipologii. Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama de unele trasaturi dominante. La cativa ani dupa '89 era asa de usor sa identifici statutul cuiva dupa imbracaminte. Fetele care faceau naveta la oras purtau uniforma: in picioare ,,adidasi - prestige" (fara exceptie), pantaloni visinii si geaca din Turcia (la acest capitol culoarea putea fi diferita). Baietii care se ocupau de bisnita si schimb valutar erau trasi la echipament de fish (calitatea iti spunea cat de prosper era proprietarul). Proprietarii de boutique-uri si mici invirteli numite afaceri purtau obligatoriu geaca de piele (indiferent de anotimp) si pantaloni de stofa. Probabil ca fiecare zona isi avea specificul ei, dar dincolo de vestimentatie era un statut social, o pozitie, un prestigiu, vointa de afirmare, dorinta de a nu ramane mai prejos.
Incadrarea in tipare nu a disparut odata cu emigrarea. Nu am reusit sa ne topim in creuzetul occidentului. In multe case americane (locuite de romani) se gasesc insirate bibelouri de portelan - visul de glorie al multor gospodine din Romania. Obiceiul unor sate din Maramures de a-si construi case mari pentru a sfarsi sa locuiasca intr-o bucatarioara de vara, aici are o forma adaptata: case mari, bine aranjate, insa viata de zi cu zi este consumata in basement, pentru unul si acelasi motiv - sa tinem casa curata - pragmatism curat.
Sunt multe si interesante romanismele pe care le au emigrantii. Unii le duc inainte cu simplitate si demnitate, ca un dat al vietii, probabil ca un protest anti-transplantare si ca o dovada ca nu pot fi altceva decat sunt: romani pelerini. Se incrunta cand limba romana este schilodita, citesc ziarele romanesti si fac nitica politica, sunt la curent cu vremea si valoarea dolarului in Romania.
Multi romani au calcat pamantul american. Promisiunea unei vieti mai bune, libere, cu impliniri si realizari reale - a fost visul tuturor romanilor stabiliti aici. Mai devreme sau mai tarziu aceasta tara a fost binecuvantata sau blestemata de fiecare emigrant in parte. Am intalnit romani care ar fi gata sa te trimita la ocna daca ai vorbi de rau aceasta tara, iar altii te-ar interna pe viata intr-un ospiciu daca ai fi laudativ. Odata ajunsi aici, destinele multora au luat traiectorii nefericite, nebanuite si nedorite. Mai exista si exceptii. Cei care au avut un sambure de geniu (cat de mic, dar voinic), fiind buni specialisti in domeniul lor au reusit sa construiasca drum in stanca.
Cei mai privilegiati au fost oamenii simpli, nesofisticati, care la intrebarile: cine sunt? de unde vin si incotro ma indrept? raspund fara sa clipeasca: suntem romanasi, venim de la job (a se citi servici) si ne indreptam spre casa sa punem de un gratar ca acum ne permitem. Sunt fericiti si realizati acesti oameni pentru ca munca lor grea are rezultate concrete, vizibile, masurabile si chiar predictibile. Ceea ce ii sperie nu este munca, ci munca in zadar. Toti sunt mandri de realizarile lor - si pe buna dreptate. In cativa ani au reusit sa depaseasca multe familii americane care sunt venite cu generatii in urma. Stand in preajma lor auzi aceleasi povestiri: la primul meu loc de munca ma plateau cu 3 dolari si ma bucuram ca pot sa fac banii aia, greutatile inceputului: locuinte inchiriate in cartierele cele mai sarace, mancarea cumparata de unde-i mai ieftina, patanii cu incurcaturi datorate necunoasterii limbii, masini stricate in mijlocul intersectiei. Povestirile se termina cu invariabilul: si daca Dumnezeu imi ajuta in cativa ani termin de platit casa. Un optimism calm bazat pe experienta anilor care s-au scurs. Destinul uman li s-a implinit si nu este putin lucru.
Printre ei sunt si unii, in special cei tineri, care muncesc zece luni din an, fara intrerupere, fara odihna, fara sa cheltuiasca un ban peste strictul necesar. Nu au prieteni, au doar colegi de munca. Aici au o existenta stearsa, in afara de familie si cel care colecteaza banii de chirie, nimeni nu ii cunoaste. Asumarea acestui mod de viata are ca unic scop intoarcerea acasa, printre ai nostri. In general sarbatorile de iarna este sezonul migrarii spre Romania. Parcurgerea drumului inapoi echivaleaza cu regasirea identitatii. Move on body! este schimbat cu buna ziua domnu'!. Dintr-odata apar prietenii si invidiosii, admiratorii si invitatiile. De cunoscuti si necunoscuti sunt intrebati cum e viata in America si cu acelasi aer de superioritate lasa sa se inteleaga ca au dat de portile paradisului. Cateva zile de viata sunt platite cu alte multe zile de ingropare in munca si nefiinta. Zic ei ca se merita. De departe cea mai interesanta categorie sunt cei afectati de sindromul ce am fost si ce-am ajuns. Sentimentul ratarii destinului este caracteristica lor cea mai evidenta. Ratarea nefiind o catastrofa, ci este medalia de argint sau eternul loc doi intr-o cursa in care doar invingatorul este celebrat. Oameni care disting nu numai culori ci si nuante, martori veridici pentru ca pe cata luciditate pe atata drama.
Prea constienti acum ca au avut de ales raul cel mai mic dintre a ramane sau a pleca. Nu se mai intorc in Romania pentru ca nu mai au la ce. Traiesc insa mereu cu nostalgia anilor de studentie, a functiei pe care o ocupasera, a proprietatilor si relatiilor pe care le-au avut candva; si cu amaraciunea ca propria lor tara nu le-a putut oferi acel minim care sa-i determine sa ramana. Be all you can be! - unul din sloganele armatei americane, putea fi realizat doar in matricea romaneasca. Pentru ei, America nu va fi niciodata tara lor, vor fi mereu straini si cu sentimentul ca locuiesc in gara lumii, poate in cea mai frumoasa dintre ele, insa niciodata cu adevarat un camin.
La capitolul realizari, pe lista lor exista un singur punct: copiii. Desi au realizat mult profesional expresia fetei lor nu tradeaza implinire. Existenta lor este o echilibristica intre datorie (presiunea nevoilor financiare) si visuri de a nu trai fara semnificatie. Nu este surprinzator ca cei mai multi isi aleg un domeniu extraprofesional in care vor sa exceleze, ca o dovada a lui ce am fost.
Emigrantul nu devine supraom in America. Este adevarat, traieste mai usor pentru ca stresul zilei de maine nu este atat de presant. Insa dincolo de material exista dimensiunea spirituala a lucrurilor - omul nu traieste numai cu paine; o femeie simpla de la tara il dojenea pe unul din prietenii mei pentru intentia lui de a pleca spunandu-i: da' ce americanii mananca cu doua guri? Imi revin in memorie aceste cuvinte de multe ori. Cred din toata inima ca venitii aici pentru a manca cu doua guri sunt extrem de nefericiti. Pentru toti oamenii, drumul pe care-l apuca la rascrucea dintre fericire si nefericire este dat de scopul pe care il au pentru viata lor.
De ce am emigrat? Pentru ca am avut aspiratii, pentru ca am fost curios, pentru ca am vrut o experienta deosebita, pentru ca am vrut o noua provocare si poate am avut in suflet o ingrijorare pentru viitorul nenascutilor mei copii. Nu am realizat ceea ce am crezut atunci cand m-am vazut pe scara avionului.
Cel mai mare castig este ca Dumnezeu m-a apropiat de Sine oferindu-mi o noua intelegere a lucrurilor. Sa fiu un crestin, sot si tata bun, inseamna pentru mine succes in viata. Rugati-va pentru fratele vostru si rugati-va si pentru voi.
...
Daniel Grigoroscuta
Fascinatia departarilor
Gandindu-ma la un titlu cat mai potrivit pentru tema acestui numar, si amintindu-mi de perioada liceului, cand am studiat simbolismul si ni s-a spus ca la unii scriitori francezi simbolisti (Mallarmé) predomina acest motiv, iata titlul meu pentru tema emigrarii!
Recunosc, si in mintea mea exista aceasta fascinatie a departarilor, sub o forma sau alta, dintr-un motiv sau dintr-altul. Mi-ar placea sa vad piramidele faraonilor datorita istoriei fascinante si enigmatice a Egiptului, mi-ar placea sa vad tarile nordice ale Europei, mi-ar placea sa vizitez Tibetul datorita legendelor (unele, zice-se, adevarate) care circula despre el, mi-ar placea sa vad Insula Pastelui, Qumran-ul...
Emigrarea... Emigrarea e altceva! In acest caz mi-ar placea sa "vad" Canada pentru statutul de care se bucura acolo programatorii, Germania pentru salariile mari de care se bucura aceiasi, Franta pentru salariile mai mici, dar protectia sociala sporita acordata aceleiasi categorii.
Privesc emigrarea (de la noi) ca pe una dintre solutiile prin care putem scapa de saracie, munca prost platita, servicii medicale care lasa de dorit, si altele. Poate de aceea nu critic emigrantii, nu critic plecarea creierelor "luminate" spre si mai "luminatul" vest. Privesc emigrarea ca pe posibila aventura a vietii unui individ sau a unei familii, aventura intregita de nevoia de adaptare la un nou stil de viata, de gasirea unui loc de munca, de acceptarea si integrarea in noul context social si econimic. Ma amuza in acelasi timp cei care pleaca cu tot felul de "excursii", semneaza documente la ambasada (asta se intampla cand inca era nevoie de vize) cum ca nu vor munci acolo si, odata ajunsi acolo, se "ratacesc" de grupul de turisti, apoi da-i pe munca, si: "Ah! poate-poate nu ma prind, si poate nu ma trimit inapoi acasa... Daca am noroc, poate-mi fac si acte!"; multi din acestia uita de multe ori de unde au plecat si sufera "socuri" care mai de care la intoarcerea in tara.
Mai este insa un soi de emigrare, mult mai speciala, emigrarea noastra din aceasta lume; visez si, probabil, visam de multe ori la aceasta "emigrare" pentru o viata (vesnica de aceasta data), prin care vom trece cu totii, fie la mormant, fie la sosirea Mantuitorului pentru a-Si lua la Sine mireasa. Abia aici fascinatie a departarilor!
Pentru a reveni pe pamant... sunt, asadar, pentru o emigrare civilizata, decenta, cu acte in regula; pe mine unul, in afara de familie si prieteni, nu stiu daca m-ar mai chema ceva inapoi in Romania, in afara poate de... peisajele naturale, ca turist.
...
Constantin Popescu
Citeva intrebari si raspunsuri legate mai mult sau mai putin de emigrare
1. Care este diferenta intre a emigra si a merge la lucru in strainatate?
In America de Nord (USA si Canada), Australia, Noua Zeelanda se emigreaza, iar in Uniunea Europeana se lucreaza! Asta spune cit de deschisa este mentalitatea celor din UE pentru noi, romanii! Ei boieri si noi tot tarani! In tarile unde emigram, acolo devenim cetateni, cu drepturi si libertati egale! Emigrind in SUA devii american, in Australia, devii australian. Odata integrat in sistem, accesul la un stil de viata american este deschis pentru toti, si esti tratat ca american. In Anglia, de exemplu, cel mult poti deveni cetatean britanic, insa niciodata nu vei putea deveni englez!
2. Cum pot obtine informatii daca vreau sa muncesc sau sa emigrez in occident?
Cel mai usor este prin prieteni si cunostinte care fie ca sunt acolo fie ca s-au intors din occident. Contactarea bisericilor din occident - in caz ca prietenii lipsesc. Internetul si agentiile existente in tara, avocatii specializati in emigrari fie din tara fie de pe internet.
3. Care e situatia Romaniei ca si standard de viata?
Suntem printre ultimele tari din lume. Nivelul de trai, accesul la tratamente medicale adecvate, accesul la informatie, libertatile si drepturile umane sunt la nivel minim. Dupa reactia premierului la Armagedon II este si mai clar ca comunismul infloreste in Romania. Nesepararea puterilor in stat, coruptia guvernamentala si saracia sunt probleme majore. In statistica din numarul trecut al SSJ Romania era in capul listei europene la boli cronice pe cap de locuitor! Ii pasa d-lui Nastase? Nu! Preocuparea lui e sa isi trimita copiii la scoala americana cu 20.000$ pe an, sa isi mareasca colectia de arta de 2 milioane de dolari la fiecare zi de nastere cu noi obiecte de arta in valoare de 300.000$, si sa aresteze in stil comunist pe autorul dosarului Armagedon II. Cu asa "spate tare" va taia ciocul la orice critic care ii spune adevarul. Si adevarul nu e frumos: suntem o tara saraca condusa de ciocoii comunisti imbogatiti pe spinarea noastra.
4. Care e diferenta intre a munci in Romania si a munci in occident?
In occident lucrezi intr-un sistem capitalist, nu in sistemul comunist, si chiar daca munca e aceeasi, beneficiile fac diferenta. In lagarele de munca de la Canal si din Baragan au fost romani harnici si muncitori. Insa intre ei si romanul de rind era o diferenta, mare chiar.
5. Care e diferenta intre un pensionar roman si un pensionar occidental?
Daca luam cazul unui pensionar occidental si unul roman, amindoi fosti muncitori in fabrica, unul la o fabrica de masini unelte din occident si altul la acelasi tip de fabrica din Romania, situatia sta cam asa:
a. pensionarul occidental a muncit cite 5 ore pe zi
- pensionarul roman a muncit 6 zile pe saptamina pina in 1990. Nu luam in calcul cum au trait din salarul de muncitor, mergem direct la situatia de dupa prima pensie.
b. pensionarul occidental isi permite sa vina anual la masaj si tratament in statiunile din Romania, sa calatoreasca in diferite parti din lume, sa mearga in croaziere pe Mediterana sau in marile oceane, sa viziteze Tara Sfinta impreuna cu prietenii sau familia, sa faca inconjurul lumii, isi permite sa mearga pe cimpul de misiune sau sa viziteze misionari si crestini din tarile in curs de dezvoltare (discuta cu pensionarii occidentali care vin in Romania); isi permit sa aibe o locuinta incalzita bine iarna si cu aer conditionat vara, sau pot avea a doua locuinta (apartament de iarna) in Florida, California sau in alte zone calde unde se duc pentru a se intilni cu prietenii si colegii pensionari veniti din toate colturile lumii, si de obicei are mai mult de un automobil in fata casei.
- pensionarul roman abia daca apuca la 5 ani un bilet subventionat intr-o statiune unde e tratat ca si roman; de iesit din tara nici vorba, chiar daca UE ii permite acum sa iasa fara viza nu are de unde sa arate banii la granita occidentului, nu are nici asigurari de sanatate valabile in occident, la ambasada SUA se cer 45$ numai pentru a depune cererea de viza; pentru el costul biletului de tren pina in capitala este prea scump; nu isi permite sa stea la un hotel peste noapte pentru ca isi arunca aproape jumatate de pensie, mai mult, nu isi permite nici macar un abonament pe transportul local, si ajunge sa mearga pe jos prin frig, sta la cozi si prin statii vara si iarna.
c. pensionarul occidental are o dieta variata, mincarea nu e o problema pentru el; isi permite sa manince si la restaurante, joaca golf si are timp de relaxare, iar cind il lovesc bolile pe la 75-85 de ani, daca isi pune casa la bataie poate sta pina la moarte in case de batrini luxoase, unde au asistenta medicala permanenta, si unde sunt ingrijiti regeste. Multi emigranti romani isi deschid case de batrini in SUA pentru ca se cistiga bine.
- pensionarul roman are probleme cind merge la piata si nu isi permite ceea ce si-ar dori pentru ca intretinerea (apa, caldura si gazul) se ridica aproape cit pensia lunara; iar daca e bolnav si ajunge la spital e tratat ca o piesa de fier vechi; cit despre batrinete, e dependent de familie pentru ca fuge de casa de batrini ca de inchisoare.
d. pensionarul occidental are o pensie de cam 2,500 de dolari pe luna
- pensionarul roman primeste intre 10 si 150 de dolari pe luna.
e. pensionarul occidental daca a iesit la pensie la 65 de ani se asteapta sa traiasca pina la 85 de ani, daca nu e lovit de o boala incurabila; dupa 85 de ani nimic nu mai e sigur, insa multi conduc masina si la 90 de ani
- pensioarul roman se bucura de fiecare zi pe care o traieste peste 65 de ani!
f. pensionarul occidental nu are nevoie de vize pentru a calatori, nu da 45$ ca sa intre in Consulatul SUA si nu are de mers pentru ea la Bucuresti, nu are nevoie de asigurare medicala speciala ca sa intre in orice alta tara, si nu are nevoie de carte verde pentru masina
- pensionarul roman daca si-a pus agoniseala la FNI a dus-o Vintu!
Daca puntem la socoteala ca pensionarul roman a lucrat pina in 1990 si simbata, zi de weekend cu familia pentru occidental, situatia e atit de incurajanta incit iti vine sa spui din toata inima: "proletari din toate tarile UIMITI-VA!"
Romanul care a lucrat 35 de ani inainte de '90, are 1680 de zile lucrate in plus fata de occidental, asta inseamna 13.440 de ore de munca, sau peste patru ani si jumatate. Romanul a lucrat crezind mincina comunista: vom avea noi grija de voi la pensie, prin pensia de stat. Tot asa minte guvernul si acum! Sa credem ca de data asta spun adevarul?
6. "A murit cineva de foame in Romania?"
Aceasta a fost intrebarea pusa de Elena Ceausescu la "proces". Probabil ca raspunsul e nu. Dar oare cei 10 milioane de copii care mor anual in Africa (un copil la fiecare cinci secunde), mor de foame? Nu, de malnutritie (mincare insuficienta) si de boli care in tarile dezvoltate se trateaza, cum ar fi pneumonia si malaria. Cine isi permite in Africa sa cumpere o pastila cu 5$ in fiecare zi, pentru a nu contacta malaria? Murim si pentru ca nu avem tratamente medicale adecvate. Nu murim de foame, ci din cauza proastei mincari. Orice tara civilizata isi respecta cetatenii, le da de mincare suficienta si de calitate. In Romania se traieste in malnutritie, adica alimentatie proasta. Si asta ne face vulnerabili la tot felul de boli. In general in Romania nu se moare de foame, ci se moare prea devreme din cauza bolilor cauzate si de o mincare proasta.
Multi romani insa, mai ales daca le merge bine in tara, aduc argumentul urmator impotriva emigrarii: nici in Romania nu se moare de foame! Adevarat.
7. De ce exista mincare suficienta in occident?
Principiul e simplu: pentru a avea cetateni, asa cum spunea sloganul latin mult folosit de catre comunisti, "mens sana in corpore sano," "minte sanatoasa in trup sanatos", e nevoie de hrana buna, de acces la asistenta medicala, la educatie etc.
Dupa criza economica din anii '30 occidentul si-a dezvoltat un sistem prin care guvernul se asigura ca populatia nu "slabeste" din pricina proastei alimentatii. Astfel ca agricultura si zootehnia sunt controlate de guvern. Cel putin 5% din populatie sunt angajati si mentinuti constant in productia de mincare de catre guvern. Oficial guvernele occidentale nu prea vor sa recunoasca acest fapt, insa numai asa isi pot asigura sursa constanta de hrana. Producatorii de hrana, fermieri si agricultori, sunt mentinuti prin:
1) subventii de stat in cazul in care sunt ani grei de seceta care ar scoate pe unii fermieri sau agricultori de pe piata, sau 2) prin limitarea productiei de cereale si carne cind oferta prea mare de pe piata ar determina pretul prea mic al produselor si astfel ar scoate de pe piata un numar de producatori.
Productia de hrana este esentiala pentru a avea o societate puternica si sanatoasa, si occidentul a invatat asta din istorie!
Guvernul comunist de la Bucuresti stie politica occidentala in privinta subventiilor de stat pentru agicultura. Nu intimplator ministrul agriculturii detine 4.000 de hectare, si alti membri PSD sunt stapini pe terenuri de pina la jumate de judet. Tot ei au ridicat stacheta pentru subventii in agricultura la terenuri de peste 100 de hectare. Intr-un fel ei se aliniaza la cerintele UE de a micsora procentajul de cam 60% al romanilor implicati in agricultura, la ceva spre 10% sau 5%. Pe de alta parte, membrii PSD prin acumularea de terenuri uriase isi pregatesc buzunarele de pe acum pentru subventiile care vor veni prin UE. Insa recent, se pare, UE a decis sa amine cu 10 ani intrarea subventiilor in agricultura pentru noile tari membre in UE. Oricum, pina la intrarea in UE, marii "boieri" PSD urmaresc sa primeasca de la statul roman subventii pentru domeniile lor.
8. Ce spun Canada si SUA despre emigrare?
SUA: Presedintele George W. Bush: Valorile familiare nu se opresc la granita. Daca un parinte care primeste 0.5$/ora aude ca dincolo de granita este de lucru pentru 5$/ora, care parinte nu ar decide pentru binele familiei? Ca americani noi asta am face! Trebuie sa le spunem "bun venit" emigrantilor si sa scurtam procesul de emigrare.
Dupa 11 septembrie 2001, multi si-au intors spatele fata de emigranti, si multe biserici isi dau seama ca au comis un pacat prin intoarcerea spatelui "strainului" care are nevoie de ajutor. Multe programe pentru emigranti, refugiati si azilanti sunt conduse de biserici si de organizatii non-profit.
Canada: in raportul guvernamental cu privire la emigrare se spune ca raminerea studentilor internationali in Canada este sursa cea mai buna de a atrage spuma, cei mai buni emigranti.
9. Alte voci despre emigrare sau despre Romania
Miroslav Volf, profesor de teologie in SUA insa originar din fosta Iugoslavie, tragea urmatoarea concluzie: ca protestant intr-o tara majoritar ortodoxa ai urmatoarele doua optiuni. Prima: a trai in tara ca cetetean de clasa a doua. A doua: emigrarea.
Dovada cea mai recenta ca Volf are dreptate: Cazul Niculitel.
Fragment din relatarea cazului:
Cei patru reperezentanti ai Aliantei Evanghelice Romane, domnii Adrian Dordea, Stefan Robu, Radu Salgau si Denis Miscolenco s-au apucat sa puna afise. Era in jurul orei 10:30 cand si-a facut aparitia preotul ortodox Onea Cristian insotit de un grup de oameni foarte violenti. Au inceput sa-i injure si sa-i blasteme cerandu-le sa paraseasca comuna spunandu-le ca sunt sectanti si satanisti. Cand sa plece, o roata de la masina avea cauciucul taiat. Localnicii l-au identificat pe faptas ca fiind dascalul bisericii ortodoxe. Deodata, pe la ora 11:00, au inceput sa fie trase clopotele intr-o dunga, acest semnal fiind specific in cazuri de dezastru, calamitati, incendii sau alte pericole. Ulterior am aflat ca pana la ora 17:00 clopotele au fost trase in mod continuu. Cand s-au deplasat spere vulcanizare, in centrul comunei drumul le-a fost barat de un grup de cateva zeci de persoane care i-au obligat sa opreasca, cerandu-le sa coboare. Unii au inceput sa arunce cu gheata in microbuz, sa loveasca cu pumnii in geamuri si, incercand sa rastoarne microbuzul, i-au impiedicat de a mai cobori din masina. In huiduieli si injuraturi, incet au reusit sa se strecoare cu masina printre oameni si sa parasesca comuna. Am aflat ca toata comuna, in jur de 5.600 persoane, a fost anuntata de cei doi preoti, fratii Onea Gabriel si Cristian ca "sectantii au venit sa darame biserica ortodoxa."
Studentii din Romania: Probabil ca 80% din studentii de la universitatile mari din tara au dorinta de a scapa din lagarul comunist. Sloganul "studiaza ca sa fugi" nu e doar o vorba, la fel cum nu e nici filmul "Prea tirziu." Statistic, din 120 de absolventi de medicina de la Universitatea Bucuresti, 80 au ajuns in strainatate in primul an.
Banca Mondiala: In Romania 40% din populatie traieste sub nivelul saraciei! In acest caz, cred ca nu e gresit sa spunem ca cel putin 40% din romani traiesc intr-un fel de zona sau lagar comunist cu intindere pe toata tara. In interiorul acestui lagar national conditiile de viata le sunt dictate de sus. Indiferent de cantitatea de munca depusa, tot saraci si lipsiti sunt cei inchisi de sistem, sau poate numai cei 40%? Cei bogati sunt liberi!?
Tony Judt, jurnalist american, in New York Times Book Review: Iliescu este unul dintre seniorii comunisti care l-au rasturnat pe Ceausescu si a manipulat suspicios scena revolutiei spre avantajul sau. Pe orice plan am analiza lucrurile, Romania e la fundul gramezii europene. In 1998 economia era pe locul 87, dupa Namibia, Ungaria era pe locul 58. Limita medie de viata este mai coborata in Romania decit in oricare alta tara din Europa. La barbati: numai 66 de ani, mai putin decit a fost in 1989, si cu 10 ani sub media din Uniunea Europeana. Se estimeaza ca doi din cinci romani traiesc cu mai putin de $30/luna, in Peru salarul minim e de $40/luna. Ziarul britanic "Economistul" afirma ca, calitatea vietii in Romania anului 2000 este sub cea din Libia si Liban. Romania este ultima candidata la tarile care doresc intrarea in UE, si aluneca repede. Pe linga crimele din timpul revolutiei in care sute au fost ucisi, Iliescu a adus cu autobuzele mineri in Bucuresti, violente soldate cu 21 de morti si 650 de raniti .
L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!
Dupa ce a citit un occidental articolul lui Tony mi-a zpus: "Ce fel de tara e Romania?!"
Ambasadorul american la Bucuresti: Termenul "coruptie" e atasat de Romania! Printre altele el spunea ca se spune ca aproape totul e de vinzare. Azi in tara se poate cumpara un politist sau un judecator, iar investitorului strain i se spune: "investeste in Romania, cumpara un parlamentar!" Ar trebui facuta acum precizarea: acum ar fi bine ca parlamentarul sa fie PSD-ist!
10. Ne atrage occidentul?
Sa recunoastem ca rivnim occidentul si bunastarea lui. Daca nu ar fi asa nu ar fi existat nici inainte de 1989 febra Shopului, magazinul rezervat occidentalului in vizita prin Romania, unde se putea cumpara numai in valuta. Atractia occidentului ramine, iar visul American uneori se intrupeaza in noi chiar si in tara: servici bun, masina, casa, si familie.
Este Romania o tara libera? Ma doare sa o spun, dar ma indoiesc! A scapa din "inchisoare" poate deveni o optiune, un vis, sau poate ca nici nu intra in discutie. Alegerea ne apartine!
Citeva date si statistici cu privire la emigrare si la munca in strainatate.
Sursele pot fi usor gasite pe internet. Unele cifre au fost rotunjite.
1. Cele mai cautate tari pentru emigrare sunt SUA, Canada, tarile din Uniunea Europeana, Australia, Noua Zeelanda.
2. Statele Unite - tara cu cei mai multi emigranti
a. in anul scolar 1995-1996 SUA a avut 709.000 de studenti straini
b. intre 1988 si 1990 au emigrat in SUA in jur de 637.000 de persoane/an
c. intre 1992 si 1994, cifra emigrantilor a fost la 830.000
d. in 1999 au fost oferite 646.568 de vize de emigrant, iar in 2000, 849.807.
e. in 1996 Serviciul de Imigrari a estimat aproximativ 5 mil. de rezidenti ilegali in SUA, cu un flux de circa 275.000 de emigranti ilegali/an
f. Aproximativ 200.000 de Americani emigreaza in alte tari ale lumii. Din acestia, in jur de 5.000 de Americani emigreaza in Canada.
3. Canada - Tara unde, conform declaratiei facute de Natiunile Unite, se traieste cel mai bine.
a. in 1910 serviciul de emigrari a cerut numai emigrantilor de origine asiatica sa prezinte suma de 200$ la intrare in Canada. In acel timp un muncitor canadian cistiga 417$/an.
b. in 1900 populatia Canadei era de 5.3 milioane locuitori, guvernul isi pune serios problema atragerii de emigranti; englezii crescuti la oras au fost preferati ciobanilor cu sube de oaie si muschi de otel veniti din Ucraina.
c. in 1971 populatia Canadei era de 21.5 milioane locuitori
d. anual sunt in jur de 41.000 de studenti straini in Canada
e. un numar de aproximativ 200.000 de emigranti intra anual in Canada. Din acestia, cam 40.000 provin din Europa, iar 120.000 din Asia.
f. in fiecare an Canada foloseste munca a 50.000 de muncitori temporari
4. Australia - o alta tara de emigranti. La inceput insula continent era destinatia detinutilor condamnati la inchisoare pe viata in curtile judecatoresti ale Imperiul Britanic.
a. Australia are o populatie de peste 19 milioane locuitori
b. in 1999 au intrat 83.000 de emigranti in Australia
c. 25% din populatia actuala a Australiei sunt cetateni nascuti in alte tari
5. Olanda - a primit un numar circa 79.000 de emigranti in 2001. Majoritatea au venit din Asia si Africa. Cam tot atitia olandezi au parasit tara pentru a emigra in alte zone de pe glob. Multi fermierii olandezi prefera emigrarea in Canada din pricina numarului sufocant de reguli motivate ecologic impuse de guvern.
6. Spania - tara din UE a carui guvern a acordat recent o perioada de gratie cind se pot obtine usor acte de munca pentru emigrantii veniti din afara UE. Numarul de romani din Spania este estimat la 80.000, dintre care 40.000 rezidenti legali.
7. Noua Zeelanda - primeste anual in jur de 45.000 de emigranti, majoritatea din Marea Britanie, India, China, Africa de Sud.
8. Germania - o tara cu mari nevoi de specialisti in domeniul IT/sofisti. Se estimeaza ca anual 200.000 de locuri de munca din domeniul IT sunt vacante.
a. In Germania sint 550.000 de sasi si svabi originari din Romania si 130.000 etnici romani inregistrati oficial.
b. Numarul celor care muncesc ilegal este estimat la 70.000 de persoane.
c. In 2001 au plecat 17.000 prin intermediul acordului bilateral.
9. Italia. Numar de romani in Italia: 70.000 inregistrati oficial. Estimare numar rezidenti ilegali: 40-60.000
10. Austria. Numar de romani in Austria: 30.000. La 31 decembrie 2001 munceau legal 5.409 de persoane.
9. Uniunea Europeana - sunt cautati in general specialistii din domeniul IT, asistentele si constructorii.
10. Spania, Germania si Italia sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa munceasca in strainatate. SUA si Canada sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa emigreze. Occidentul e impartit si el in cel putin doua mentalitati.
...
Bonus
(reactii primite la posta redactiei)
Costica Holos Vaida: Citesc cu interes revista si apreciez noile teme abordate. Am trecut de 50 si cunosc bine despre inainte de ‘89 in bisericile baptiste. Dar le cunosc si pe cele de acuma. Imi amintesc cu emotie de intalnirile cu fratii I. Ton si L. Olah (fugeam de la serviciu pentru acestia). Majoritatea pastorilor de acuma nu prea au ce sa-si aminteasca de lucruri care s-au petrecut intre anii 1970-1980. Poate erau adolescenti. De aceea nici nu prea pretuiesc pe acei oameni si acele vremuri. Subiectul cu emigrarea, ca alternative, este binevenit si mie mi se pare dezvoltat cu foarte multa competenta. Am fost afara si nu as putea decide sa emigrez. N-am fost niciodata bogat si nici legat de a avea. In rest sanatate la toti si continuati cu binecuvantarea Domnului.
...
Szabó Zoltán: SSJ Nr. 128 - Analiza excelenta a D-lui Constantin Popescu! Emigrarea - fenomen politic? Cu exceptia sentintei generalizatoare: “L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!” Fara asumarea clara si personala a erorilor nu avem sansa de a schimba ceva! Cu respect...
...
Teofil Stanciu: Pledoarie
Domnule Daniel (Bud), pledoaria pe care o faceti in numerele depre emigrare mi se pare ca are exact efectul opus celui scontat. Pentru o treaba ata de buna in sine (cum pareti sa considerati emigrarea), mi se par cam multe argumentele aduse. Eu cred ca lucrurile sunt mult mai simple. Trebuie sa cunosti – REALMENTE - planul lui Dumnezeu cu tine. La asta se reduce - in opinia mea - toata poliloghia. Argumentele pe care le aduceti - acompaniat cu aplomb de catre domnul Constantin Popescu - nu fac decat sa dezvaluie lupta care se duce in sufletul celor plecati si care si-au construit un sistem de linistit constiinta.
Nu cred ca Dumnezeu vrea in primul rand sa am doua case (din care una in tarile calde - atunci m-ar fi facut probabil pasare migratoare) si masini si bani. Din cate citesc eu in Biblia mea "oricine va LASA... pentru MINE, va primi insutit..." Deci nu oricine va lasa CA SA PRIMEASCA INSUTIT, ci oricine va lasa PENTRU EL. Si credeti ca cineva care e dispus sa lase totul pentru Dumnezeu se mai gandeste si la ce va primi in schimb??? Ma tare indoiesc.
Ca sa nu mai vorbim si de pasajul din aceeasi Biblie, care se refera la modul in care Dumnezeu poarta de grija pasarilor, crinilor si... "putin-credinciosilor".
Cred ca Dumnezeu e mult mai interesat de alte lucruri decat de bunastarea mea fizica si materiala. Altfel de ce m-ar fi lasat bolnav 4 luni??? Si de ce... de ce... Explicati-le africanilor malnutriti care nu au auzit de SUA cum vine cu obligatia pe care o avem pentru a ne asigura America familiei.
Am avut nefericirea sa aud formulari de genul "Dumnezeu m-a chemat in America". Nu zic ca nu ar putea fi asa, dar apare de atat de multe ori aceasta scuza, incat ma tot intreb daca nu e timpul sa-I piara lui Dumnezeu gustul pentru America si sa-I mai vina pentru Albania, Turcia, Somalia si enumerati cate alte oropsite tari mai stiti.
Ridicol mi s-a parut cand un pastor, plecat in America a venit si ne-a predicat despre naomism. In traducere, naomismul e incercare de a fugi catre mai bine, de a parasi tara cand e greu. Si, incredibil, noi, cei care nauciti il ascultam, eram vizati de aceasta boala si nu 'mnealui... Ce ar mai fi de spus?
Argumentul cu Rut care a "emigrat" mi se pare demn de tinut minte. O mica observatie am insa. Rut a plecat dintr-o tara in care ii mergea bine - fiindca de asta plecasera initial Naomi si familia ei, ca dincolo, in Moab, era mai bine - intr-o tara in care NU STIA cum avea sa-i mearga. Si nici nu s-a intrebat, fiindca ea o IUBEA pe Naomi si nu voia sa se desparta de ea. Atat. Nimic despre bunastarea familiei, despre "oportunitatile" nemaipomenite care ar fi existat in Israel. Un om care iubeste alt om...
Iosif emigrant? Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea modalitate de a emigra... Pavel? Nu cred ca se poate argumenta pentru o turma de emigranti pornind de la exemplul unuia singur dintre apostoli. Nu cumva erau mai multi ceilalti care nu aveau cetatenie dubla? Si atunci, nu cumva l-am putea considera pe Pavel mult mai repede o exceptie decat o regula??
Una peste alta, nu cred ca Biblia ofera exemple de emigrari...
Concluzionad, nu va acuz ca ati plecat. Dar edificiul pe care l-ati construit e subred. Eu ma declar de acord cu Cristi Lucaci si, deocamdata, raman aici.
...
Daniel Bud: Stimata redactie,
Multumesc pentru deschiderea cu care acordati dreptul la opinie in cadrul SSJ. Mai mult, sint incintat ca articolul meu "11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana," publicat in SSJ 127 si 128, a stirnit reactia d-lui Teofil Stanciu, aparuta in SSJ 131 sub titlul "Pledoarie." Felicit autorul pentru optiunea raminerii in tara, optiune frumos argumentata in articol. Sunt convins ca daca “Pledoarie” aparea in numerele dedicate de SSJ emigrarii, articolul ajuta in mare masura la echilibrarea optiunilor. Am insa si o observatie cu privire la metodologia folosita in “Pledoarie.” Este evident ca articolul imi este adresat mie, ca autor al celor “11 pasi.” “Pledoarie” incepe cu “Domnule Daniel,” si in final afirma, “Concluzionind, nu va acuz ca ati plecat. Dar edificiul pe care l-ati construit e subred.” Fara a intra aici in detalii sau demonstratii, afirm ca din punct de vedere metodologic, aceasta concluzie din “Pledoarie” este “non sequitur” demonstratiei (adica, concluzia nu se bazeaza pe demonstratie). Cind spun asta ma refer strict la metodologia articolului. Repet, "Pledoarie" ofera un argument frumos pentru cei care opteaza pentru raminerea in tara, insa, nicidecum nu demonteaza optiunea emigrarii, asa cum afirma. Am speranta ca T. Stanciu va nota faptul ca observatia facuta de mine este evidenta, si ca nu cere o demonstratie. Inchei cu primele rinduri din “11 pasi”: “Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe.” De ce se muta oamenii (temporar sau definitiv) de la tara la oras, sau invers? Pentru ca miscarea in plan geografic reprezinta o optiune umana permanenta. Va multumesc mult!
...
Silviu Tatu
E migratia romaneasca
Fenomenul emigratiei a starnit deja multe controverse nu numai in cercurile politice, ci chiar si in cele mai intime straturi ale societatii, adica la nivel interpersonal, divizand fizic si emotional prieteni, familii si comunitati.
Participarea la un asemenea dialog nu este deloc simpla, nu din pricina complexitatii subiectului neaparat, ci din pricina avantajelor materiale care sunt subintelese. Se presupune o anumita discriminare materiala, una dintre parti considerandu-se dezavantajata, in lipsa unor privilegii materiale de care se bucura partea opusa. Cum adesea se intampla, cand este atinsa problema banilor, dialogul real este sacrificat pentru pareri partizane in acord cu etica muncii si cu stilul de viata practicat de individ, ca sa amintim doar doua dintre multiplele parghii ale contributiei la un asemenea dialog.
Acuzele aruncate dintr-o parte in alta a baricadei sunt in general cunoscute si mi-a fost dat sa le aud personal din gura unor sustinatori inflacarati ai acestora: unii au dovedit dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala in apus dar altii le-au cautat cu prea multa pasiune; unora le lipseste "sangele rece" necesar unei hotarari atat de radicale, preferand pastrarea habitatului originar descoperirii altora doar visate, dar altii nu au aratat nici macar o parere de rau cand si-au parasit patria, plecand fara sa intoarca privirea; unii s-au complacut cu un nivel de trai scazut, dar altii nu s-au multumit doar cu paine si ciorba lunga; unii au demonstrat lipsa de initiativa si de creativitate, dar altii n-au vrut sa accepte condamnarea fatalista de a nu reusi intr-o intreprindere particulara; unii si-au acceptat "destinul", dar altii au dorit oportunitati egale intre membrii societatii; unii au supravietuit tristei privelisti de a-si vedea copiii subnutriti si bolnaviciosi, dar altii au dorit conditii mai decente de viata pentru copiii lor. Posibil ca lista sa poata continua cu alte argumente de natura religioasa sau politica, dar sper sa fi amintit cel putin pe cele mai semnificative argumente de natura sociala care, din pacate, au o putere de convingere mai mare decat oricare dintre celelalte.
Se cunoaste prea putin faptul ca emigrarea presupune in multe instante circumstante mai putin placute. Ca orice vis, si emigrarea este insotita de un supra-optimism orb care percepe doar elementele propice unei astfel de decizii. Pentru completarea tabloului imi permit sa atrag atentia asupra unor aspecte extrase din experientele unor romani pe care ii cunosc personal. Am intalnit romani care au parasit Romania motivand cu rezolvarea unor probleme medicale si nu au reusit sa si le rezolve, ci, din contra si-au creat si alte probleme, si mai mari, de natura financiara. Am intalnit romani care, pentru a manca o paine mai buna, au muncit "la negru" printre straini (Grecia, Israel), s-au infiltrat in comunitatea europeana folosind calauze si, ascunzandu-si identitatea, au ajuns sa munceasca din greu in Europa Apuseana cu speranta (realizabila pentru foarte putini) ca, odata si-odata, vor intra in legalitate si-si vor duce toata familia cu ei, sau vor incepe o familie noua. Am intalnit si dintre aceia care, dupa ce au fost prinsi de politia de frontiera, s-au imbolnavit mental asteptand sa scape din chingile unei monotonii terminale de lagar. Am intalnit romani care au plecat cu acte in regula sa presteze in strainatate servicii pe care nu le-ar fi prestat niciodata in patrie, sau carora li s-a promis un anumit standard al muncii si s-au intalnit cu un altul, inferior celui promis. Cunosc faptul ca emigrarea este particularizata pentru fiecare caz in parte. De altfel fiecare ne dorim sa credem ca reprezentam o exceptie, ca suntem atat de unici si de inclasificabili astfel incat nimeni sa nu poata pretinde ca a ajuns sa ne cunoasca. Stiu ca situatiile care impun schimbarea cetateniei sau a domiciliului sunt numeroase si diversificate, si ca fiecare dorim sa fim intelesi si compatimiti pentru fiecare decizie radicala pe care o luam ca si cum am fi scutiti de responsabilitatea propriilor decizii. Se pare ca, indiferent de circumstantele luarii deciziei de emigrare, aceasta nu este o solutie instanta.
Ca sa nu ne trezim vorbim in vant, cred ca, pentru inceput, este indicat sa ne definim termenii. Pe cat de laborioasa, pe atat de benefica este definirea termenilor pentru tratarea oricarui subiect. Definirea presupune atat afirmatii cat si negatii. Exprimam natura unui lucru, a unui concept, sau a unei idei, descriindu-i caracteristicile intrinseci asa cum transpar la o observatie cat mai atenta, dar putem sa ii clarificam caracteristicile si speculandu-i diferentele fata de altele inrudite. Lingvistii desemneaza multimea cuvintelor inrudite, care desemneaza lucruri, concepte, sau idei apropiate, „domeniul semantic al unui cuvant”. Permiteti, asadar, cateva clarificari preliminare. Atat „emigratia”, cat si „imigratia”, sunt termeni specifici derivati din mai generalul „migratie”. Evident, fenomenul migratiei este cunoscut si in lumea animala si are motive diverse, dar intotdeauna legate de perpetuarea speciei si de autoconservare, motiv pentru care este caracterizat de o anumita ciclicitate. Cunoastem ca insecte ca si termitele sau albinele, migreaza pentru intemeierea unei noi colonii, sute de specii de pasari si de pesti migreaza in diverse teritorii doar pentru a participa la scurta perioada nuptiala, de depunere a oualor si de crestere a puilor, ca mamifere ca rozatoarele cauta alte teritorii atunci cand resursele de hrana s-au epuizat in habitatul originar. Si exemplele s-ar putea perpetua cu altele mai putin evidente din lumea vegetala.
Prin migratiile populatiilor umane (exoduri) intelegem acele deplasari in masa lipsite de elementul privarii de libertate, care intervine in cazul migratiilor controlate de stat si sunt cunoscute ca deportari sau colonizari fortate. In aceste cazuri din urma vointa libera a subiectilor este practic nula. Chiar daca se poate vorbi despre motive similare migratiilor din lumea animala, precum autoconservarea, perpetuarea familiei, sau chiar a fiintei nationale, ciclicitatea exodurilor este mai putin riguroasa, intrucat fenomenele generatoare (cataclisme, razboaie, molime), de cele mai multe ori, nu cunosc predictibilitatea fenomenelor naturale. Ne sunt foarte cunoscute din istorie, migratiile unor popoare ca si gotii, hunii, avarii, gepizii, slavii, bulgarii, mongolii, tatarii, etc., popoare intemeiate pe saua calului, organizate ierarhic pe structuri riguroase, de orientare militarista (hoarde), care au zguduit istoria antica tarzie si medievala. Mai putin cunoscute din istoria antica ne sunt migratiile “poporului marii” (filistenii) despre care marturisesc cronicile egiptene, sau ale triburilor nomade din Orientul Mijlociu. Aceste migratii au fost determinate tot de principiul autoconservarii, desi sustinerea lor nu a fost pasnica, ci violenta, cel putin in faza de contact. Despre unele hoarde citim, totusi, ca s-au stabilit in mijlocul populatiilor autohtone, renuntand definitiv la caracterul migrator (este cazul slavilor, hunilor, bulgarilor).
Printre cele mai cunoscute exemple de deportari din istoria Romaniei, desi atat de pasional incriminata de nationalisti mai ales datorita consecintelor ei moderne si contemporane, se numara si sosirea tiganilor in Moldova, acolo unde, dupa cum ne spun tiganologii, tiganii au fost asociati cu tatarii care s-au asezat pasnic in tara. Adevar partial, insa, pentru ca multi tigani (atentie! Acest nume a fost initial un nume de ocara, motiv pentru care varianta de rromi este de preferat) au fost luati sclavi si tratati ca atare “gratie” facilitatilor comerciale ale vremii, mai ales a celor de pe piata turceasca. Mai recent, aceeasi etnie a avut de suferit din pricina politicii ultra-nationaliste sprijinite de Maresalul Antonescu si au infundat Transnistria, alaturi de evrei. Comunismul ceausist a avut o alta solutie pentru acestia: pe cei dintai i-a legat de glie, mutandu-i in sate tiganesti, uneori si improprietarindu-i cu pamant (vezi comuna Zece Prajini din jud. Ilfov), pe cei din urma i-a vindut pe valuta forte statului Israel.
...
Lista dosarelor SSJ:
· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
· Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
· Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
· Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
· Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
· Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
· Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
· Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
· Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
· Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
· Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
· Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
· Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
· Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
· Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
· Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
· Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
· Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
· Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
· Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
· Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
· Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
· Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
· Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
· Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
· Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
· Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
· Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
· Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
· Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)
Urmatoarele doua numere le vom dedica temei: "Emigrare sau exil interior?". Discutia despre emigrare ramane una sensibila si apasatoare pentru sufletul romanilor, suflet depre care se spune ca a inventat cuvantul "dor", suflet despre care se spune ca este usor asimilabil.
Texte scrise de: Daniel Bud, Cristian Lucaci, Alina Simion, Eduard Orasanu, Sabina Dodan, Aretta Bazdara, Titus Pasca, Daniel Grigoroscuta, Constantin Popescu.
Daniel Bud
11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana
1. Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului.
2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.
3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.
4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.
5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.
6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.
7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.
8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.
9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.
10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.
11. Oare ne vor strainii la ei in tara?
1. Biblia nu se refera specific la emigrare.
Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe. Desi biserica nu e chemata sa impuna reguli cu privire la emigrare, odata ce un membru al bisericii a luat decizia de a emigra, biserica mama este chemata sa ajute membrul emigrant la plecare, iar la sosire biserica din tara de destinatie are datoria de a facilita integrarea lui in noua societate. Normal ar fi sa existe o strinsa legatura intre aceste biserici. Oriunde am trai suntem chemati sa traim cu intelepciune biblica!
2. Crestinul este caracterizat de o istorie care ii defineste identitatea si ii stabileste prioritatile.
Istoria personala este legata de familia, cultura, societatea, tara, asezarea geografica, religia sau comunitatea in care s-a nascut si a crescut. In calitatea de cetateni ai unei patrii eterne suntem chemati sa Il slujim pe Dumnezeu cu toata inima, cu toata puterea si cu toata intelepciunea. Aceasta o facem ca cetateni ai unei patrii pamintesti unde avem datoria de a fi cetateni responsabili si activi in procesul de dezvoltare a societatii. Binele nostru fizic este legat de binele tarii in care traim. Binele nostru etern este legat de harul mintuitor al lui Dumnezeu aratat prin biserica.
3. Crestinul are datoria de a cauta bunastarea patriei pamintesti.
Contributia noastra la dezvoltarea tarii se face prin bunastarea creata din excelenta serviciului oferit prin vocatie (ca medic, profesor, sudor, zidar, contabil, pastor, misionar, casnica), prin platirea de taxe, prin implicarea in cadrul organizatiilor voluntare de tot felul (biserica, organizatii caritabile, asociatii profesionale, organizatii misionare, orfelinate, cluburi), si prin participarea responsabila la vot sau la conducerea administrativa si legislativa a tarii. Crestinul are datoria de a reprezenta valorile Imparatiei lui Dumnezeu (de a fi sare si lumina) in toate sferele vietii.
4. Crestinul are datoria de a-si sustine si ingriji familia si propria persoana.
Grija pentru familie implica atit a dori si urmari necontenit binele familiei, cit si a evita sau elimina sursele care ii produc suferinta nejustificata. Siguranta fizica, hrana, caminul cald, asistenta medicala adecvata, educarea in spirit crestin si echilibrul emotional al familiei sunt obiective esentiale pentru parintele crestin.
5. Crestinul are datoria si dorinta de a se dezvolta si implini social si profesional.
Fiinta umana este predispusa la realizarea unui vis intilnit in general in toate societatile umane. Acest vis universal cuprinde cel putin urmatoarele patru aspecte: a) inchegarea unei familii sanatoase din toate punctele de vedere (exceptie fac cei care nu se casatoresc), b) asezarea familiei intr-o locuinta decenta, c) realizarea pe plan profesional (implinirea chemarii sau a vocatiei), si d) practicarea credintei in biserica si in toate sferele de viata si activitate umana in deplina libertate.
6. Cind datoria nu se poate realiza in tara natala, emigrarea ofera o noua sansa.
Multi devin emigranti pentru ca nu au putut realiza total sau partial datoria sau visul uman in tara natala. Procesul in care crestinul analizeaza varianta emigrarii implica o considerare atenta si o asumare responsabila a consecintelor urmate de aceasta decizie. In primul rind, este afectata familia, iar apoi comunitatea sociala in care traim. Emigrarea poate fi permanenta, cind se decide parasirea definitiva a patriei natale, sau temporara, cind emigrantul revine in tara de origine dupa o anumita perioada de timp. Spre exemplu, cetatenia Australiana se obtine la numai doi ani de rezidenta. Obtinerea pasaportului australian poate determina un imigrant sa se reintoarca in patria natala fie ca afacerist, turist, sau misionar.
7. Emigrarea poate fi optiunea unui crestin fericit in tara de bastina.
In acest caz, decizia de a emigra poate fi motivata de dorinta de a sluji pe Dumnezeu in alta tara (cariera misionara), din dorinta de a cauta aventura sau de a pune la incercare propriile forte (spirit aventurier sau afacerist), din dorinta de a cunoaste si experimenta viata in alte culturi, din dorinta de a intemeia o familie cu un partener din alta cultura sau din multe alte motive si preferinte. Pe linga alegerea voluntara de a emigra, exista alte doua categorii speciale. "Refugiat" este persoana care si-a parasit casa si/sau tara fortat (vezi exemplul refugiatilor din Kosovo), si care au ajuns in taberele sau pe listele de refugiati ale unor organizatii internationale. Prin aceste organizatii se ajunge in legatura cu tarile occidentale care primesc refugiati. "Azilant" este persoana care a intrat legal intr-o tara unde cere azil. Azilul se obtine daca se poate dovedi ca a fugit de persecutie religioasa, politica, sau de alt fel, si ca daca se intoarce in tara natala va fi expus la acelasi tratament. Multi romani care au fugit din tara inainte de 1989 au trecut prin lagare de azilanti inainte de a se stabilit in Occident. In 2001 un ofiter de politie roman a cerut azil politic in Ungaria dupa ca a pus pe rol dosarele unor persoane "protejate" de catre superiori. Raminerea lui in tara insemna intrarea sigura in puscarie pe baza unor inscenari. Catre sfirsitul anilor '90 un grup de peste 200 de lideri ortodocsi au semnat cererea de expulzare a unui misionar protestant. Evenimentul a avut loc dupa citiva ani in care misionarul roman a fost ranit fizic in mai multe ciocniri cu prelatii ortodocsi. SUA, liderul libertatii mondiale, a oferit cetatenia americana misionarului roman, insa pentru ca dorea sa continue lucrarea misionara in tara, oferta americana a fost refuzata.
8. Legaturile de familie ajuta mult in procesul de emigrare.
Legaturile familiale stau la originea fenomenul numit "emigrare in lant." Cind o persoana dintr-o familie emigreaza intr-o tara pe care o gaseste atractiva si primitoare, si cind biserica din acea tara imbratiseaza imigrantii cu caldura si suport, ceilalti membri ai familiei pot ajunge sa aleaga emigrarea. Prin casatoriile dintre imigrantii deveniti cetateni si cetatenii altor tari lantul emigrarii pe baza legaturilor de familie continua la nesfirsit. Obtinerea cetateniei sau chiar a rezidentei permanente ofera dreptul la intregirea familiei.
9. Cazuri de emigrare temporara sau permanenta intilnite pe paginile Bibliei, in paginile cartilor de istorie, sau in prezent.
Avram a fost chemat sa emigreze, Iosif emigreaza fortat in Egipt, iar tatal sau si familia largita emigreaza in aceeasi tara din motive economice. Estera si familia ei este aflata in exil. Rut emigreaza din atasament fata de Naomi, iar Iosif si Maria emigreaza in Egipt pentru a proteja viata pruncului Isus. Pavel are cetatenie dubla, fapt care nu numai ca il scapa de la un linsaj, ci ii da dreptul sa ceara audierea cazului in fata Cezarului. Daca nu ar fi existat migratia popoarelor nu aveam astazi granita cu Ungaria. In secolele XVII si XVIII o mare parte din protestantii din Europa de Vest au emigrat in America. Motivul primordial al emigrarii a fost fuga de persecutia religioasa din Europa de Vest. America reprezenta pentru ei paradisul libertatii. Astazi sunt milioane de imigranti arabi, africani, asiatici si est europeni in Uniunea Europeana. Australia e o destinatie cautata de emigrantii din tari asiatice ca India, China, Indonezia si Malaezia. America de Nord, cuprinzind Canada si Statele Unite este destinatia preferata de emigrantii din Mexic, din America Centrala si din America de Sud. Cu exceptia populatiei bastinase, adica indienii americani, toata populatia Americii de Nord isi are originea in emigratie.
10. Emigrarea costa mult, insa cei mai multi emigranti platesc costul fericiti.
In afara de emigrarea prin legaturi de familie, mutarea intr-o tara dezvoltata necesita trecerea unor obstacole financiare, emotionale, culturale, etc. Limba, educatia si experienta profesionala sunt motive pentru care multi parinti emigranti ramin "generatia de sacrificiu" chiar si in noua tara. Pentru unii parinti sacrificiul emigrarii pare un lucru normal, pentru ca au emigrat cu scopul de a oferi un viitor mai bun copiilor. Ei au sansa de a se integra perfect in noua tara. Exceptie fac unele tari Europene cu accent nationalist. Emigrarea necesita cheltuieli financiare serioase, astfel ca persoanele care au un venit decent in Romania emigreaza mult mai usor. Odata ajunsi in lumea libera, adaptarea la noua cultura nu se face usor, si cere multa flexibilitate. Dorul dupa cultura natala, dorinta de a investi in tara de origine sau esecul adaptarii ii determina pe unii imigranti sa revina in tara de bastina. In ciuda tuturor greutatilor intimpinate in pregatirea emigrarii si apoi in adaptarea in noua tara, majoritatea covirstitoare a imigrantilor trec cu bucurie si cu speranta peste problememe si umilintele situatiei de imigrant. La majoritatea persoanelor care ies din Romania pentru o perioada mai lunga de timp, chiar daca nu cu intentia de a emigra, le este greu sa se intoarca la anarhia din tara. Prin urmare, multi romani cu viza turistica sau cu viza de student decid sa ramina in Occident, desi in tara erau hotariti sa nu emigreze. Contactul real si adevarata experienta a lumii libere are un efect suprinzator asupra mentalitatii si a gindirii. Sloganul, "Dupa cinci ani la rusi nu mai poti gindi ca Bush" exprima o realitate vie. Cei care totusi se intorc in tara dupa ce traiesc citiva ani in occident, fie ca au fost la studii sau la munca, sunt motivati de o chemare si misiune specifica, sau de o slujba buna la o corporatie sau organizatie internationala. Exista si exceptii, cazuri de emigranti care spun ca ar fi fost mai fericiti daca ar fi ramas in tara.
11. Oare ne vor strainii la ei in tara?
Multi romani isi pun aceasta intrebare. Pe de o parte, calvarul intimpinat in obtinerea unei vize ne face sa credem ca Occidentul nu ne vrea. Pe de alta parte, este clar ca Occidentul tinjeste dupa cei mai destepti, educati si talentati oameni! Ai o medalie olimpica? Ai luat un premiu Nobel? Ai bani multi de investit? Esti o somitate academica? Ai informatii importante despre teroristi? Cei care pot raspunde pozitiv la oricare din aceste intrebari au prioritate, pot emigra linistiti in America de Nord! Pentru noi, oamenii de rind, pentru a emigra sau vizita occidentul trebuie sa trecem prin filtrele normale, filtre prin care fiecare tara se protejeaza de "persoane problema." Intr-un fel trebuie sa ii intelegem pe occidentali. Ei au grija sa nu ofere viza oricui. Este stiut ca, si asta mai ales in tarile deschise emigrarii, orice turist este un potential imigrant. Sansa de e emigra este deschisa tuturor turistilor, nu numai elitelor. Firma X din SUA poate angaja temporar sau definitiv persoana Y din Romania, la fel si firmele din Uniunea Europeana. Acelasi lucru se practica in bisericile romanesti din SUA, care isi aduc pastor sau dirijor din tara. In general insa, Occidentul cauta emigrantul cel mai promitator si mai potrivit pentru munca de care are nevoie. Un astfel de emigrant se va integra in societatea adoptiva si curind va contribui la dezvoltarea ei. Tarile deschise emigrantilor au economii superioare si guvernele occidentale (SUA, Canada, Australia) recunosc rolul pozitiv al emigrantilor la progresul societatii.
Cred ca nu a fost nici o problema in obtinerea vizei de lucru in SUA pentru softistii care au avut un contract de munca de la firma Microsoft. Stim cu totii ca la centrul Mircrosoft din Seattle romana este a patra limba vorbita. Asta inseamna ca scoala noastra stie sa pregateasca softisti rivniti de liderul mondial Microsoft. Aproape acelasi fenomen ar putea exista in alte domenii daca scoala romaneasca ar reusi sa ne pregateasca la acelasi nivel in agricultura, zootehnie, chimie etc. La scara firmei Microsoft se poate observa faptul ca succesul unei corporatii depinde de folosirea celor mai buni "muncitori" din lume: americani, rusi, indieni, romani, etc. Acesti muncitori din diferite colturi ale lumii devin americani odata cu obtinerea cetateniei. Probabil ca si acum Microsoft face angajari, si cauta softisti in toata lumea. Oare ne vrea occidentul la ei in tara? Depinde.
...
Cristian Lucaci
Fuga cu preludiu sau blestemata America!
In secolul al XVI-lea un om cu mintea ne-normala pentru oamenii de atunci a apucat calea marilor. A fost printre primii care au avut un vis si l-a vazut implinit in ceea ce se va numi ulterior "tara tuturor posibilitatilor." Basmele cu probele lor de foc au fost surclasate de echipajele lui Columb. Au trecut vapai si ape ca sa descopere un taram pe care Americi deja il vizitase.
Iata ca de atunci concurenta se dovedea acerba. Au inceput targuielile. Europenii vedeau totul in roz (mai bine zis rosu), iar indienii vedeau totul in alb. Pana la urma culoarea rosie a curs din trupurile ambelor tabere, cei rosii sfarsind in tarcuri cu ore de vizite bine delimitate. Apoi s-a trecut la formarea comunitatilor din tot felul de soiuri de oamenii, majoritatea constituind protestatarii Europei. Oamenii acestia aveau un vis, un dor de duca si doreau o noua viata. Au format crestinatati legaliste (intr-un buzunar Bibia, in celalalt pistolul) si au pus lumea la punct. Acesti crestini au ajuns in noul "pamant al fagaduintei" si au crezut de cuviinta sa asculte porunca lui Dumnezeu din Vechiul Testament de a nimici toate neamurile. Si iata-i armand pistolul impotriva arcului. Astfel au cucerit tara si "Dumnezeu le-a dat odihna."
Totusi au existat si oameni tematori de Dumnezeu care au luptat pentru rugaciune, Cuvant si mai ales pentru munca. Fiind un "no man's land" multi, din multe locuri, s-au suit pe o sa si au inceput povestea asa. Avand sansa unui teren neminat de istorie, au putut sa viseze la democratie cu ochii deschisi. Visul statuii care fagaduieste libertatea adaposteste mirajul fascinatiei dintotdeuna. Azi nu mai exista America. Azi exista doar un lighean unde terciul natiunilor si filozofiilor se coace la focul mic al globalizarii.
Romanii, dintotdeauna buni atleti, au participat la proba de cursa cu obstacole si sareau gardul vecinilor inca din timpul comunismului. Altii, buni urmasi ai lui Pataichin treceau Dunarea. Cand vasla obosea se trecea la inot. Bisericile neo-protestante au avut intotdeauna campioni la aceste probe sportive, la care as mai adauga si orientarea turistica. Penticostalii se ajutau intre ei si nu pastrau secretul drumetiei, impartasind harta si altora. Baptistii, mai egoisti, doreau statuia doar pentru ei. In timpul comunismului nimeni nu condamna trecerea ilegala a frontierei. Iar acum nu se mai aminteste nimic. Oare nu este ea o fara-de-lege? Sau acesti "frati" din America, nu mai pot fi criticati pentru ca acum trimit ajutoare?
Dupa 1989 tactica s-a schimbat. Preludiul nu a mai fost asa de migalos si periculos. Cu o excursie si o viza te descurcai. Te faceai nevazut, dupa care iti puneai actele in regula si pierdut erai. Da! Gaseai bani, masina, casa. Deveneai ceva, te puteai defini prin posesiuni. Azi ei strabat mari si oceane, macaie ceva in romana si sunt fani ai eroilor crestini dinainte de Revolutie. Sa-i vezi cum plang in biserici cand marturisesc cat au suferit cei de acasa. Tot ei, cu inima mare, vin cu sticla de apa plata in mana, cu biscuiti in "bag-uri" si fac misiune. Au cravata, miros frumos si mesteca guma. Ne sunt superiori. Multumim pentru noua viziunea asupra vietii si asupra lui Hristos.
Mai exista insa o categorie de oameni pentru care America a fost si ramane valoroasa. Motivul acestei iubiri platonice fiind SCOALA. A te scoli inseamna mult. Oamenii valorosi, oamenii cu potential au fost infascati de mitul Sofiei si acum isi rod coatele printre soarecii bibliotecilor americane. Apreciez America pentru ingeniozitatea ei de a atrage, de a respecta si recompensa valorile pe care Romania nu le-a apreciat, si de aceea probabil nici nu le-a meritat. Insa ea mi-a rapit tot ce am avut mai frumos, adica prietenii. Mi i-a ametit si acum ii invata. O urasc pentru ca mi-a luat visul!
Totusi azi trebuie sa re-inventam Romania. Sa delimitam bine cine a intrat, cine a iesit. Cu ce scop si de ce? Ce primim si ce dam? Ne vrem tezaurul si "puii de la closca" americanilor inapoi. Platim orice pentru oameni. E timpul sa ne ademenim valorile. E timpul sa nu mai compunem fugi, ci sa scriem preludii la simfoniile realitatii romanesti. E timpul sa rostim dimpreuna cu Luther King "I have a dream," adica "Visez la Romania!"
...
Alina Simion
Trenul preferintelor
Aveam o placere. Era placerea de a merge in gara si sa privesc trenurile si calatorii. Astfel ma simteam bine, pierduta printre atata lume si atatea sentimente ascunse. M-am urcat intr-unul din acele trenuri pe care nimeni nu le anunta. Inexistenta lui nu dauna, la prima vedere, nimanui. Era trenul care alimenta societatea sau care aduna rebuturile ei, mergand paralel cu toate trenurile existente. Era trenul care transporta fie fosti hoti sau banditi, fosti detinuti fie viitori oameni ale caror capacitati pot schimba destinul unei tari. Aici, pe linia de a carei existenta stiau prea putini, dar care era vitala pentru existenta societatii intregi, nu existau conflicte.
FIECARE ISI CUNOSTEA LOCUL, FIECARE ISI CUNOSTEA DESTINATIA, GARA IN CARE TREBUIA SA COBOARE. ERA TRENUL CARE OPREA DUPA PREFERINTE.
As fi vrut sa cobor la capat de linie, gara din care priveam trenurile era tot un capat de linie, dar acolo nu avea cine ma astepta. Si trenul asta avea statii nu numai in tara, ci si "dincolo". Depindea de tine unde sa cobori. Ma hotarasem, cum am mai spus sa cobor la capat de linie, dar realitatea mi-a aratat ca ar fi bine sa ma opresc undeva mai aproape de gara initiala, din care urcasem. Nu stiu daca am coborat "aici" sau "dincolo", dar ce importanta mai are daca oricum nu ma asteapta nimeni nicaieri?
...
Eduard Orasanu
Exil interior
Placinta cu bostan e una dintre retetele delicioase ale mamei. De obicei sambata este ziua cand din cuptorul incins sunt scoase o parte din minunile lumii. Parjoalele si zacusca reusesc sa ma "scoata din minti", asta si pentru ca niciodata nu-mi par de ajuns.
La inceput mama a lucrat intr-o librarie, dar pentru ca citea mai multe carti decat reusea sa vanda, a fost transferata la un magazin de mercerie. Peste douazeci de ani a vandut nasturi si papiote, dar in tot acest timp si-a cumparat un "vagon" de carti.
Urzicile si strugurii delimiteaza un calendar precis din viata tatalui meu. Primavara, la vremea culesului de urzici, tata, cu mai multe sacose in mana, este pregatit pentru o noua si sanatoasa expeditie. Bine, el crede ca din urzici si struguri se stoarce cea mai buna zeama. La inceput a crescut intr-un sat uitat de lume, apoi a fost luat de "val" si a plecat sa construiasca o parte a socialismului: cea cu fabrici si uzine. Peste douazeci de ani a ingrijit instalatiile electrice, dar in tot acest timp si-a sprijinit cu extrema pretuire parintii, vizitandu-i, ducandu-le zahar si ulei.
"Rapirea din Serai" este una din carpetele cu care nu m-am acomodat niciodata, mama nu se poate dezlipi de ea. "Carnetul de Partid" este documentul cu care nu m-am acomodat niciodata, tata il pastreaza si acum.
Mama si tata nu au pasaport, nu au avut niciodata, dar totusi mama merge zilnic in Argentina si Mexic, iar prin "Tanar si Nelinstit" in Statele Unite, tata calatoreste de o viata pe undele Europei Libere.
...
Sabina Dodan
Adaptare sau insingurare?
"Nu-i singur cine-i singur, e singur cine se simte singur..." Imi vine greu sa scriu despre emigrare pentru ca multi dintre cei dragi sunt plecati, sa nu-i spunem insa emigrare sa-i spunem fuga, placare-dincolo, bursa de studii, cautarea unui loc de munca, cautarea unei vieti mai bune, singura solutie in zilele astea, evadare. Suna mult mai bine cu toate ca definesc acelasi lucru.
Dar ce-i determina pe oameni sa plece "dincolo"? Poate tara asta "grozava" care trece printr-o perioada care nu mai ia sfarsit, o perioada de supravietuire si inghitit in sec si la propriu si la figurat, poate implinirea unor idealuri si vise limitate aici sau poate simtul aventurii? Se zice ce-i usor de plecat, se zice ca-i imposibil, dar cine stie? N-am parasit niciodata aceasta tara, dar nu din patriotism, ci din frica. Un plic nedeschis sta ascuns de doua zile intr-un sertar al biroului pentru ca poate fi speranta de a pleca pentru un timp in Franta. Stiu ce contine si stiu ca ma poate duce "dincolo" daca indeplinesc anumite formalitati si ma agit putin, dar mi-e teama, mi-e frica si mi-ar fi dor, asa cum mi-e dor acum de cei plecati. Cine va alege si cine va risca? Cine-mi poate garanta ca "dincolo" va fi mai bine? Ce primesc in schimb daca las totul aici?
Da, stiu e alta lume, e alt nivel si oamenii se nasc cu extraordinara capacitate de a se adapta, cu atat mai mult noi romanii, pentru ca trebuie sa ne adaptam la fiecare zi ce trece, la bine si la rau, in bunastare sau in saracie, cu sau fara apa calda, dar acolo, dincolo, peste pazita granita viata noastra va fi mai buna? Pentru mine cei care emigreaza sunt cei care nu se mai intorc, sunt cei pentru care e clar ca viata-i mai buna, sunt cei care de sarbatori se intorc acasa si pleaca plangand... si totusi pleaca...
Adaptarea poate e usoara dar ce faci atunci cand cand te intorci si vezi ca nimic nu s-a schimbat si trebuie s-o iei de la zero, ca totul a fost un vis si acum un pahar de apa rece te-a trezit? Nu mai reusesti sa te adaptezi si fugi, majoritatea celor ce parasesc "carapacea romaneasca" pentru "visul european" sau "visul american", odata ce-l traiesc se intorc dupa el, il cauta si nu-si gasesc pacea pana nu fug din nou.
Cat despre insingurare, e un fenomen ce-mi scapa, nu cred ca odata plecati, putem trai singuri. Omul e o fiinta sociala. Ii poate fi dor, dar va gasi oameni. Daca nu gasim romani, ne adaptam si la "poporul gazda" dar nu vom putea fi niciodata ca ei. Putem sa imprumutam credintele si valorile lor, dar in inima noastra ne nastem si murim cu identitatea tarii de bastina. Si daca lucrurile nu ies tocmai bine, ne putem oricand intoarce aici, de unde plecam. Te-astept Diane si La multi ani!
...
Aretta Bazdara
Autoexilare
"Plec ... nu stiu ce va fi ...dar poate va fi si mai bine ..."
Romanul pierdut in nesanse viseaza pe buna dreptate la o sansa .Cred ca toti mirosim "parfumul" de coruptie acuta din tara nostra si, cu siguranta, mai toti gustam "dulceata" saraciei servite fara prescriptie medicala de dimineata pina in vecii vecilor. Nu e condamnabil dorinta de a avea un trai cit se poate mai normal... dorinta asta ii tine pe romani pe alte paminturi, uneori infiorator de neprimitoare. Si nu se duc la ceva foarte sigur, se duc la o nadejde... ca poate. Cred ca Romania isi alunga cu zimbetul pe buze oamenii, multi dintre ei foarte valorosi, ii autoexileaza... Intr-o tara in care munca e platita in "biscuiti si seminte", in care un kilogram de banane poate fi un lux, in care manelisti dotati au banuti de nu stiu ce sa faca... dati-mi voie... si as fugi asa cum boala fuge dupa omul sanatos. Am vazut oameni de valoare, oameni fini, sensibili nepotriviti intr-o societate care se numeste a noastra. E inuman sa nu ai aproape nici o sansa...
"Nu vreau decit o casuta, o gradina mare cu flori albe si poate din cind in cind sa ma plimb cu barca pe lac... sa-i am pe cei dragi aproape. Nu vreau decit liniste si un brad impodobit de craciun, poate si un cozonac cu nuca... visul e o dorinta si un dor... un dor de dorinta .."
...
Titus Pasca
Emigrare = sansa
De multe ori am incercat sa reconstitui din memorie o parte din atmosfera de dinainte de '89, franturi, din fiecare cate un pic: imnuri, poezie patriotica, expresii sablon. Imi doresc sa nu uit trecutul pentru a ma bucura mai mult de prezent.
Sintem tineri romani, avem ginduri curate / Pace in lume visam si visam libertate. Era unul din cantecele cu mare trecere la generatia utecista din care faceam parte. Si nu aveam nici ganduri curate, si nici libertatea nu o intelegeam cu ar fi dorit mai marii zilei. Cu tot efortul, nu mai sunt in stare sa-mi amintesc cine canta acest cantec, cu toate ca as fi tentat sa zic: Angela Similea - dar poate gresesc - trecut-au anii.
Si uita asa, si prin multe altele, batranii comunisti au pus o temelie sanatoasa la visul nostru de a emigra, iar apoi vrednicii lor urmasi ne-au determinat sa-l transformam in realitate. Din acest punct istoria se imparte in unii si altii, intre cei care au plecat si cei care au ramas, intre cei care si-au luat valiza (daca au avut aceasta sansa) dorind un nou inceput si cei care au dorit sa nu se dea batuti pe ruinele patriei strabune. Posibilitatea de a emigra a fost vazuta ca o mare sansa - dupa cum cred ca inca mai este o optiune tentanta pentru multi. Oportunitate invaluita in idilism.
Nimeni nu a fost mai admirat si in acelasi timp mai invidiat decat unul despre care s-a auzit ca a reusit sa o ,,intinda". O viza pentru occident in pasaport il scotea definitiv din anonimat pe oricare onorabil cetatean - devenind ,,cineva". Dorinta de plecare conjugata cu efortul de a emigra au avut ca efect secundar ,,ingrosarea dioptriilor", o proiectie distorsionata a realitatii, in maniera in care tiganii lui Ion Budai Deleanu isi imaginau Paradisul. Odata ajuns ,,dincolo" omul trebuie sa se trezeasca suficient de devreme pentru a culege de pe strada bacnotele de 100. Daca este lenes risca sa gaseasca doar maruntis - de aici se explica diferenta dintre bogati si saraci in capitalism.
Realitatea este departe de a fi idilica. Transplantul este un soc, (omul ca pomul), marcat de suferinta, neadaptare. Pentru cei mai multi emigranti inceputul este o coborare. Romanul are in structura lui o naturalete de a se integra in diferite tipologii. Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama de unele trasaturi dominante. La cativa ani dupa '89 era asa de usor sa identifici statutul cuiva dupa imbracaminte. Fetele care faceau naveta la oras purtau uniforma: in picioare ,,adidasi - prestige" (fara exceptie), pantaloni visinii si geaca din Turcia (la acest capitol culoarea putea fi diferita). Baietii care se ocupau de bisnita si schimb valutar erau trasi la echipament de fish (calitatea iti spunea cat de prosper era proprietarul). Proprietarii de boutique-uri si mici invirteli numite afaceri purtau obligatoriu geaca de piele (indiferent de anotimp) si pantaloni de stofa. Probabil ca fiecare zona isi avea specificul ei, dar dincolo de vestimentatie era un statut social, o pozitie, un prestigiu, vointa de afirmare, dorinta de a nu ramane mai prejos.
Incadrarea in tipare nu a disparut odata cu emigrarea. Nu am reusit sa ne topim in creuzetul occidentului. In multe case americane (locuite de romani) se gasesc insirate bibelouri de portelan - visul de glorie al multor gospodine din Romania. Obiceiul unor sate din Maramures de a-si construi case mari pentru a sfarsi sa locuiasca intr-o bucatarioara de vara, aici are o forma adaptata: case mari, bine aranjate, insa viata de zi cu zi este consumata in basement, pentru unul si acelasi motiv - sa tinem casa curata - pragmatism curat.
Sunt multe si interesante romanismele pe care le au emigrantii. Unii le duc inainte cu simplitate si demnitate, ca un dat al vietii, probabil ca un protest anti-transplantare si ca o dovada ca nu pot fi altceva decat sunt: romani pelerini. Se incrunta cand limba romana este schilodita, citesc ziarele romanesti si fac nitica politica, sunt la curent cu vremea si valoarea dolarului in Romania.
Multi romani au calcat pamantul american. Promisiunea unei vieti mai bune, libere, cu impliniri si realizari reale - a fost visul tuturor romanilor stabiliti aici. Mai devreme sau mai tarziu aceasta tara a fost binecuvantata sau blestemata de fiecare emigrant in parte. Am intalnit romani care ar fi gata sa te trimita la ocna daca ai vorbi de rau aceasta tara, iar altii te-ar interna pe viata intr-un ospiciu daca ai fi laudativ. Odata ajunsi aici, destinele multora au luat traiectorii nefericite, nebanuite si nedorite. Mai exista si exceptii. Cei care au avut un sambure de geniu (cat de mic, dar voinic), fiind buni specialisti in domeniul lor au reusit sa construiasca drum in stanca.
Cei mai privilegiati au fost oamenii simpli, nesofisticati, care la intrebarile: cine sunt? de unde vin si incotro ma indrept? raspund fara sa clipeasca: suntem romanasi, venim de la job (a se citi servici) si ne indreptam spre casa sa punem de un gratar ca acum ne permitem. Sunt fericiti si realizati acesti oameni pentru ca munca lor grea are rezultate concrete, vizibile, masurabile si chiar predictibile. Ceea ce ii sperie nu este munca, ci munca in zadar. Toti sunt mandri de realizarile lor - si pe buna dreptate. In cativa ani au reusit sa depaseasca multe familii americane care sunt venite cu generatii in urma. Stand in preajma lor auzi aceleasi povestiri: la primul meu loc de munca ma plateau cu 3 dolari si ma bucuram ca pot sa fac banii aia, greutatile inceputului: locuinte inchiriate in cartierele cele mai sarace, mancarea cumparata de unde-i mai ieftina, patanii cu incurcaturi datorate necunoasterii limbii, masini stricate in mijlocul intersectiei. Povestirile se termina cu invariabilul: si daca Dumnezeu imi ajuta in cativa ani termin de platit casa. Un optimism calm bazat pe experienta anilor care s-au scurs. Destinul uman li s-a implinit si nu este putin lucru.
Printre ei sunt si unii, in special cei tineri, care muncesc zece luni din an, fara intrerupere, fara odihna, fara sa cheltuiasca un ban peste strictul necesar. Nu au prieteni, au doar colegi de munca. Aici au o existenta stearsa, in afara de familie si cel care colecteaza banii de chirie, nimeni nu ii cunoaste. Asumarea acestui mod de viata are ca unic scop intoarcerea acasa, printre ai nostri. In general sarbatorile de iarna este sezonul migrarii spre Romania. Parcurgerea drumului inapoi echivaleaza cu regasirea identitatii. Move on body! este schimbat cu buna ziua domnu'!. Dintr-odata apar prietenii si invidiosii, admiratorii si invitatiile. De cunoscuti si necunoscuti sunt intrebati cum e viata in America si cu acelasi aer de superioritate lasa sa se inteleaga ca au dat de portile paradisului. Cateva zile de viata sunt platite cu alte multe zile de ingropare in munca si nefiinta. Zic ei ca se merita. De departe cea mai interesanta categorie sunt cei afectati de sindromul ce am fost si ce-am ajuns. Sentimentul ratarii destinului este caracteristica lor cea mai evidenta. Ratarea nefiind o catastrofa, ci este medalia de argint sau eternul loc doi intr-o cursa in care doar invingatorul este celebrat. Oameni care disting nu numai culori ci si nuante, martori veridici pentru ca pe cata luciditate pe atata drama.
Prea constienti acum ca au avut de ales raul cel mai mic dintre a ramane sau a pleca. Nu se mai intorc in Romania pentru ca nu mai au la ce. Traiesc insa mereu cu nostalgia anilor de studentie, a functiei pe care o ocupasera, a proprietatilor si relatiilor pe care le-au avut candva; si cu amaraciunea ca propria lor tara nu le-a putut oferi acel minim care sa-i determine sa ramana. Be all you can be! - unul din sloganele armatei americane, putea fi realizat doar in matricea romaneasca. Pentru ei, America nu va fi niciodata tara lor, vor fi mereu straini si cu sentimentul ca locuiesc in gara lumii, poate in cea mai frumoasa dintre ele, insa niciodata cu adevarat un camin.
La capitolul realizari, pe lista lor exista un singur punct: copiii. Desi au realizat mult profesional expresia fetei lor nu tradeaza implinire. Existenta lor este o echilibristica intre datorie (presiunea nevoilor financiare) si visuri de a nu trai fara semnificatie. Nu este surprinzator ca cei mai multi isi aleg un domeniu extraprofesional in care vor sa exceleze, ca o dovada a lui ce am fost.
Emigrantul nu devine supraom in America. Este adevarat, traieste mai usor pentru ca stresul zilei de maine nu este atat de presant. Insa dincolo de material exista dimensiunea spirituala a lucrurilor - omul nu traieste numai cu paine; o femeie simpla de la tara il dojenea pe unul din prietenii mei pentru intentia lui de a pleca spunandu-i: da' ce americanii mananca cu doua guri? Imi revin in memorie aceste cuvinte de multe ori. Cred din toata inima ca venitii aici pentru a manca cu doua guri sunt extrem de nefericiti. Pentru toti oamenii, drumul pe care-l apuca la rascrucea dintre fericire si nefericire este dat de scopul pe care il au pentru viata lor.
De ce am emigrat? Pentru ca am avut aspiratii, pentru ca am fost curios, pentru ca am vrut o experienta deosebita, pentru ca am vrut o noua provocare si poate am avut in suflet o ingrijorare pentru viitorul nenascutilor mei copii. Nu am realizat ceea ce am crezut atunci cand m-am vazut pe scara avionului.
Cel mai mare castig este ca Dumnezeu m-a apropiat de Sine oferindu-mi o noua intelegere a lucrurilor. Sa fiu un crestin, sot si tata bun, inseamna pentru mine succes in viata. Rugati-va pentru fratele vostru si rugati-va si pentru voi.
...
Daniel Grigoroscuta
Fascinatia departarilor
Gandindu-ma la un titlu cat mai potrivit pentru tema acestui numar, si amintindu-mi de perioada liceului, cand am studiat simbolismul si ni s-a spus ca la unii scriitori francezi simbolisti (Mallarmé) predomina acest motiv, iata titlul meu pentru tema emigrarii!
Recunosc, si in mintea mea exista aceasta fascinatie a departarilor, sub o forma sau alta, dintr-un motiv sau dintr-altul. Mi-ar placea sa vad piramidele faraonilor datorita istoriei fascinante si enigmatice a Egiptului, mi-ar placea sa vad tarile nordice ale Europei, mi-ar placea sa vizitez Tibetul datorita legendelor (unele, zice-se, adevarate) care circula despre el, mi-ar placea sa vad Insula Pastelui, Qumran-ul...
Emigrarea... Emigrarea e altceva! In acest caz mi-ar placea sa "vad" Canada pentru statutul de care se bucura acolo programatorii, Germania pentru salariile mari de care se bucura aceiasi, Franta pentru salariile mai mici, dar protectia sociala sporita acordata aceleiasi categorii.
Privesc emigrarea (de la noi) ca pe una dintre solutiile prin care putem scapa de saracie, munca prost platita, servicii medicale care lasa de dorit, si altele. Poate de aceea nu critic emigrantii, nu critic plecarea creierelor "luminate" spre si mai "luminatul" vest. Privesc emigrarea ca pe posibila aventura a vietii unui individ sau a unei familii, aventura intregita de nevoia de adaptare la un nou stil de viata, de gasirea unui loc de munca, de acceptarea si integrarea in noul context social si econimic. Ma amuza in acelasi timp cei care pleaca cu tot felul de "excursii", semneaza documente la ambasada (asta se intampla cand inca era nevoie de vize) cum ca nu vor munci acolo si, odata ajunsi acolo, se "ratacesc" de grupul de turisti, apoi da-i pe munca, si: "Ah! poate-poate nu ma prind, si poate nu ma trimit inapoi acasa... Daca am noroc, poate-mi fac si acte!"; multi din acestia uita de multe ori de unde au plecat si sufera "socuri" care mai de care la intoarcerea in tara.
Mai este insa un soi de emigrare, mult mai speciala, emigrarea noastra din aceasta lume; visez si, probabil, visam de multe ori la aceasta "emigrare" pentru o viata (vesnica de aceasta data), prin care vom trece cu totii, fie la mormant, fie la sosirea Mantuitorului pentru a-Si lua la Sine mireasa. Abia aici fascinatie a departarilor!
Pentru a reveni pe pamant... sunt, asadar, pentru o emigrare civilizata, decenta, cu acte in regula; pe mine unul, in afara de familie si prieteni, nu stiu daca m-ar mai chema ceva inapoi in Romania, in afara poate de... peisajele naturale, ca turist.
...
Constantin Popescu
Citeva intrebari si raspunsuri legate mai mult sau mai putin de emigrare
1. Care este diferenta intre a emigra si a merge la lucru in strainatate?
In America de Nord (USA si Canada), Australia, Noua Zeelanda se emigreaza, iar in Uniunea Europeana se lucreaza! Asta spune cit de deschisa este mentalitatea celor din UE pentru noi, romanii! Ei boieri si noi tot tarani! In tarile unde emigram, acolo devenim cetateni, cu drepturi si libertati egale! Emigrind in SUA devii american, in Australia, devii australian. Odata integrat in sistem, accesul la un stil de viata american este deschis pentru toti, si esti tratat ca american. In Anglia, de exemplu, cel mult poti deveni cetatean britanic, insa niciodata nu vei putea deveni englez!
2. Cum pot obtine informatii daca vreau sa muncesc sau sa emigrez in occident?
Cel mai usor este prin prieteni si cunostinte care fie ca sunt acolo fie ca s-au intors din occident. Contactarea bisericilor din occident - in caz ca prietenii lipsesc. Internetul si agentiile existente in tara, avocatii specializati in emigrari fie din tara fie de pe internet.
3. Care e situatia Romaniei ca si standard de viata?
Suntem printre ultimele tari din lume. Nivelul de trai, accesul la tratamente medicale adecvate, accesul la informatie, libertatile si drepturile umane sunt la nivel minim. Dupa reactia premierului la Armagedon II este si mai clar ca comunismul infloreste in Romania. Nesepararea puterilor in stat, coruptia guvernamentala si saracia sunt probleme majore. In statistica din numarul trecut al SSJ Romania era in capul listei europene la boli cronice pe cap de locuitor! Ii pasa d-lui Nastase? Nu! Preocuparea lui e sa isi trimita copiii la scoala americana cu 20.000$ pe an, sa isi mareasca colectia de arta de 2 milioane de dolari la fiecare zi de nastere cu noi obiecte de arta in valoare de 300.000$, si sa aresteze in stil comunist pe autorul dosarului Armagedon II. Cu asa "spate tare" va taia ciocul la orice critic care ii spune adevarul. Si adevarul nu e frumos: suntem o tara saraca condusa de ciocoii comunisti imbogatiti pe spinarea noastra.
4. Care e diferenta intre a munci in Romania si a munci in occident?
In occident lucrezi intr-un sistem capitalist, nu in sistemul comunist, si chiar daca munca e aceeasi, beneficiile fac diferenta. In lagarele de munca de la Canal si din Baragan au fost romani harnici si muncitori. Insa intre ei si romanul de rind era o diferenta, mare chiar.
5. Care e diferenta intre un pensionar roman si un pensionar occidental?
Daca luam cazul unui pensionar occidental si unul roman, amindoi fosti muncitori in fabrica, unul la o fabrica de masini unelte din occident si altul la acelasi tip de fabrica din Romania, situatia sta cam asa:
a. pensionarul occidental a muncit cite 5 ore pe zi
- pensionarul roman a muncit 6 zile pe saptamina pina in 1990. Nu luam in calcul cum au trait din salarul de muncitor, mergem direct la situatia de dupa prima pensie.
b. pensionarul occidental isi permite sa vina anual la masaj si tratament in statiunile din Romania, sa calatoreasca in diferite parti din lume, sa mearga in croaziere pe Mediterana sau in marile oceane, sa viziteze Tara Sfinta impreuna cu prietenii sau familia, sa faca inconjurul lumii, isi permite sa mearga pe cimpul de misiune sau sa viziteze misionari si crestini din tarile in curs de dezvoltare (discuta cu pensionarii occidentali care vin in Romania); isi permit sa aibe o locuinta incalzita bine iarna si cu aer conditionat vara, sau pot avea a doua locuinta (apartament de iarna) in Florida, California sau in alte zone calde unde se duc pentru a se intilni cu prietenii si colegii pensionari veniti din toate colturile lumii, si de obicei are mai mult de un automobil in fata casei.
- pensionarul roman abia daca apuca la 5 ani un bilet subventionat intr-o statiune unde e tratat ca si roman; de iesit din tara nici vorba, chiar daca UE ii permite acum sa iasa fara viza nu are de unde sa arate banii la granita occidentului, nu are nici asigurari de sanatate valabile in occident, la ambasada SUA se cer 45$ numai pentru a depune cererea de viza; pentru el costul biletului de tren pina in capitala este prea scump; nu isi permite sa stea la un hotel peste noapte pentru ca isi arunca aproape jumatate de pensie, mai mult, nu isi permite nici macar un abonament pe transportul local, si ajunge sa mearga pe jos prin frig, sta la cozi si prin statii vara si iarna.
c. pensionarul occidental are o dieta variata, mincarea nu e o problema pentru el; isi permite sa manince si la restaurante, joaca golf si are timp de relaxare, iar cind il lovesc bolile pe la 75-85 de ani, daca isi pune casa la bataie poate sta pina la moarte in case de batrini luxoase, unde au asistenta medicala permanenta, si unde sunt ingrijiti regeste. Multi emigranti romani isi deschid case de batrini in SUA pentru ca se cistiga bine.
- pensionarul roman are probleme cind merge la piata si nu isi permite ceea ce si-ar dori pentru ca intretinerea (apa, caldura si gazul) se ridica aproape cit pensia lunara; iar daca e bolnav si ajunge la spital e tratat ca o piesa de fier vechi; cit despre batrinete, e dependent de familie pentru ca fuge de casa de batrini ca de inchisoare.
d. pensionarul occidental are o pensie de cam 2,500 de dolari pe luna
- pensionarul roman primeste intre 10 si 150 de dolari pe luna.
e. pensionarul occidental daca a iesit la pensie la 65 de ani se asteapta sa traiasca pina la 85 de ani, daca nu e lovit de o boala incurabila; dupa 85 de ani nimic nu mai e sigur, insa multi conduc masina si la 90 de ani
- pensioarul roman se bucura de fiecare zi pe care o traieste peste 65 de ani!
f. pensionarul occidental nu are nevoie de vize pentru a calatori, nu da 45$ ca sa intre in Consulatul SUA si nu are de mers pentru ea la Bucuresti, nu are nevoie de asigurare medicala speciala ca sa intre in orice alta tara, si nu are nevoie de carte verde pentru masina
- pensionarul roman daca si-a pus agoniseala la FNI a dus-o Vintu!
Daca puntem la socoteala ca pensionarul roman a lucrat pina in 1990 si simbata, zi de weekend cu familia pentru occidental, situatia e atit de incurajanta incit iti vine sa spui din toata inima: "proletari din toate tarile UIMITI-VA!"
Romanul care a lucrat 35 de ani inainte de '90, are 1680 de zile lucrate in plus fata de occidental, asta inseamna 13.440 de ore de munca, sau peste patru ani si jumatate. Romanul a lucrat crezind mincina comunista: vom avea noi grija de voi la pensie, prin pensia de stat. Tot asa minte guvernul si acum! Sa credem ca de data asta spun adevarul?
6. "A murit cineva de foame in Romania?"
Aceasta a fost intrebarea pusa de Elena Ceausescu la "proces". Probabil ca raspunsul e nu. Dar oare cei 10 milioane de copii care mor anual in Africa (un copil la fiecare cinci secunde), mor de foame? Nu, de malnutritie (mincare insuficienta) si de boli care in tarile dezvoltate se trateaza, cum ar fi pneumonia si malaria. Cine isi permite in Africa sa cumpere o pastila cu 5$ in fiecare zi, pentru a nu contacta malaria? Murim si pentru ca nu avem tratamente medicale adecvate. Nu murim de foame, ci din cauza proastei mincari. Orice tara civilizata isi respecta cetatenii, le da de mincare suficienta si de calitate. In Romania se traieste in malnutritie, adica alimentatie proasta. Si asta ne face vulnerabili la tot felul de boli. In general in Romania nu se moare de foame, ci se moare prea devreme din cauza bolilor cauzate si de o mincare proasta.
Multi romani insa, mai ales daca le merge bine in tara, aduc argumentul urmator impotriva emigrarii: nici in Romania nu se moare de foame! Adevarat.
7. De ce exista mincare suficienta in occident?
Principiul e simplu: pentru a avea cetateni, asa cum spunea sloganul latin mult folosit de catre comunisti, "mens sana in corpore sano," "minte sanatoasa in trup sanatos", e nevoie de hrana buna, de acces la asistenta medicala, la educatie etc.
Dupa criza economica din anii '30 occidentul si-a dezvoltat un sistem prin care guvernul se asigura ca populatia nu "slabeste" din pricina proastei alimentatii. Astfel ca agricultura si zootehnia sunt controlate de guvern. Cel putin 5% din populatie sunt angajati si mentinuti constant in productia de mincare de catre guvern. Oficial guvernele occidentale nu prea vor sa recunoasca acest fapt, insa numai asa isi pot asigura sursa constanta de hrana. Producatorii de hrana, fermieri si agricultori, sunt mentinuti prin:
1) subventii de stat in cazul in care sunt ani grei de seceta care ar scoate pe unii fermieri sau agricultori de pe piata, sau 2) prin limitarea productiei de cereale si carne cind oferta prea mare de pe piata ar determina pretul prea mic al produselor si astfel ar scoate de pe piata un numar de producatori.
Productia de hrana este esentiala pentru a avea o societate puternica si sanatoasa, si occidentul a invatat asta din istorie!
Guvernul comunist de la Bucuresti stie politica occidentala in privinta subventiilor de stat pentru agicultura. Nu intimplator ministrul agriculturii detine 4.000 de hectare, si alti membri PSD sunt stapini pe terenuri de pina la jumate de judet. Tot ei au ridicat stacheta pentru subventii in agricultura la terenuri de peste 100 de hectare. Intr-un fel ei se aliniaza la cerintele UE de a micsora procentajul de cam 60% al romanilor implicati in agricultura, la ceva spre 10% sau 5%. Pe de alta parte, membrii PSD prin acumularea de terenuri uriase isi pregatesc buzunarele de pe acum pentru subventiile care vor veni prin UE. Insa recent, se pare, UE a decis sa amine cu 10 ani intrarea subventiilor in agricultura pentru noile tari membre in UE. Oricum, pina la intrarea in UE, marii "boieri" PSD urmaresc sa primeasca de la statul roman subventii pentru domeniile lor.
8. Ce spun Canada si SUA despre emigrare?
SUA: Presedintele George W. Bush: Valorile familiare nu se opresc la granita. Daca un parinte care primeste 0.5$/ora aude ca dincolo de granita este de lucru pentru 5$/ora, care parinte nu ar decide pentru binele familiei? Ca americani noi asta am face! Trebuie sa le spunem "bun venit" emigrantilor si sa scurtam procesul de emigrare.
Dupa 11 septembrie 2001, multi si-au intors spatele fata de emigranti, si multe biserici isi dau seama ca au comis un pacat prin intoarcerea spatelui "strainului" care are nevoie de ajutor. Multe programe pentru emigranti, refugiati si azilanti sunt conduse de biserici si de organizatii non-profit.
Canada: in raportul guvernamental cu privire la emigrare se spune ca raminerea studentilor internationali in Canada este sursa cea mai buna de a atrage spuma, cei mai buni emigranti.
9. Alte voci despre emigrare sau despre Romania
Miroslav Volf, profesor de teologie in SUA insa originar din fosta Iugoslavie, tragea urmatoarea concluzie: ca protestant intr-o tara majoritar ortodoxa ai urmatoarele doua optiuni. Prima: a trai in tara ca cetetean de clasa a doua. A doua: emigrarea.
Dovada cea mai recenta ca Volf are dreptate: Cazul Niculitel.
Fragment din relatarea cazului:
Cei patru reperezentanti ai Aliantei Evanghelice Romane, domnii Adrian Dordea, Stefan Robu, Radu Salgau si Denis Miscolenco s-au apucat sa puna afise. Era in jurul orei 10:30 cand si-a facut aparitia preotul ortodox Onea Cristian insotit de un grup de oameni foarte violenti. Au inceput sa-i injure si sa-i blasteme cerandu-le sa paraseasca comuna spunandu-le ca sunt sectanti si satanisti. Cand sa plece, o roata de la masina avea cauciucul taiat. Localnicii l-au identificat pe faptas ca fiind dascalul bisericii ortodoxe. Deodata, pe la ora 11:00, au inceput sa fie trase clopotele intr-o dunga, acest semnal fiind specific in cazuri de dezastru, calamitati, incendii sau alte pericole. Ulterior am aflat ca pana la ora 17:00 clopotele au fost trase in mod continuu. Cand s-au deplasat spere vulcanizare, in centrul comunei drumul le-a fost barat de un grup de cateva zeci de persoane care i-au obligat sa opreasca, cerandu-le sa coboare. Unii au inceput sa arunce cu gheata in microbuz, sa loveasca cu pumnii in geamuri si, incercand sa rastoarne microbuzul, i-au impiedicat de a mai cobori din masina. In huiduieli si injuraturi, incet au reusit sa se strecoare cu masina printre oameni si sa parasesca comuna. Am aflat ca toata comuna, in jur de 5.600 persoane, a fost anuntata de cei doi preoti, fratii Onea Gabriel si Cristian ca "sectantii au venit sa darame biserica ortodoxa."
Studentii din Romania: Probabil ca 80% din studentii de la universitatile mari din tara au dorinta de a scapa din lagarul comunist. Sloganul "studiaza ca sa fugi" nu e doar o vorba, la fel cum nu e nici filmul "Prea tirziu." Statistic, din 120 de absolventi de medicina de la Universitatea Bucuresti, 80 au ajuns in strainatate in primul an.
Banca Mondiala: In Romania 40% din populatie traieste sub nivelul saraciei! In acest caz, cred ca nu e gresit sa spunem ca cel putin 40% din romani traiesc intr-un fel de zona sau lagar comunist cu intindere pe toata tara. In interiorul acestui lagar national conditiile de viata le sunt dictate de sus. Indiferent de cantitatea de munca depusa, tot saraci si lipsiti sunt cei inchisi de sistem, sau poate numai cei 40%? Cei bogati sunt liberi!?
Tony Judt, jurnalist american, in New York Times Book Review: Iliescu este unul dintre seniorii comunisti care l-au rasturnat pe Ceausescu si a manipulat suspicios scena revolutiei spre avantajul sau. Pe orice plan am analiza lucrurile, Romania e la fundul gramezii europene. In 1998 economia era pe locul 87, dupa Namibia, Ungaria era pe locul 58. Limita medie de viata este mai coborata in Romania decit in oricare alta tara din Europa. La barbati: numai 66 de ani, mai putin decit a fost in 1989, si cu 10 ani sub media din Uniunea Europeana. Se estimeaza ca doi din cinci romani traiesc cu mai putin de $30/luna, in Peru salarul minim e de $40/luna. Ziarul britanic "Economistul" afirma ca, calitatea vietii in Romania anului 2000 este sub cea din Libia si Liban. Romania este ultima candidata la tarile care doresc intrarea in UE, si aluneca repede. Pe linga crimele din timpul revolutiei in care sute au fost ucisi, Iliescu a adus cu autobuzele mineri in Bucuresti, violente soldate cu 21 de morti si 650 de raniti .
L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!
Dupa ce a citit un occidental articolul lui Tony mi-a zpus: "Ce fel de tara e Romania?!"
Ambasadorul american la Bucuresti: Termenul "coruptie" e atasat de Romania! Printre altele el spunea ca se spune ca aproape totul e de vinzare. Azi in tara se poate cumpara un politist sau un judecator, iar investitorului strain i se spune: "investeste in Romania, cumpara un parlamentar!" Ar trebui facuta acum precizarea: acum ar fi bine ca parlamentarul sa fie PSD-ist!
10. Ne atrage occidentul?
Sa recunoastem ca rivnim occidentul si bunastarea lui. Daca nu ar fi asa nu ar fi existat nici inainte de 1989 febra Shopului, magazinul rezervat occidentalului in vizita prin Romania, unde se putea cumpara numai in valuta. Atractia occidentului ramine, iar visul American uneori se intrupeaza in noi chiar si in tara: servici bun, masina, casa, si familie.
Este Romania o tara libera? Ma doare sa o spun, dar ma indoiesc! A scapa din "inchisoare" poate deveni o optiune, un vis, sau poate ca nici nu intra in discutie. Alegerea ne apartine!
Citeva date si statistici cu privire la emigrare si la munca in strainatate.
Sursele pot fi usor gasite pe internet. Unele cifre au fost rotunjite.
1. Cele mai cautate tari pentru emigrare sunt SUA, Canada, tarile din Uniunea Europeana, Australia, Noua Zeelanda.
2. Statele Unite - tara cu cei mai multi emigranti
a. in anul scolar 1995-1996 SUA a avut 709.000 de studenti straini
b. intre 1988 si 1990 au emigrat in SUA in jur de 637.000 de persoane/an
c. intre 1992 si 1994, cifra emigrantilor a fost la 830.000
d. in 1999 au fost oferite 646.568 de vize de emigrant, iar in 2000, 849.807.
e. in 1996 Serviciul de Imigrari a estimat aproximativ 5 mil. de rezidenti ilegali in SUA, cu un flux de circa 275.000 de emigranti ilegali/an
f. Aproximativ 200.000 de Americani emigreaza in alte tari ale lumii. Din acestia, in jur de 5.000 de Americani emigreaza in Canada.
3. Canada - Tara unde, conform declaratiei facute de Natiunile Unite, se traieste cel mai bine.
a. in 1910 serviciul de emigrari a cerut numai emigrantilor de origine asiatica sa prezinte suma de 200$ la intrare in Canada. In acel timp un muncitor canadian cistiga 417$/an.
b. in 1900 populatia Canadei era de 5.3 milioane locuitori, guvernul isi pune serios problema atragerii de emigranti; englezii crescuti la oras au fost preferati ciobanilor cu sube de oaie si muschi de otel veniti din Ucraina.
c. in 1971 populatia Canadei era de 21.5 milioane locuitori
d. anual sunt in jur de 41.000 de studenti straini in Canada
e. un numar de aproximativ 200.000 de emigranti intra anual in Canada. Din acestia, cam 40.000 provin din Europa, iar 120.000 din Asia.
f. in fiecare an Canada foloseste munca a 50.000 de muncitori temporari
4. Australia - o alta tara de emigranti. La inceput insula continent era destinatia detinutilor condamnati la inchisoare pe viata in curtile judecatoresti ale Imperiul Britanic.
a. Australia are o populatie de peste 19 milioane locuitori
b. in 1999 au intrat 83.000 de emigranti in Australia
c. 25% din populatia actuala a Australiei sunt cetateni nascuti in alte tari
5. Olanda - a primit un numar circa 79.000 de emigranti in 2001. Majoritatea au venit din Asia si Africa. Cam tot atitia olandezi au parasit tara pentru a emigra in alte zone de pe glob. Multi fermierii olandezi prefera emigrarea in Canada din pricina numarului sufocant de reguli motivate ecologic impuse de guvern.
6. Spania - tara din UE a carui guvern a acordat recent o perioada de gratie cind se pot obtine usor acte de munca pentru emigrantii veniti din afara UE. Numarul de romani din Spania este estimat la 80.000, dintre care 40.000 rezidenti legali.
7. Noua Zeelanda - primeste anual in jur de 45.000 de emigranti, majoritatea din Marea Britanie, India, China, Africa de Sud.
8. Germania - o tara cu mari nevoi de specialisti in domeniul IT/sofisti. Se estimeaza ca anual 200.000 de locuri de munca din domeniul IT sunt vacante.
a. In Germania sint 550.000 de sasi si svabi originari din Romania si 130.000 etnici romani inregistrati oficial.
b. Numarul celor care muncesc ilegal este estimat la 70.000 de persoane.
c. In 2001 au plecat 17.000 prin intermediul acordului bilateral.
9. Italia. Numar de romani in Italia: 70.000 inregistrati oficial. Estimare numar rezidenti ilegali: 40-60.000
10. Austria. Numar de romani in Austria: 30.000. La 31 decembrie 2001 munceau legal 5.409 de persoane.
9. Uniunea Europeana - sunt cautati in general specialistii din domeniul IT, asistentele si constructorii.
10. Spania, Germania si Italia sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa munceasca in strainatate. SUA si Canada sunt destinatiile favorite pentru romanii care vor sa emigreze. Occidentul e impartit si el in cel putin doua mentalitati.
...
Bonus
(reactii primite la posta redactiei)
Costica Holos Vaida: Citesc cu interes revista si apreciez noile teme abordate. Am trecut de 50 si cunosc bine despre inainte de ‘89 in bisericile baptiste. Dar le cunosc si pe cele de acuma. Imi amintesc cu emotie de intalnirile cu fratii I. Ton si L. Olah (fugeam de la serviciu pentru acestia). Majoritatea pastorilor de acuma nu prea au ce sa-si aminteasca de lucruri care s-au petrecut intre anii 1970-1980. Poate erau adolescenti. De aceea nici nu prea pretuiesc pe acei oameni si acele vremuri. Subiectul cu emigrarea, ca alternative, este binevenit si mie mi se pare dezvoltat cu foarte multa competenta. Am fost afara si nu as putea decide sa emigrez. N-am fost niciodata bogat si nici legat de a avea. In rest sanatate la toti si continuati cu binecuvantarea Domnului.
...
Szabó Zoltán: SSJ Nr. 128 - Analiza excelenta a D-lui Constantin Popescu! Emigrarea - fenomen politic? Cu exceptia sentintei generalizatoare: “L-am votat insa cu totii in 2000, ca asa au fost vremile!” Fara asumarea clara si personala a erorilor nu avem sansa de a schimba ceva! Cu respect...
...
Teofil Stanciu: Pledoarie
Domnule Daniel (Bud), pledoaria pe care o faceti in numerele depre emigrare mi se pare ca are exact efectul opus celui scontat. Pentru o treaba ata de buna in sine (cum pareti sa considerati emigrarea), mi se par cam multe argumentele aduse. Eu cred ca lucrurile sunt mult mai simple. Trebuie sa cunosti – REALMENTE - planul lui Dumnezeu cu tine. La asta se reduce - in opinia mea - toata poliloghia. Argumentele pe care le aduceti - acompaniat cu aplomb de catre domnul Constantin Popescu - nu fac decat sa dezvaluie lupta care se duce in sufletul celor plecati si care si-au construit un sistem de linistit constiinta.
Nu cred ca Dumnezeu vrea in primul rand sa am doua case (din care una in tarile calde - atunci m-ar fi facut probabil pasare migratoare) si masini si bani. Din cate citesc eu in Biblia mea "oricine va LASA... pentru MINE, va primi insutit..." Deci nu oricine va lasa CA SA PRIMEASCA INSUTIT, ci oricine va lasa PENTRU EL. Si credeti ca cineva care e dispus sa lase totul pentru Dumnezeu se mai gandeste si la ce va primi in schimb??? Ma tare indoiesc.
Ca sa nu mai vorbim si de pasajul din aceeasi Biblie, care se refera la modul in care Dumnezeu poarta de grija pasarilor, crinilor si... "putin-credinciosilor".
Cred ca Dumnezeu e mult mai interesat de alte lucruri decat de bunastarea mea fizica si materiala. Altfel de ce m-ar fi lasat bolnav 4 luni??? Si de ce... de ce... Explicati-le africanilor malnutriti care nu au auzit de SUA cum vine cu obligatia pe care o avem pentru a ne asigura America familiei.
Am avut nefericirea sa aud formulari de genul "Dumnezeu m-a chemat in America". Nu zic ca nu ar putea fi asa, dar apare de atat de multe ori aceasta scuza, incat ma tot intreb daca nu e timpul sa-I piara lui Dumnezeu gustul pentru America si sa-I mai vina pentru Albania, Turcia, Somalia si enumerati cate alte oropsite tari mai stiti.
Ridicol mi s-a parut cand un pastor, plecat in America a venit si ne-a predicat despre naomism. In traducere, naomismul e incercare de a fugi catre mai bine, de a parasi tara cand e greu. Si, incredibil, noi, cei care nauciti il ascultam, eram vizati de aceasta boala si nu 'mnealui... Ce ar mai fi de spus?
Argumentul cu Rut care a "emigrat" mi se pare demn de tinut minte. O mica observatie am insa. Rut a plecat dintr-o tara in care ii mergea bine - fiindca de asta plecasera initial Naomi si familia ei, ca dincolo, in Moab, era mai bine - intr-o tara in care NU STIA cum avea sa-i mearga. Si nici nu s-a intrebat, fiindca ea o IUBEA pe Naomi si nu voia sa se desparta de ea. Atat. Nimic despre bunastarea familiei, despre "oportunitatile" nemaipomenite care ar fi existat in Israel. Un om care iubeste alt om...
Iosif emigrant? Sa ne fereasca Dumnezeu de o asemenea modalitate de a emigra... Pavel? Nu cred ca se poate argumenta pentru o turma de emigranti pornind de la exemplul unuia singur dintre apostoli. Nu cumva erau mai multi ceilalti care nu aveau cetatenie dubla? Si atunci, nu cumva l-am putea considera pe Pavel mult mai repede o exceptie decat o regula??
Una peste alta, nu cred ca Biblia ofera exemple de emigrari...
Concluzionad, nu va acuz ca ati plecat. Dar edificiul pe care l-ati construit e subred. Eu ma declar de acord cu Cristi Lucaci si, deocamdata, raman aici.
...
Daniel Bud: Stimata redactie,
Multumesc pentru deschiderea cu care acordati dreptul la opinie in cadrul SSJ. Mai mult, sint incintat ca articolul meu "11 pasi pentru a intelege emigrarea ca optiune umana," publicat in SSJ 127 si 128, a stirnit reactia d-lui Teofil Stanciu, aparuta in SSJ 131 sub titlul "Pledoarie." Felicit autorul pentru optiunea raminerii in tara, optiune frumos argumentata in articol. Sunt convins ca daca “Pledoarie” aparea in numerele dedicate de SSJ emigrarii, articolul ajuta in mare masura la echilibrarea optiunilor. Am insa si o observatie cu privire la metodologia folosita in “Pledoarie.” Este evident ca articolul imi este adresat mie, ca autor al celor “11 pasi.” “Pledoarie” incepe cu “Domnule Daniel,” si in final afirma, “Concluzionind, nu va acuz ca ati plecat. Dar edificiul pe care l-ati construit e subred.” Fara a intra aici in detalii sau demonstratii, afirm ca din punct de vedere metodologic, aceasta concluzie din “Pledoarie” este “non sequitur” demonstratiei (adica, concluzia nu se bazeaza pe demonstratie). Cind spun asta ma refer strict la metodologia articolului. Repet, "Pledoarie" ofera un argument frumos pentru cei care opteaza pentru raminerea in tara, insa, nicidecum nu demonteaza optiunea emigrarii, asa cum afirma. Am speranta ca T. Stanciu va nota faptul ca observatia facuta de mine este evidenta, si ca nu cere o demonstratie. Inchei cu primele rinduri din “11 pasi”: “Biblia nu se refera specific la emigrare. Intreg pamintul este al Domnului. In consecinta, emigrarea devine o chestiune de alegere si preferinta personala, la fel ca si decizia de a locui la tara sau la oras, insa cu consecinte mult mai complexe.” De ce se muta oamenii (temporar sau definitiv) de la tara la oras, sau invers? Pentru ca miscarea in plan geografic reprezinta o optiune umana permanenta. Va multumesc mult!
...
Silviu Tatu
E migratia romaneasca
Fenomenul emigratiei a starnit deja multe controverse nu numai in cercurile politice, ci chiar si in cele mai intime straturi ale societatii, adica la nivel interpersonal, divizand fizic si emotional prieteni, familii si comunitati.
Participarea la un asemenea dialog nu este deloc simpla, nu din pricina complexitatii subiectului neaparat, ci din pricina avantajelor materiale care sunt subintelese. Se presupune o anumita discriminare materiala, una dintre parti considerandu-se dezavantajata, in lipsa unor privilegii materiale de care se bucura partea opusa. Cum adesea se intampla, cand este atinsa problema banilor, dialogul real este sacrificat pentru pareri partizane in acord cu etica muncii si cu stilul de viata practicat de individ, ca sa amintim doar doua dintre multiplele parghii ale contributiei la un asemenea dialog.
Acuzele aruncate dintr-o parte in alta a baricadei sunt in general cunoscute si mi-a fost dat sa le aud personal din gura unor sustinatori inflacarati ai acestora: unii au dovedit dezinteres pentru oportunitatile de realizare profesionala in apus dar altii le-au cautat cu prea multa pasiune; unora le lipseste "sangele rece" necesar unei hotarari atat de radicale, preferand pastrarea habitatului originar descoperirii altora doar visate, dar altii nu au aratat nici macar o parere de rau cand si-au parasit patria, plecand fara sa intoarca privirea; unii s-au complacut cu un nivel de trai scazut, dar altii nu s-au multumit doar cu paine si ciorba lunga; unii au demonstrat lipsa de initiativa si de creativitate, dar altii n-au vrut sa accepte condamnarea fatalista de a nu reusi intr-o intreprindere particulara; unii si-au acceptat "destinul", dar altii au dorit oportunitati egale intre membrii societatii; unii au supravietuit tristei privelisti de a-si vedea copiii subnutriti si bolnaviciosi, dar altii au dorit conditii mai decente de viata pentru copiii lor. Posibil ca lista sa poata continua cu alte argumente de natura religioasa sau politica, dar sper sa fi amintit cel putin pe cele mai semnificative argumente de natura sociala care, din pacate, au o putere de convingere mai mare decat oricare dintre celelalte.
Se cunoaste prea putin faptul ca emigrarea presupune in multe instante circumstante mai putin placute. Ca orice vis, si emigrarea este insotita de un supra-optimism orb care percepe doar elementele propice unei astfel de decizii. Pentru completarea tabloului imi permit sa atrag atentia asupra unor aspecte extrase din experientele unor romani pe care ii cunosc personal. Am intalnit romani care au parasit Romania motivand cu rezolvarea unor probleme medicale si nu au reusit sa si le rezolve, ci, din contra si-au creat si alte probleme, si mai mari, de natura financiara. Am intalnit romani care, pentru a manca o paine mai buna, au muncit "la negru" printre straini (Grecia, Israel), s-au infiltrat in comunitatea europeana folosind calauze si, ascunzandu-si identitatea, au ajuns sa munceasca din greu in Europa Apuseana cu speranta (realizabila pentru foarte putini) ca, odata si-odata, vor intra in legalitate si-si vor duce toata familia cu ei, sau vor incepe o familie noua. Am intalnit si dintre aceia care, dupa ce au fost prinsi de politia de frontiera, s-au imbolnavit mental asteptand sa scape din chingile unei monotonii terminale de lagar. Am intalnit romani care au plecat cu acte in regula sa presteze in strainatate servicii pe care nu le-ar fi prestat niciodata in patrie, sau carora li s-a promis un anumit standard al muncii si s-au intalnit cu un altul, inferior celui promis. Cunosc faptul ca emigrarea este particularizata pentru fiecare caz in parte. De altfel fiecare ne dorim sa credem ca reprezentam o exceptie, ca suntem atat de unici si de inclasificabili astfel incat nimeni sa nu poata pretinde ca a ajuns sa ne cunoasca. Stiu ca situatiile care impun schimbarea cetateniei sau a domiciliului sunt numeroase si diversificate, si ca fiecare dorim sa fim intelesi si compatimiti pentru fiecare decizie radicala pe care o luam ca si cum am fi scutiti de responsabilitatea propriilor decizii. Se pare ca, indiferent de circumstantele luarii deciziei de emigrare, aceasta nu este o solutie instanta.
Ca sa nu ne trezim vorbim in vant, cred ca, pentru inceput, este indicat sa ne definim termenii. Pe cat de laborioasa, pe atat de benefica este definirea termenilor pentru tratarea oricarui subiect. Definirea presupune atat afirmatii cat si negatii. Exprimam natura unui lucru, a unui concept, sau a unei idei, descriindu-i caracteristicile intrinseci asa cum transpar la o observatie cat mai atenta, dar putem sa ii clarificam caracteristicile si speculandu-i diferentele fata de altele inrudite. Lingvistii desemneaza multimea cuvintelor inrudite, care desemneaza lucruri, concepte, sau idei apropiate, „domeniul semantic al unui cuvant”. Permiteti, asadar, cateva clarificari preliminare. Atat „emigratia”, cat si „imigratia”, sunt termeni specifici derivati din mai generalul „migratie”. Evident, fenomenul migratiei este cunoscut si in lumea animala si are motive diverse, dar intotdeauna legate de perpetuarea speciei si de autoconservare, motiv pentru care este caracterizat de o anumita ciclicitate. Cunoastem ca insecte ca si termitele sau albinele, migreaza pentru intemeierea unei noi colonii, sute de specii de pasari si de pesti migreaza in diverse teritorii doar pentru a participa la scurta perioada nuptiala, de depunere a oualor si de crestere a puilor, ca mamifere ca rozatoarele cauta alte teritorii atunci cand resursele de hrana s-au epuizat in habitatul originar. Si exemplele s-ar putea perpetua cu altele mai putin evidente din lumea vegetala.
Prin migratiile populatiilor umane (exoduri) intelegem acele deplasari in masa lipsite de elementul privarii de libertate, care intervine in cazul migratiilor controlate de stat si sunt cunoscute ca deportari sau colonizari fortate. In aceste cazuri din urma vointa libera a subiectilor este practic nula. Chiar daca se poate vorbi despre motive similare migratiilor din lumea animala, precum autoconservarea, perpetuarea familiei, sau chiar a fiintei nationale, ciclicitatea exodurilor este mai putin riguroasa, intrucat fenomenele generatoare (cataclisme, razboaie, molime), de cele mai multe ori, nu cunosc predictibilitatea fenomenelor naturale. Ne sunt foarte cunoscute din istorie, migratiile unor popoare ca si gotii, hunii, avarii, gepizii, slavii, bulgarii, mongolii, tatarii, etc., popoare intemeiate pe saua calului, organizate ierarhic pe structuri riguroase, de orientare militarista (hoarde), care au zguduit istoria antica tarzie si medievala. Mai putin cunoscute din istoria antica ne sunt migratiile “poporului marii” (filistenii) despre care marturisesc cronicile egiptene, sau ale triburilor nomade din Orientul Mijlociu. Aceste migratii au fost determinate tot de principiul autoconservarii, desi sustinerea lor nu a fost pasnica, ci violenta, cel putin in faza de contact. Despre unele hoarde citim, totusi, ca s-au stabilit in mijlocul populatiilor autohtone, renuntand definitiv la caracterul migrator (este cazul slavilor, hunilor, bulgarilor).
Printre cele mai cunoscute exemple de deportari din istoria Romaniei, desi atat de pasional incriminata de nationalisti mai ales datorita consecintelor ei moderne si contemporane, se numara si sosirea tiganilor in Moldova, acolo unde, dupa cum ne spun tiganologii, tiganii au fost asociati cu tatarii care s-au asezat pasnic in tara. Adevar partial, insa, pentru ca multi tigani (atentie! Acest nume a fost initial un nume de ocara, motiv pentru care varianta de rromi este de preferat) au fost luati sclavi si tratati ca atare “gratie” facilitatilor comerciale ale vremii, mai ales a celor de pe piata turceasca. Mai recent, aceeasi etnie a avut de suferit din pricina politicii ultra-nationaliste sprijinite de Maresalul Antonescu si au infundat Transnistria, alaturi de evrei. Comunismul ceausist a avut o alta solutie pentru acestia: pe cei dintai i-a legat de glie, mutandu-i in sate tiganesti, uneori si improprietarindu-i cu pamant (vezi comuna Zece Prajini din jud. Ilfov), pe cei din urma i-a vindut pe valuta forte statului Israel.
...
Lista dosarelor SSJ:
· Dosar SSJ nr. 01 - Care sunt morile noastre de vant? (iluzii si deziluzii)
· Dosar SSJ nr. 02 - Holograf exclusi din UE
· Dosar SSJ nr. 03 - Amintiri din lagarul comunist (prima parte)
· Dosar SSJ nr. 04 - 11 septembrie 2001 New York
· Dosar SSJ nr. 05 – Sarbatoarea Iasului – Sf. Parascheva - act religios sau balci moldovenesc?
· Dosar SSJ nr. 06 – Dragoste / Eros / Erotic
· Dosar SSJ nr. 07 - Student la anul 2000
· Dosar SSJ nr. 08 – 21/22 decembrie 1989 / Ole / ole / ole / Ceausescu nu mai e
· Dosar SSJ nr. 09 - A fost odata SSJ...
· Dosar SSJ nr. 10 - Romancele trudesc de sarbatori?
· Dosar SSJ nr. 11 - Despre barfa
· Dosar SSJ nr. 12 - Emigrare sau exil interior?
· Dosar SSJ nr. 13 - Amintiri din lagarul comunist (ultima parte).
· Dosar SSJ nr. 14 – Pastorul / vila si piscina
· Dosar SSJ nr. 15 - Librarie si carti
· Dosar SSJ nr. 16 - Despre cersit si cersatori
· Dosar SSJ nr. 17 - Sarbatoarea Pastelui
· Dosar SSJ nr. 18 - Despre fragmentare / regionalizare / provincialism
· Dosar SSJ nr. 19 – Radiourile Evanghelice (Micul Samaritean)
· Dosar SSJ nr. 20 - Libertatea de expresie
· Dosar SSJ nr. 21 - Cei sapte ani de-acasa
· Dosar SSJ nr. 22 - Libera la mare...
· Dosar SSJ nr. 23 - Destin / Fatalitate / Noroc
· Dosar SSJ nr. 24 - Daca prostia ar durea?
· Dosar SSJ nr. 25 - Hai liberare
· Dosar SSJ nr. 26 - Singuratate in doi
· Dosar SSJ nr. 27 - Biserica si lumea
· Dosar SSJ nr. 28 - Ce sunt pocaitii?
· Dosar SSJ nr. 29 - Pocaitii si cultura
· Dosar SSJ nr. 30 - (Ultimul dosar)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu